Miki Buzărnescu sparge gheața la 30 de grade. Prima victorie a sezonului și din august încoace vine la Acapulco

În noaptea de marți spre miercuri, Mihaela Buzărnescu și Marius Copil și-au început meciurile la Acapulco exact aceeași oră. E un turneu destul de interesant, care se joacă printre claxoane și fără hawkeye.

La Marius, tabloul îi cerea să treacă, încă din primul tur, de finalistul recent din Buenos Aires, Diego Schwartzman. Copil a revenit în setul al doilea și a trimis meciul în decisiv, însă un break făcut de Diego în chiar debutul acestuia l-a dat pe argentinian câștigător. Din păcate, vântul și un joc slab la serviciu i-au făcut lui Copil viața grea de tot.

Schwartzman ia decisivul, 6-1, eliminându-l pe Marius de la Acapulco. Românul n-a avut o zi grozavă pe primul serviciu: a pus în teren doar 46 la sută, din care a câștigat 58 la sută. Implicit, a avut de înfruntat 16 mingi de break (din care a salvat 9)

— Treizecizero.ro (@treizecizero) February 27, 2019

La fete, Mihaela o avea în față pe Daria Gavrilova, care se chinuia cu un șir de 5 înfrângeri consecutive anul acesta. Miki avea încă și mai multe (11!), deci partida putea fi oricum, dar sigur izbăvitoare pentru una dintre ele. Din fericire, a fost pentru Buzărnescu. Un 2018 care s-a încheiat rău, urmat de un început de 2019 care s-a desfășurat până acum aproape la fel de rău, cu meciuri pierdute pe linie. Dar azi, s-a terminat în sfârșit, iar Mihaela poate da un restart mult-așteptat sezonului.

După mingea de meci câștigată, mi-am amintit de cea pe care a avut-o Andy Murray, astă-vară, la Washington, împotriva lui Marius Copil. Scoțianul a câștigat acel meci pe la 3 dimineața, apoi a plâns vreo 15 minute pe băncuță. Era după revenire și încă spera la o recuperare rapidă. Eram, deci, curios dacă și Miki va avea o reacție asemănătoare sau ceva care să-i dea de gol frustrarea și neliniștea ultimelor luni. N-a fost nimic dramatic. Un zâmbet mai larg și un ritm mai lent decât de obicei în a-și strânge gențile și rachetele. Ușurare. Tenisul merge mai departe, indiferent de cum primesc actorii săi înfrângerile și bucuriile.

Primul set a început frustrant pentru Mihaela: și-a pierdut serviciul încă de la început, la capătul unui game maraton, care a avut nu mai puțin de cinci egalități. Însă așa acum avea să se întâmple și în setul al doilea, Miki a revenit, a luat trei game-uri la rând (dintre care, două breakuri) și a preluat meciul sub stăpânire. E adevărat, a mai avut un game slab pe propriul serviciu, ceea ce i-a permis australiencei să facă un break nesperat, însă ultimele 20 de minute ale setului ne-au arătat-o pe vechea Buzărnescu, cea de dinaintea accidentării. Iar asta, nu doar uitându-ne la scor și joc, ci și la atitudinea din teren. Acel sentiment de rock bottom, care vine odată cu înfrângerile, parcă dispăruse. Sau poate că fusese înlocuit de un altul, care spune spune că mai rău de-atât nu se poate, deci nu te poți duce decât în sus. Arantxa Rus, care, în urmă cu vreo patru ani, a reușit să lege 17 înfrîngeri consecutive, ar fi spus că se poate și mai rău.

Însă azi-noapte, la prima șansă de set avută, Mihaela a punctat inteligent și a trecut în avantaj. A convertit foarte bine toate cele trei ocazii de break avute și a avut un procentaj suficient de bun la retur pentru a-i face viața grea adversarei: 68% din punctele jucate la primire a câștigat Miki.

Setul a început, așa cum spuneam, la fel ca primul. Însă cu experiența acelei reveniri recente, am privit altfel jocul. Unul compact și alert din partea lui Buzărnescu. A fost condusă cu 2-0, însă nu a cedat controlul partidei nicio clipă. A alternat, încă de la început, venirile la fileu și mingile luate rapid, cu backhandul. De altfel, cred că backhandul i-a adus astăzi acel avantaj care în meciurile precedente i-a lipsit.

După ce Gavrilova a urcat la 2-0, nu a mai câștigat niciun game până la finalul meciului. Ba mai mult, australianca nu a izbutit să ajungă decât o singură dată la egalitate – se întâmpla la 2-2, când Mihaela tocmai egala cu un slice șiret și bine plasat.

Privind la jocul Mihaelei din setul secund, nu poți să nu te întrebi ce i-a lipsit în 2019. Adică să-ți pui întrebarea asta, dar cu naivitatea celui care nu știe cum e să te accidentezi la 30 de ani și să încerci să revii în circuit concurând, contra-cronometru, împotriva unor sportive care joacă la capacitate maximă. Vorba Crinei Pintea, poate ar trebui să încercăm să judecăm mai puțin.

La 3-2, când Miki deja preluase conducerea și lovea plat ca Del Potro, Daria a avut un On-Court Coaching din care părea să fi ieșit cu un plus de energie. N-a jucat rău în game-ul următor, însă două forehanduri trimise în burta fileului au făcut-o să-și ia gândul de la egalare. La 4-2 și cu o plăcere în joc care m-a emoționat un pic, era limpede că Buzărnescu va ține cu dinții de meciul ăsta pentru a-i servi drept nou început în sezon. Așa a și fost, pentru că românca și-a rotunjit numătul de game-uri consecutive câștigate la 6. Iar prima minge de meci care i s-a arătat a fost transformată în ”Game, Set, Match – Buzărnescu”.

https://twitter.com/treizecizero/status/1100541790736838656

Așadar, o primă întâlnire cu Gavrilova pe care Miki n-o va uita prea curând. A pus capăt seriei nefaste și a bifat un procentaj de 100% în privința mingilor de break convertite: 6 din 6. Federer ar fi super gelos.

Ce urmează pentru Mihaela? Un tur doi – fie cu Bianca Andreescu, fie cu Jil Teichmann. Cu jucătoarea din Elveția nu s-a mai întâlnit în circuit până acum, însă la Bianca are o victorie destul de clară: un 6-2, 6-0, în urmă cu patru ani, în Canada. E drept, Bianca e altă jucătoare acum. Să sperăm că Acapulco va fi descătușarea Mihaelei la început de an.