Elita din WTA dă semne că se înăsprește. Cea din ATP, că poate fi tot mai des împinsă la limite

Adrian Țoca | 10 ianuarie 2020

În doar două-trei sezoane, WTA s-a umplut cu nume mari. Toată lumea din Top 10 a făcut ceva important. Iar, privind mai jos, toată lumea din Top 50 poate face oricând ceva important.

Pus oarecum în penumbră de lansarea ATP Cup, startul sezonului din WTA ne indică, subtil, un posibil trend pentru acest an. Numele mari se înghesuie deja în fazele avansate ale primelor turnee. La Brisbane, semifinalele sunt între Naomi Osaka și Karolina Pliskova, respectiv Petra Kvitova și Madison Keys. La Auckland, Serena Williams merge promițător, într-un rar (pentru ea) turneu pregătitor unui Grand Slam. Nu e nevoie să mai așteptăm preview-urile pentru Australian Open: o listă formată din grupul de mai sus, plus Ashleigh Barty, Simona Halep, Bianca Andreescu și Elina Svitolina (cu un wildcard pentru Angelique Kerber) va da aproape cert campioana primului Grand Slam al deceniului. Ba chiar – deși, ok, e încă devreme – toate campioanele de Slam din 2020.

Și la Shenzhen, unde avem deja stabilit primul meci din 2020 cu un trofeu pe masă, finalistele sunt două jucătoare solide, bine poziționate pentru încă un salt calitativ anul acesta: Alexandrova și Rybakina.

În 2019, s-a rotunjit un trend: capii de serie importanți au fost prezenți în număr rezonabil de mare în fazele avansate ale turneelor. Toate cele trei competiții menționate mai sus păstrează această tendință. La Brisbane, semifinalistele sunt favoritele 2, 3, 5 și 8. În Noua Zeelandă, favorita 1 Serena Williams e însoțită în semifinale de capii de serie 3 (Anisimova) și 5 (Wozniacki), singura outsideră fiind Jessica Pegula. În China, finalistele sunt favoritele 5 și 7.

Ideea se scrie singură: suntem într-o perioadă în care, după câțiva ani de căutări, s-a cristalizat o elită solidă în circuitul feminin. E ceea ce argumentam acum câteva sezoane, când firul narativ în jurul WTA se învârtea în jurul unei ipotetice lipse de consistență și de nume mari. Dați-le puțin timp și cărțile de vizită se vor fi format. Din grupul identificat mai sus doar Svitolina, la rându-i o eternă prezență în fazele avansate, n-a jucat măcar o finală de Grand Slam. În doar două-trei sezoane, WTA s-a umplut cu nume mari. Toată lumea din Top 10 a făcut ceva important. Iar, privind mai jos, toată lumea din Top 50 poate face oricând ceva important.

Simona

O consecință a acestei stări de fapt e că și în noul sezon vom avea turnee burdușite cu confruntări între aceste jucătoare cu o carte de vizită tot mai frumoasă. La Brisbane, de exemplu, un duel de Top 10 dintre Naomi Osaka și Kiki Bertens pare aproape de rutină să se întâmple în sferturi. Japoneza duce o serie de 14 victorii consecutive în circuit în semifinala cu Pliskova, cea care, la rându-i, caută al 3-lea titlu la Brisbane. Astfel de meciuri tari cu fire narative captivante – serii lungi de victorii, performanțe iminente, head-to-head-uri care intrigă – ar trebui, în mod normal, să fie la ordinea zilei la Melbourne. Ne așteaptă o tratație specială.

Dacă în WTA s-a consolidat un nou cerc închis, în ATP fiecare nouă zi înseamnă un asalt tot mai puternic al celor din exterior. Acești soldați tineri și hămesiți de victorii istorice încearcă să spargă baricada ani la rândul inexpugnabilă a unui castel în interiorul căruia Big 3 încă se dovedesc greu de cucerit. Azi a fost rândul lui Shapovalov și Goffin să urce muntele și să încerce să tragă afară câte un rege. Canadianul aproape că a reușit să-l doboare pe Djokovic, pierzând până la o urmă în tiebreak-ul decisivului o luptă dreaptă și grea, după 2 ore și 40 de minute. E, totuși, un progres masiv pentru Shapovalov, indicat de tot mai mulți drept o revelație a lui 2020; canadianul nu se atinsese de Novak în meciurile lor anterioare. Episoadele în care sârbul pare că arată subtile momente de vulnerabilite se tot arată în ultima perioadă: va reuși el să-și păstreze necucerită partea sa de regat, cea de la Melbourne?

Dacă Shapovalov a eșuat până la urmă în misiunea sa, Rafa Nadal a căzut la datorie, învins de David Goffin în două seturi. E drept, într-un meci care s-a dovedit într-un sfârșit fără o miză directă; Spania a supraviețuit, Nadal și Carreno Busta câștigând dublul decisiv contra Belgiei și calificându-se în semifinalele ATP Cup, unde va întâlni Australia lui Kyrgios, iar Serbia lui Nole se va confrunta cu Rusia lui Medvedev. Adică alte asalturi violente asupra cetății. Apropo, se va dovedi acest efort depus de cei doi la ATP Cup că ascunde taxe suplimentare, care vor fi plătite la Australian Open? Senzația e că Nole și Rafa au avut o pauză destul de scurtă între sezoane și că aceste competiții pe echipe, cărora amândoi le-au dedicat în mod admirabil resurse prețioase, sunt destul de consumatoare.

E încă devreme, dar n-ar fi exclus ca tema Australian Open la masculin să fie o luptă continuă între Djokovic, Nadal și Federer, care vor fi hărțuiți în haită de o gașcă tânără tot mai furioasă. Cei trei vor continua să câștige marea majoritate a acestor bătălii, însă sentimentul e că echilibrul va crește tot mai mult. Rămâne de văzut dacă tinerii vor putea să obțină și altceva mai notabil, afară de mici victorii de etape.

Foto: Jimmie48Photography

Îți place?
Cele mai noi

If a player leaves the Western & Southern/US Open bubble without written permission, they will be removed from tournament & fined. Other details of the health & safety guidelines are in 👇
https://t.co/mTgvnuUktG