Naomi Osaka se retrage de la Roland-Garros: „Am trecut prin lungi perioade de depresie”. În această controversă, toată lumea tenisului pierde

Treizecizero | 1 iunie 2021

Dacă există vreo parte bună în această controversă care nu mai e (și nici nu a fost) despre o sportivă vs presă, ci despre starea de bine a unei sportive, e că ea forțează discuții incomode.

Roland Garros este oferit de

Într-un anunț care a aprins întreaga lume a tenisului, Naomi Osaka a anunțat că se retrage din turneul de la Roland-Garros. Decizia cvadruplei campioane de Grand Slam a venit ca reacție la modul în care au escaladat tensiunea în jurul turneului, în urma deciziei ei de a nu participa la conferințele de presă de la Paris. Despre această decizie și nuanțele ei întortocheate am scris pe larg în articolul de aici.

În urma retragerii lui Naomi, Ana Bogdan se califică în turul al treilea.

Mesajul postat de Naomi pe Twitter:

„Nu e o situație pe care mi-am imaginat-o sau mi-am dorit-o atunci când am postat acel anunț în urmă cu câteva zile. Cred că cel mai bun lucru acum, pentru turneu, pentru celelalte jucătoare și pentru mine este să mă retrag, pentru ca toată lumea să se poată concentra la tenisul care se joacă aici. Nu am vrut în niciun moment să distrag atenția nimănui, accept că timingul nu e ideal, iar mesajul meu ar fi putut să fie mai clar. Mai important, niciodată nu aș lua în derâdere sănătatea mintală, nici n-aș folosi termenul cu ușurință.

Dar adevărul este că am trecut prin perioade lungi de depresie de la US Open 2018 încoace și mi-a fost dificil să gestionez acele momente. Toată lumea știe că sunt introvertă, și toată lumea care mă urmărește la turnee a observat că uneori port căști, pentru că asta mă ajută să gestionez anxietatea mea socială. Deși presa de tenis a fost mereu bună cu mine (și vreau să îmi cer scuze tuturor jurnaliștilor buni pe care i-am jignit astfel), nu e în firea mea să fiu naturală atunci când vorbesc în public și sunt incredibil de anxioasă atunci când vorbesc în fața presei. Devin foarte stresată și găsesc foarte apăsător atunci când trebuie să interacționez și să dau răspunsuri cât mai bune.

Așa că atunci când am ajuns aici, în Paris, deja mă simțeam foarte vulnerabilă și anxioasă, așa că m-am gândit că e mai bine să am grijă de mine și să nu mai fac conferințele de presă. Am anunțat asta din timp pentru că simt că regulile sunt, totuși, depășite în unele părți și am vrut să scot asta în evidență. Am scris și turneului separat, cerându-mi scuze și spunând că sunt mai mult decât bucuroasă să vorbim după turneu, pentru că Slamurile pot fi foarte intense.

O să îmi iau ceva timp departe de teren acum, dar când timpul va fi potrivit, îmi doresc mult să lucrez împreună cu circuitul pentru a găsi feluri prin care putem face lucrurile mai bine pentru jucătoare, pentru presă și pentru fani. În fine, sper că sunteți bine și în siguranță. Vă iubesc, ne vom vedea când ne vom vedea”.

În replică, președintele Federației Franceze de tenis, Gilles Moretton, a ținut o conferință de presă, la care a citit această declarație: „Întâi de toate, ne pare rău și suntem triști pentru Naomi Osaka. Decizia ei de a se retrage de la Roland-Garros este nefericită. Îi dorim cea mai bună și cea mai rapidă recuperare și așteptăm să o avem la turneul nostru anul viitor. La fel ca toate turneele de Grand Slam, ca ATP, WTA și ITF, ne dorim ca sportivilor să le fie bine și suntem foarte dedicați acestei idei, la fel cum suntem dedicați și îmbunătățirii tuturor aspectelor experienței pe care o au jucătorii în turneul nostru, incluzând aici și relația cu presa, așa cum am făcut întotdeauna”. Moretton nu a luat apoi nicio întrebare de la jurnaliști.

***

Câteva idei despre ce se desprinde din retragerea lui Naomi

Totul a escaladat repede. E o evoluție incredibilă a lucrurilor în aceste câteva zile. De la mesajul ei inițial și până la o retragere din turneu (care nu e provocată de motive fizice, ci de o controversă publică, foarte probabil o premieră în tenis) este o cale lungă. Și totuși, în doar câteva zile s-a ajuns aici. La o decizie care a provocat foarte multă emoție și încărcătură în jurul turneului și în lumea tenisului. Este o situație care va intra în istoria acestui sport, care putea fi evitată, și care, foarte probabil, va avea efecte pe termen lung. Ce fel de efecte? Rămâne de văzut.

Altă înțelegere acum. Comunicatul postat de Naomi dă o cu totul altă însemnătate declarației ei de acum câteva zile. Japoneza admite că n-a fost tocmai inspirată cu formulările anterioare și își cere scuze celor pe care i-a jignit cu asta. Devine acum clar că n-a fost o formă de răzvrătire, cât o intenție de autoprotecție. E drept, comunicată eronat, dar asta n-ar trebui să mai conteze acum la fel de mult.

Pentru că mult mai importante sunt restul lucrurilor pe care le spune Naomi: depresia post-US Open ’18 (acel turneu cu o finală incredibil de tensionată), dificultățile întâmpinate în interacțiunile publice, intenția pozitivă din spatele primului mesaj, aceea de a se proteja pe sine și atât, plus intenția de a găsi în continuare cea mai bună soluție pentru toate părțile implicate, atunci când momentul se va dovedi potrivit. Sunt lucruri serioase și importante, lucruri pe care tenisul trebuie să le trateze cu atenția cuvenită.

