Elina Svitolina și Karolina Pliskova trec testul nervilor tari, sunt primele semifinaliste la Singapore

Radu Marina | 25 octombrie 2018

Formatul Turneului Campioanelor te lasă să speri la calificare după ce ai pierdut un meci, ba chiar și după ce ai pierdut două. Dar, la schimb, primești o presiune atipică.

Specificitatea acestui Turneu al Campioanelor este dată, dincolo de faptul că nu pleci acasă dacă pierzi un meci, și de tipul diferit de presiune la care sunt supuși jucătorii pe parcursul unui meci. Tenismenii sunt obișnuiți cu presiunea și stresul, dar sistemul round robin determină – la un moment dat – jucătorii să iasă din acel tipar cu care ei sunt obișnuiți un an întreg: câștigi, continui, pierzi, pleci la următorul turneu sau acasă.

În majoritatea timpului ei știu doar că trebuie să facă tot ce ține de ei să câștige, și atât. În schimb, în momentul în care apar condiții “trebuie să câștigi în două seturi”, “trebuie să câștigi un set”, lucrurile se schimbă fundamental. Atenția și concentrarea se mută pe scor, pe fiecare game câștigat sau pierdut, uiți esențialul și fiecare eroare neforțată sau serviciu cedat apasă mai mult decât e cazul.

E o provocare diferită, pe care nu multe jucătoare au și dus-o la capăt; în 2015 Angelique Kerber avea nevoie să câștige un set în ultimul său meci din Grupa Albă pentru a se califica în semifinale, dar a fost învinsă în două seturi de Lucie Safarova și a ratat calificarea, lucru care a împins-o inițial într-o criză de încredere, apoi a motivat-o incredibil, contribuind la istoricul ei sezon 2016. Tot în 2015, Simona Halep avea nevoie de un set cu Aga Radwanska, dar a pierdut în două seturi și a ratat, de asemenea, calificarea în semifinale. Cu un an înainte, Simona o oprea pe Ana Ivanovic, care avea nevoie de victorie în două seturi cu Simona, dar a sfârșit prin a câștiga în trei.

Acestei liste, care nu e neapărat una completă, se adaugă de astăzi și Petra Kvitova, care a căzut și ea pradă acestui adversar nevăzut și greu de stăpânit numit presiune. Și era cât pe ce să fie adăugată și Elina Svitolina, care a avut nevoie de mai bine de două ore și cinci mingi de set pentru a-și asigura calificarea în semifinale, ea fiind obligată să câștige măcar un set în meciul cu Caroline Wozniacki.

Din start ambele meciuri din Grupa Albă erau decisive. Nu mai era suficient ca ele să câștige oricum, ci erau condiționate și de cum să o facă: Kvitova trebuia să câștige în două seturi pentru a mai spera la calificare, Pliskova trebuia să câștige în două seturi pentru a-și garanta calificarea în semifinale; în cazul în care câștiga în trei, ar fi depins de Elina Svitolina. În timp ce Wozniacki trebuia să câștige în două seturi pentru a fi sigură de calificare, iar Svitolina avea nevoie de un singur set ca să nu fie eliminată și să vadă cum victoriile ei din primele două meciuri deveneau inutile.

Drept consecință, am avut ocazia să vedem cât și cum poate cântări această presiune, cum poate influența jocul unei jucătoare și cât de ușor se poate schimba soarta unui meci atunci când presiunea apare și dispare. Pentru că da, în special în primul meci, presiunea a jonglat, în funcție de scor, când pe umerii Petrei, când pe ai Karolinei.

În primul meci, a câștigat jucătoarea mai disciplinată tactic și care a reușit să se adapteze mult mai bine condițiilor de la Singapore, dar nu fără a-și arăta temerile și dubiile atunci când presiunea și-a făcut simțită prezența. A fost 6-3, 6-4 pentru Karolina Pliskova, care și-a asigurat astfel calificarea în semifinalele WTA Finals pentru a doua oară în carieră și a bifat prima victorie (din patru meciuri) în fața Kvitovei.

Dacă ar fi sa judecăm meciul doar raportându-ne la scor, am fi tentați să credem că a mers într-o singură direcție, cu două seturi fără prelungiri și fără prea multe bătăi de cap pentru câștigătoare. Adică ceva ce nu prea întâlnim la Singapore în acest an, acesta fiind doar al treilea meci decis în două seturi din totalul de zece jucate până acum.

Doar că deși mai scurt, meciul a fost intens și atât Pliskova, dar mai ales Kvitova, au fost bântuite, pe rând de tot felul de demoni și gânduri. Pe de o parte, Kvitova avea misiunea cea mai grea, trebuia să câștige în două seturi. Pe de altă parte, Pliskova era o adversară pe gustul ei și o mai învinsese în două seturi.

