Lui Bernie îi pasă. La un an după ce spunea că tenisul e plictisitor, Bernard Tomic plânge de fericire după ce câștigă un titlu salvând 4 mingi de meci 

Radu Marina | 30 septembrie 2018

Dacă această transformare e permanentă, nu putem ști. E însă fascinant să vezi jucătorul care anul trecut se zbătea plictisit pe teren, cum câștigă acum un turneu ATP după șapte victorii la rând, și cum se bucură la final ca un copil, cu lacrimi în ochi.

Bernard Tomic, unul dintre cei mai talentați, dar și controversați jucători din circuitul ATP, tocmai a câștigat la Chengdu al patrulea titlu la simplu din carieră, după ce a salvat patru mingi de meci în tiebreak-ul setului decisiv cu Fabio Fognini: 6-1, 3-6, 7-6 (9-7).

Acest titlu vine după o pauză de mai bine de trei ani, ultimul său titlu a venit la Bogota, în iulie 2015. Dar mai mult decât atât, este un trofeu care oprește, pentru moment, o perioadă neagră pentru Bernie, timp în care și-a pierdut o parte din sponsori, nu a mai fost sprijinit de Federația Australiană de Tenis, a căzut peste 170 de locuri în clasament și a declarat în repetate rânduri că și-a pierdut interesul pentru tenis.

Povestea pe scurt al lui Bernie, cel care era văzut în urmă cu câțiva ani drept unul dintre cei mai promițători tineri ai generației sale, este aceea a unui tip extrem de talentat, greu de înțeles, direct, onest, dar nepăsător, care a primit și a avut totul, dar care n-a știut să gestioneze tot ce i s-a oferit. Uneori însă, e nevoie să cazi și să pierzi aproape tot pentru a schimba ceva la tine, sau modul în care privești anumite lucruri, ori chiar viața, în general.

Tomic a căzut, și a făcut-o într-o manieră în care puțini erau cei care îi mai dădeau șanse de revenire în tenis. Tocmai de aceea, relevant la această discuție nu este doar titlul câștigat, ci drumul pe care el l-a parcurs recent pentru a ajunge din nou în poziția de a se lupta pentru un titlu ATP.

Australianul a fost mereu un jucător rebel, protagonistul a diferite episoade care mai de care mai hilare (a fost arestat pentru câteva zile, a pierdut un meci în 28 de minute în 2014 cu Jarkko Nieminen, cel mai scurt meci din istoria circuitului ATP, a fost adesea acuzat că nu încearcă suficient pe teren, etc.), rezultatele lui au fost acceptabile, per total. Nu impresionante, dar reușea să rămână acolo, aproape de cei mai buni dintre cei buni.

Ultimii doi ani au fost însă diferiți și grei. Totul s-a rupt la începutul anului 2017. După un sezon 2016 în care a ajuns în premieră într-o finală a unui turneu ATP 500, a bifat două optimi de finală la turneele de Slam (Australian Open, Wimbledon) și a încheiat anul în primii 30 de jucători ai lumii, a urmat un declin rapid. A încheiat sezonul cu doar 10 (!) victorii și avea să coboare până aproape de top 200.

Pe lângă rezultatele slabe și seriile de înfrângeri, în tot acest interval de 12 luni, controversele au continuat și ele. La Wimbledon 2017 și-a explicat deschis starea, într-o conferință de presă care a provocat rumoare. S-a declarat plictisit de tenis și a mărturisit că nu îl mai motivează nimic. „Simt că și dacă aș câștiga un trofeu sau dacă aș avea rezultate, nu m-ar mulțumi. Motivația nu e acolo. Nu îmi pasă dacă fac turul patru la US Open sau pierd în primul tur. Pentru mine, totul e la fel. Totuși, probabil voi mai juca încă vreo 10 ani, astfel încât la finalul carierei să nu mai fie nevoie să muncesc din nou”, mărturisea Tomic după meciul pierdut la Londra în primul tur cu Mischa Zverev; mai recunoștea, atunci, că s-a prefăcut accidentat pentru a-l scoate pe Zverev din ritm.

Inevitabil toate aceste acțiuni și declarații l-au costat. Pe lângă amenda primită din partea organizatorilor de la Wimbledon, care la rândul ei a fost criticată de unii observatori care s-au întrebat dacă nu cumva Tomic este sancționat pentru sinceritate, la scurt timp cei de la Head aveau să anunțe că nu vor mai continua să colaboreze cu el.

Neregăsindu-și nici plăcerea de a juca, dar nici motivația, Tomic a continuat să piardă și să cadă și mai mult în clasament, ceea ce a făcut ca și Nike să renunțe (când se afla aproape de top 200) a-l mai sponsoriza.

Fără încredere, fără victorii, căzut în clasament și fără a mai fi sprijinit de Federația Australiană de Tenis (care a refuzat să-i acorde wild card pentru Australian Open 2018), Tomic a făcut întâi un pas în spate: a renunțat pentru o scurtă perioadă la tenis, înscrindu-se în ianuarie 2018 la un reality-show celebru, desfășurat într-o junglă din Africa de Sud, dar la care a rezistat doar trei zile.