Ar trebui să fie despre empatie. Ar trebui să fie de la sine înțeles, dar. Când o persoană spune că suferă de anxietate socială, că are nevoie să se protejeze sau, mai grav, că suferă de depresie, ultimul lucru pe care ar trebui să-l facem este să râdem sau să o atacăm. Vorbim despre cineva care suferă și care gestionează această situație dificilă cum poate mai bine. Nu e o rețetă ideală aici.

Nu e vina ei că trece printr-o astfel de stare, nu e ceva ce a ales. Nu e obligatoriu să ne pese, sigur, pentru că toți avem propriile probleme și e normal să nu avem spațiu pentru toate problemele celorlalți. Dar nu e nevoie nici să o atacăm. Fiecare are propriile sale trăiri; unora le este mai greu să suporte presiunea publică și suferă atunci când trebuie să performeze sau să vorbească în public. Felul în care trăim acum, cu viețile puse pe tapet în social media și cu o presiune a așteptărilor mai mare poate ca oricând, exacerbează aceste greutăți emoționale.

Lucrurile trăite de Osaka ar trebui să fie cu atât mai ușor de înțeles în acest moment, când încă suntem în plină pandemie și milioane și milioane de oameni vor ieși din această pandemie cu anxietăți și probleme emoționale de toate felurile.

Fanii. De altfel, reacțiile fanilor din toate țările postate în Social Media au crescut în volum și intensitate după acest anunț, mare parte dintre ele arătându-și susținerea pentru japoneză.

Nu e bine pentru nimeni. E o situație proastă pentru tenis, în general. Notabil e că reacția pe care a avut-o turneul organizator, care a amenințat cu excluderea jucătoarei din turneu într-un moment în care controversa părea că se stinge deja, arată mai rău acum, odată cu retragerea lui Naomi. Implică o estimare incorectă a gravității situației, o lipsă de empatie față de unul dintre jucătorii din turneu care, cel mai probabil, n-o să cadă bine nici altor sportivi.

Sentimentul este că nu trebuia să se ajungă aici, și poate că nu s-ar fi ajuns, dacă comunicarea ar fi fost mai bună. Ca în orice despărțire, ca ea să fie evitată, e nevoie ca ambele părți să asculte mai mult.

Spre o schimbare de perspective? Alte sporturi au mai avut sportivi mai mult sau mai puțin importanți care au gestionat cu dificultate problemele de mental health. Și tenisul a avut (cazul lui Jennifer Capriati, sau cel al lui Mardy Fish). Dar sănătatea mintală n-a fost vreodată în linia întâi a preocupărilor. Dimpotrivă, firul narativ dominant, împins de multe ori și de media, încurajează ideea că marii campioni pot suporta orice, același fir narativ ignorându-i pe cei care nu fac față presiunii. Această controversă este o oportunitate de a privi lucrurile și din alte perspective, pentru ca nimeni să nu aibă de suferit.

Conferințele nu sunt ce credem că sunt. Încă o idee și despre conferințele de presă, în plus față de ce am scris ieri. Faptul că ele au devenit produse media în sine, transmise uneori în direct sau publicate imediat în social media de către turneele organizatoare (trend care a escaladat în ultimii ani) contribuie la problemă.

Diferența este între premisa formatului inițial și așteptările fanilor. Sportivii, dar și jurnaliștii, sunt percepuți acum de către public ca un fel de performeri, care asigură un fel de show, pe care apoi fanii îl consumă la fel ca pe oricare alt divertisment de pe net – pentru că trăim niște timpuri în care toată lumea face un live. Dar conferința de presă în original are alt rost. Faptul că ea devine formatul, în loc să fie sursa pentru alte formate, mai bine lucrate, contribuie la această situație. Poate că sportivii nu sunt de fiecare dată pregătiți să intre în direct imediat după un meci, lucru pe care turneele îl fac pentru a-și maximiza imaginea, implicit, pentru a face un business mai bun.

Optimism. Dacă există vreo parte bună în această controversă care nu mai e (și nici nu a fost) despre o sportivă vs presă, ci despre starea de bine a unei sportive și despre cum putem schimba în bine moduri poate depășite de a face lucrurile, e că ea forțează discuții incomode.

O forțează pe Osaka – și pe alții – să comunice mai bine, pentru că există consecințe foarte triste pentru lipsa comunicării sau pentru o comunicare defectuoasă.

Forțează turneele să asculte mai atent, pentru că, la fel, există consecințe foarte triste când nu îți asculți partenerii.

Forțează, să sperăm, și media să se uite atent în oglindă. Pentru că deja înfruntă amenințări (unele existențiale) din toate direcțiile, jurnalismul nu-și permite să-și pună piedici și singur.

Forțează oamenii să-și pună întrebări, să citească despre sănătate mintală, sau să încerce să găsească sensul în retragerea dintr-un turneu de Grand Slam a unei jucătoare care are în cont patru astfel de titluri.

Mulți vor înțelege că o astfel de decizie nu se ia la întâmplare, nici ca într-un joc, nici pentru o toană, nici pentru orgoliu sau nevoia de dramă, ci din motive care trebuie că sunt serioase și importante.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

Prima victorie a carierei într-un turneu pe iarbă pentru Patricia Țig a venit la Bad Homburg: 7-6, 6-3 cu Mona Barthel. Nadia Podoroska urmează pentru Pati, în turul următor.

Sorana Cîrstea a pierdut cu Andrea Petkovic, 6-3, 6-4.