Diferența majoră acum era că Kvitova știa că e obligată să bată în două, deci un stres suplimentar, urmat de tot felul de gânduri și temeri, care s-au simțit din start: Kvitova a început cu trei duble greșeli consecutive, și-a cedat serviciul, nu a putut ține mingea în teren mai mult de trei schimburi și până la 0-4 a făcut doar cinci puncte. Am văzut cum se manifestă presiunea, dar mai ales cum transformă sportivul care o resimte, făcându-l să fie aproape de nerecunoscut.

Un merit pentru cum a început Kvitova meciul îl are și Pliskova, care a jucat exact ceea ce trebuie pentru a o face pe Petra să se sufoce în propriile erori și dubii. A făcut un joc corect; a stat neașteptat de bine în schimburile prelungite, a încercat să țină mingea în teren cu orice preț, apelând la slice-uri de forehand și a plusat doar atunci când era în cea mai bună poziție de lovire. S-a adaptat perfect la suprafață și adversară, încercând să joace ce nu-i place adversarei, nu căutând cu disperare să-și impună jocul ei obișnuit.

Într-un final, Kvitova a reușit să intre un pic în meci, a legat două game-uri, dar avansul luat de Pliskova a fost prea mare și nu a mai putut recupera. Astfel că odată cu primul set pierdut, Petra era eliminată de la Singapore, deci nu mai avea ce pierde, motiv pentru care presiunea a dispărut subit și a fost înlocuită de o stare de relaxare și o atitudine bună, care a ajutat-o, o vreme, să se elibereze și să dea drumul complet la lovituri.

Dar presiunea a plecat de la Kvitova și s-a mutat la Pliskova, care odată cu primul set câștigat, era foarte aproape de calificare și mai avea un singur set de câștigat pentru a-și garanta accederea în semifinale. Și iată cum ne întoarcem din nou de unde am plecat: Pliskova i-a luat locul Kvitovei și a început dezastruos setul doi, arătând multă teamă și crispare și văzându-se condusă cu 0-3 și șanse de 0-4 și mai apoi cu 2-4. Pliskova s-a transformat în jucătoarea temătoare, care se forțează să țină mingea în teren și care-și întreba neîncrezătoare antrenoarea (la începutul setului doi) dacă ea chiar poate câștiga și acest set.

De altfel, Rennae Stubbs, antrenoarea Pliskovei, a jucat un rol esențial și decisiv în această victorie a cehoaicei. Toate intervențiile australiencei au avut rolul de a-i confirma Pliskovei că face bine ce face și de a o asigura că nu e nimic în neregulă. Iar la finalul fiecărui OCC, Stubbs îi reamintea că trebuia să revină la planul de joc executat atât de bine în primul set: să fie mai disciplinată decât Petra în raliuri, să joace disciplinat.

Plan care a putut fi pus din nou în practică de la 2-4 în setul doi, cu destul ajutor din partea Kvitovei, care după un început furibund, a revenit la aceleași greșeli ușoare. Suficient cât să o facă din nou încrezătoare pe Pliskova, care deși nu se simțea nici ea prea bine, a reușit să profite, să apuce meciul cu ambele mâini și să nu îi mai dea drumul până la final.

Karolinei Pliskova i se va alătura în semifinale Elina Svitolina, care a reușit să castige acel set care o duce în semifinale, după 5-7, 7-5, 6-3 cu Caroline Wozniacki, câștigătoarea de anul trecut.

Dincolo de însemnătatea victoriei – o calificare în semifinalele unui turneu atât de important – mai prețios pentru Svitolina este modul în care și-a ținut nervii în frâu, revenind de la set și break în fața unei Wozniacki care, în multe momente, a fost de neclinitit și a avut răspunsuri la absolut orice a încercat ucrainianca.

Kim Clijsters spunea, pe la mijlocul setului doi, despre Wozniacki că “orice ar face Elina, ea (Wozniacki) poate face și mai bine”. Și avea dreptate, pentru că astăzi Elina a pus multe întrebări, dar la majoritatea dintre ele Wozniacki a venit și cu răspunsul, ceea ce i-a alimentat frustrarea ucrainiencei. Dar marele merit al Svitolinei e că a rămas acolo, n-a disperat, nu s-a panicat atât de rău încât să se blocheze, văzând că pierde teren și a continuat să spere și să se agațe.

