Federer, în semifinale: între demoni şi recorduri

Cu trei ani în urmă, la Australian Open, tot în sferturi, Roger Federer îl spulbera pe un Juan Martin Del Potro pe atunci în mare ascensiune, 6-3, 6-0, 6-0. În toamna aceluiaşi an, tot Federer ceda şi ultimul teritoriu în care mai era rege, US Open-ul, în faţa aceluiaşi Del Potro, într-un clasic de cinci seturi, deşi a condus cu 1-0 şi 2-1 la seturi, de fiecare dată sud-americanul revenind printr-un tie-break câştigat.

Era limpede că întrebarea zilei a fost care Federer şi care Del Potro îşi vor face simţită prezenţa pe Rod Laver. Urma să vedem un Federer într-o nouă luptă cu demonii încă neexorcizaţi ai trecutului, doborât de importanţa meciului 1.000 din carieră sau pe acel Federer care ajunsese la 23 de victorii succesive, culmea, toate adunate într-o perioadă în care i se cântă tot mai mult prohodul?

E lesne de înţeles de ce toată lumea a căscat bine ochii în setul 2 când, cu un set câştigat în spate şi cu 5-3 în cel de-al doilea, Federer a făcut o dublă greşeală prin care i-a oferit două mingi de break nesperate unui adversar în corzi. Dintr-o dată, totul părea posibil, dintr-o dată Del Potro arăta iar ca un căpcăun care nu iartă pe nimeni şi nimic, şi, tot dintr-o dată, temeri în boxa elveţianului. Numai că Roger s-a comportat aşa cum a făcut-o în toate cele 999 de meciuri precedente. A rezolvat situaţia cu eleganţă şi cu câteva lovituri care l-au dereglat la loc pe Juan Martin. FedEx a salvat cele două mingi de break, apoi alte două, iar după a patra a lăsat să-i scape un rar urlet de uşurare, dovadă cât de important a fost pentru el momentul şi cât de tensionat a fost în realitate.

De aici încolo, totul s-a reîntors în ritmul imprimat din start de elveţian: un soi de antrenament ceva mai serios, ploaie de lovituri direct câştigătoare, din nou un rever în zi bună, nivel de joc ridicat de fiecare dată când a fost nevoie, break-uri făcute timpuriu în toate seturile. Federer s-a plimbat prin meciul său cu numărul 1.000, a câştigat setul 2.000 din carieră, apoi seturile 2001 şi 2002 şi s-a calificat relaxat în semifinale, într-o după amiază cu mult soare şi multă strălucire.

A fost un meci care n-a trăit, efectiv, decât în acele câteva minute de la 5-3 în setul 2, când, brusc, toate amintirile negree din trecutul apropiat i-au dat un pic târcoale elveţianului. În rest, cifre: a 24-a victorie la rând, a 9-a calificare în semifinalele AO la rând. Şi al 27-lea meci cu  rivalul şi prietenul Rafa Nadal, în cea mai spectaculoasă rivalitate a sportului alb.