Apoi, după această tentativă, pe care el o vedea ca o modalitate de a-și găsi liniștea, a făcut un alt pas, de data asta înainte, și care a fost și cel mai important: și-a dat o șansă. Și-a dorit să continue cu tenisul și a înțeles că singura cale de a ieși din groapa în care se afla e să treacă la munca de jos, să ia totul de la zero. „Prioritatea mea acum e să mă întorc la tenis, să demonstrez oamenilor că se înșală și să joc din nou pentru Australia”, spunea Bernie în februarie.
Câteva luni mai târziu, australianul începea să-și pună planul în aplicare. Cu un echipament nou (întâi Lotto, apoi Lacoste) și cu o rachetă nouă, Tomic a început să adune câteva victorii în turneele challenger.

La începutul lunii mai, după o finală pierdută la un turneu challenger în Franța, a decis să vină, împreună cu echipa sa, la academia lui Patrick Mouratoglou pentru a se pregăti aici pe tot parcursul anului. “Lor (echipei Tomic) le-a plăcut locul și au dorit să rămână aici tot anul, pentru a folosi academia ca un loc care să-l ajute pe Bernard să se dezvolte, împreună cu echipa lui, dar și cu oamenii noștrii de la academie”, spunea Mouratoglou în timpul turneului de la Roland Garros.

Primul semn că Tomic e dispus să muncească a fost dat, în primă fază, de prezența sa în calificări la Paris, unde a câștigat trei meciuri fără set pierdut și a ajuns pe tabloul principal. A pierdut atunci în primul tur cu Marco Trungelliti, dar s-a întors la academia Mouratoglou, a reluat antrenamentele și a continuat să muncească: după Roland Garros a jucat în calificări la șapte turnee (ATP și Grand Slam) și la cinci dintre ele a reușit să ajungă pe tabloul principal. Dintr-o dată, lui Bernie îi păsa.

De-a lungul anilor, nu puțini au fost cei care l-au văzut pe Tomic ca fiind un jucător prea leneș, neserios, care cedează înainte ca lupta să înceapă efectiv. Însă lunile acestea au dovedit exact contrariul, iar Tomic și-a ținut promisiunea: le-a arătat acelora care nu credeau suficient în el că se înșală. Și-a reclădit clasamentul (va fi pe 76 de săptămâna viitoare) și încrederea fără să primească nimic pe gratis; a pornit de la nimic, a mers în turnee challenger și în calificările turneelor ATP, adunând punct cu punct și trăgând de el la fiecare meci.

Per ansamblu, povestea lui poate nu-i spectaculoasă din cale afară. Dar este fără îndoială o lecție despre cum niciodată nu e prea târziu să-ți mai dai o șansă, în orice faci. Tomic și-a dat șansa de a continua cu tenisul, iar toată aventura, dar și greutățile prin care a trecut în ultimele 12 luni par să-l fi transformat.

Dacă această transformare e permanentă, cât va dura sau ce va fi mai încolo, sunt niște întrebări la care e imposibil de găsit răspunsul acum.

Un lucru e cert – e fascinant să vezi această metamorfoză. E fascinant să vezi jucătorul care anul trecut se zbătea pe teren, afirma sus și tare că e demotivat, că tenisul e plictisitor, cum câștigă acum un turneu ATP după șapte victorii la rând, cum salvează patru mingi de meci în finală și se bucură la final ca un copil, cu lacrimi în ochi. La final de turneu, Bernia arăta exact ca un om care știe cât a muncit și cât de cât de departe vine pentru această realizare. Cine ar fi zis.

https://twitter.com/TennisTV/status/1046353780139331584

***

Bunătăți din Shop-ul 30-0 de care tu și prietenii tăi ar trebui să știți:

1. Pachetul One e reeditat: după ce tricourile Onederful au fost sold-out, pachetul One, dedicat Simonei, revine și e compus acum din tricoul Onederful Tricolor și ediția a doua a albumului foto Simona de Păstrat. Cum Simona se pregătește să încheie un nou sezon pe locul 1 în lume, iată un cadou perfect pentru fanii ei. O combinație de două produse populare, la un preț mult mai avantajos.

2. Tricoul „N-o să”. Considerat de mulți dintre voi (și de noi :D) drept cel mai bun tricou făcut de 30-0. „N-o să” vorbește pentru sine. Prinde o mărime aici, cât încă mai găsești!

3. Neînvinșii. Cartea colegei Andreea Giuclea e o colecție grozavă de povești motivaționale a unora dintre cei mai buni sportivi români. Merită să le ducem aceste povești mai departe, fie și ca o formă de inspirație pentru viitorii campioni, de care sportul românesc are atâta nevoie.

4. „Povestea Primului Slam”. Unii dintre voi i-ați zis „carte”, alții, „revistă”. Dar cei mai mulți ați descris-o drept o publicație la standardele cele mai înalte, așa cum găsim în străinătate, despre campionii altora. Ei bine, avem și noi campionii noștri world-class. Simona Halep și titlul ei câștigat la Roland Garros sunt în centrul acestei colecții de articole, reportaje, interviuri și texte de opinie, colecție pe care n-o mai găsiți nicăieri în altă parte.

5. Tricoul „Icecream”. Iubim cu toții tenisul de ne topim după el. Ce mod mai bun de a transmite asta decât printr-un tricou cu mesaj? Tennis to melt for. 

6. Ești genul care preferă bundle-urile? Iată un super pachet, care cuprinde toate produsele de print scoase vreodată de 30-0, în cea mai avantajoasă ofertă cu putință: album foto + trei reviste, la un super preț promoțional, disponibil un timp limitat.

Verifică aici toate produsele din Shop.

Îți place?
Cele mai noi