Când Wozniacki a început să alterneze momente bune cu stări de pasivitate, Svitolina a avut curaj să-și asume riscuri, ceea ce a și fost decisiv pentru acest meci. Dacă ar fi continuat să meargă pe aceeași filosofie de joc ca în primul set – schimbări de direcție, accent pus pe contraatac și defensivă – , cel mai probabil ar fi sfârșit pierzând meciul în două seturi și ar fi ratat calificarea, ceea ce ar fi fost brutal pentru ea, ținând cont că era singura jucătoare din Grupa Albă cu două victorii.

Dar pe măsură ce setul doi se apropia de final, ucrainianca a crescut mult în intensitate și în viteza de execuție. Întâi a crescut viteza la serviciu (a avut multe game-uri câștigate facil, în special cele de la 4-4 și 5-5) iar apoi a făcut diferența cu forehand-ul în cross și reverul în lung de linie; a lovit plin, foarte curat și aproape de tușă. Și, desigur, elementul cel mai important a fost returul: dacă în prima parte a meciului s-a mulțumit doar să-l pună în teren, din setul doi a început să deranjeze și să preseze, iar asta nu i-a mai convenit lui Wozniacki. Nu a mai lăsat-o să construiască, i-a tăiat elanul și nu i-a mai permis daneze să-și impună jocul de uzură.

Mai exact și-a luat victoria, cum ar spune Martina Navratilova. A înțeles că la 6-5 în setul doi e un moment potrivit pentru a pune presiune – altfel, în cazul unui tiebreak, după atâtea mingi de set (și de semifinale) ratate, lucrurile s-ar fi complicat mult pentru ea. Dar a rămas lucidă și a făcut exact ce trebuie și cum trebuie, obținând o victorie mare; genul de victorie menită să delocheze anumite căsuțe. Asta e tot ceea ce contează la finalul zilei.

Iar dacă punem la socoteală și faptul că în urmă cu o săptămână nu era nici măcar sigură de calificare, iar ultima ei parte de sezon a fost slabă spre foarte slabă, putem spune că e formidabil modul în care a reușit să se redreseze, dându-și șansa de a încheia acest an așa cum l-a și început.

Vineri ne așteaptă încă o porție similară de emoții, cealaltă grupă fiind în aceeași situație de imprevizibil înaintea ultimei runde. Ba chiar cu niște variabile mult mai complexe. Când procentele de game-uri intră în joc, știi că ești într-o situație complicată. Iată scenariile:

Foto: Jimmie48Photography

***

Bunătăți din Shop-ul 30-0 despre care tu și prietenii tăi ar trebui să știți:

1. Pachetul One e reeditat: după ce tricourile Onederful au fost sold-out, pachetul One, dedicat Simonei, revine și e compus acum din tricoul Onederful Tricolor și ediția a doua a albumului foto Simona de Păstrat. Cum Simona va încheia un nou sezon pe locul 1 în lume, iată un cadou perfect pentru fanii ei: c combinație de două produse populare, la un preț mult mai avantajos.

 

2. Tricoul „N-o să”. Considerat de mulți dintre voi (și de noi :D) drept cel mai bun tricou făcut de 30-0. „N-o să” vorbește pentru sine. Prinde o mărime aici, cât încă mai găsești!

3. Neînvinșii. Cartea colegei Andreea Giuclea e o colecție grozavă de povești motivaționale a unora dintre cei mai buni sportivi români. Merită să le ducem aceste povești mai departe, fie și ca o formă de inspirație pentru viitorii campioni, de care sportul românesc are atâta nevoie.

4. „Povestea Primului Slam”. Unii dintre voi i-ați zis „carte”, alții, „revistă”. Dar cei mai mulți ați descris-o drept o publicație la standardele cele mai înalte, așa cum găsim în străinătate, despre campionii altora. Ei bine, avem și noi campionii noștri world-class. Simona Halep și titlul ei câștigat la Roland Garros sunt în centrul acestei colecții de articole, reportaje, interviuri și texte de opinie, colecție pe care n-o mai găsiți nicăieri în altă parte.

5. Tricoul „Icecream”. Iubim cu toții tenisul de ne topim după el. Ce mod mai bun de a transmite asta decât printr-un tricou cu mesaj? Tennis to melt for. 

6. Ești genul care preferă bundle-urile? Iată un super pachet, care cuprinde toate produsele de print scoase vreodată de 30-0, în cea mai avantajoasă ofertă cu putință: album foto + trei reviste, la un super preț promoțional, disponibil un timp limitat.

7. Îți plac stickerele 30-0? Acum sunt disponibile și în pack-uri de 7 sau de 10, la un preț mai bun.

Verifică aici toate produsele din Shop.

Îți place?
Cele mai noi