Monica, după eliminarea de la Australian Open: “Poți să joci și cu locul 1000, dacă nu ești sănătoasă, nu poți. Nici mental”

Timingul nu putea fi mai prost: Monica încheiase sezonul precedent cu un titlu și l-a început pe cel nou cu câteva meciuri bune: victorie cu Jankovic, apoi cu Flipkens, și ajutată și de o retragere, s-a regăsit iar într-o finală de turneu de simplu. Doar că performanța de la Hobart s-a transformat într-un măr otrăvit. În sferturile de finală de acolo, Monica a suferit o accidentare la mușchii abdominali care i-a afectat și evoluția din finală. Pauza a fost mult prea scurtă pentru refacere, așa că, implicit, Australian Open a avut de suferit. Azi, Moni a cedat în trei seturi contra unei debutante pe tabloul principal la un Grand Slam, rusoaica Anna Blinkova: 6-2, 4-6, 6-4. Deși a simțit dureri de la primul punct, Monica a încercat să se strecoare cumva într-o luptă grea, dusă în condiții foarte dificile, la peste 35 de grade. Nu i-a lipsit mult, a avut chiar prim-planul în decisiv, când începuse să o oblige pe Blinkova să ducă raliuri brutale. A condus cu 4-3 și părea bine poziționată ca să închidă meciul, dar n-a mai găsit putere pentru ultimul sprint, iar Blinkova a luat ultimele 11 puncte ale meciului.

“Am simțit durere chiar din primul game. Am încercat să scot cumva meciul, dar cred că mai rău am făcut. Și nici n-am câștigat”, începe ea, la conferința de după meci. “Am încercat să mă recuperez la timp pentru meci, dar n-am reușit. N-am putut să servesc, așa că a trebuit să joc fiecare punct, să muncesc pentru el. Servind foarte încet, ea îmi încărca winnere într-una și n-aveam ce să fac”.

Monica reia detaliile accidentării: “La Hobart este destul de mult vânt, fiind insulă. Tot timpul se schimba vântul, jucai contra lui și cred că pe fond de oboseală s-a întâmplat ceva acolo. Am crezut că o să fie bine, fizio mi-a spus că o să fie bine, dar se pare că aveam nevoie de o pauză mai mare. M-am bucurat că am fost programată marți, dar tot a fost prea scurt”.

La ora discuției, Monica nu știa dacă va putea juca la dublu, probă în care e programată miercuri. “Trebuie să fac un RMN ca să văd. Mă doare și când tușesc, mă doare când ating acolo, nu cred că e ok. Dar vom vedea, cine știe?” 

“Primul game, pentru că am văzut că pune presiune pe serviciul meu, am vrut să servesc puțin mai tare, dar nu am putut. Am simțit durere imediat. Nu poți să joci așa. Nu contează cu cine pici, dacă nu ești sănătoasă, degeaba. Poți să joci și cu una de pe locul 1000, dacă nu ești sănătoasă, nu poți, nici mental. Începusem să mă gândesc să nu fac mai rău, să nu agravez. Mă gândeam că, totuși, hai să încerc, dar apoi simțeam că nu am cum!”. 

Monica spune că suprafața foarte iute de la Melbourne de anul acesta a devenit parte din problemă, limitându-i opțiunile contra Blinkovei. “Eu serveam prea încet, iar aici e suprafața foarte rapidă. Poate mergea în alta parte să fac ceva. Dar ea-și lua serva, pentru că era rapid. Ai nevoie de serviciu, dar eu doar l-am pus în teren și a trebuit să joc pentru orice punct. Iar pe 38 de grade…“

Am întrebat-o dacă situația o face cumva să regrete că a jucat un turneu în săptămâna pre-Grand Slam. Adică eterna dilemă între un parcurs lung la un turneu mai mic sau o evoluție bună la un turneu de Grand Slam. “Nici nu știu. Nu aveam de unde să știu ce se va întâmpla. Anul ăsta m-a afectat că am jucat în săptămâna de dinainte, dar anii trecuți, nu. Am și câștigat la dublu la Hobart într-un an. Eu m-am gândit că e important să ai meciuri în picioare. Dar important e să fii sănătos, se pare.” 

Dincolo de accidentare, care îi poate limita inclusiv opțiunile pentru Fed Cup, Monica spune că era foarte mulțumită cu jocul ei în început de an. “Da, la Hobart am jucat excelent, adică s-o bați 6-3 6-2 pe Jankovic, apoi pe Flipkens, care este o adversară foarte complicată… Azi nu pot să zic că mi-a plăcut cum am jucat. Repet, nu poți, dacă nu ești fizic la 100 la 100… nu poți. Plus că te gândești tot timpul, și nu trebuie să ai gândurile astea. Când intri în teren, alte gânduri trebuie să ai.”