Elena-Ruxandra Bertea, la debutul pe un tablou WTA: „Sunt o fire foarte muncitoare. Asta e cea mai mare calitate a mea”

Elena-Ruxandra Bertea a debutat pe un tablou WTA chiar acasă, la Transylvania Open. Tânăra de 19 ani din Brăila s-a bucurat de această primă apariție și o privește ca pe o experiență de învățare și evoluție, una care îi confirmă pașii făcuți până aici și care poate reprezenta începutul unei noi etape în parcursul ei.

Am cunoscut o tânără jucătoare care vorbește deschis despre ce își dorește de la 2026, despre mentalitatea pe care o vrea să o demonstreze pe teren și despre lecțiile prețioase pe care le-a învățat despre ea și drumul ei în tenis: nu există secrete, ci doar disciplină și ambiție.

„Cred că, pentru mine, cel mai important a fost să pun accentul pe cum joc de la o săptămână la alta: ce pot lua din fiecare săptămână, cum îmi pot crește nivelul la următorul meci sau la următorul turneu, cum pot gestiona mai bine momentele-cheie din meciuri. În felul ăsta am reușit să cresc și anul trecut”, spune Elena-Ruxandra.

Felicitări pentru primul tău meci în WTA, cum te simți?

Mulțumesc! Sincer, acum sunt puțin supărată, îți dai seama că e totuși un meci pierdut, însă pot să iau din el lucrurile bune, pot să mă bucur de experiența pe care am avut-o, pentru că nu în fiecare zi joci la WTA. Pentru mine a fost primul meci pe un tablou de WTA și atunci pot să iau mai multe lucruri pozitive de aici.

Din afară, meciul s-a văzut foarte bine, ai jucat la nivelul mai experimentatei tale adversare, tu cum ai simțit?

Da, din punct de vedere al nivelului, consider că am reușit să mă apropii de ea în setul doi. Sigur, puteam să încep un pic mai bine, puteam să stau un pic mai mult la joc, să iau pulsul de la început mai bine, însă am reușit să fac lucrurile mai atent în setul doi și cred că am avut atunci câteva șanse, cel puțin la 3-3. Dacă aș fi profitat de aceste șanse, cine știe, poate era altul scorul.

Îmi doresc să muncesc și mai mult pe viitor. Trebuie să vorbesc puțin mai mult cu antrenorul meu să văd ce pot lua mai bine din acest meci, pentru că nu am avut încă timp să vorbim după acest meci. Sper din suflet să revin aici la anul!

Ai avut emoții suplimentare?

Da, am avut! Am văzut că s-a mai umplut sala, au venit din ce în ce mai mulți oameni pe măsură ce game-urile au trecut. La început nu erau atât de mulți. Mi-a plăcut că am avut susținătoari. E diferit față de turneele ITF la care joc, pentru că acolo nu prea vin oamenii să se uite. Aici chiar m-am bucurat să-i văd!

Ți-a plăcut să joci pe suprafața de aici? Cum ți se pare tabloul de concurs și cum vezi turneul în sine?

Tabloul e destul de greu, un turneu destul de tare pentru un 250 (de puncte). Foarte multe jucătoare bune. Chiar mă uitam că finala de anul trecut se joacă acum în primul tur, ceea ce e ceva foarte, foarte tare. Suprafața e bună, mi-a plăcut mult. Destul de lentă comprativ cu turneele la care joc eu. Mingile se desfăceau mult și atunci s-a încetinit puțin jocul. Per ansamblu, mi-a plăcut mult suprafața, mi-au plăcut mult condițiile și e un turneu foarte bine organizat. Îmi place și transportul, hotelul și tot, e ceva unic pentru mine să fiu aici la Transylvania Open, nu trăiesc în fiecare săptămână asta și mă bucură foarte mult!

Pentru cei care te cunosc mai puțin, cum ți-ai descrie stilul de joc?

Agresiv. Categoric agresiv. Încerc să fiu cea care dictează puțin jocul și cea care pune presiune pe adversară.

Care sunt modelele pe care încerci să le urmezi? Ai o jucătoare care te inspiră în mod special?

Sincer, Sabalenka, ca stil de joc, dar și Rybakina, îmi place calmul ei de pe teren, faptul că nu își arată atât de mult emoțiile. Să nu îți trădezi emoțiile absolut deloc, e ceva foarte greu – să rămâi calm indiferent de situație. Însă ca stil de joc, aș zice Sabalenka.

Tu ai avut momente când ți-ai exprimat emoțiile mai mult pe teren?

O, da! Aș zice din păcate, pentru că mai sunt momente în care mă frustrez. Cred că toți trecem prin asta și, în funcție de temperamentul fiecăruia, îți arăți emoțiile mai mult sau mai puțin. Eu sunt o persoană care uneori le arată mai mult decât ar trebui, poate, dar simt că dacă fac asta cumva trec și mai ușor peste moment, decât dacă le țin în mine.

Ai făcut progrese importante anul trecut: ai câștigat trei turnee ITF la simplu, unul la dublu, ai ajuns în alte două finale și ai obținut victoria la debutul în Billie Jean King Cup, împotriva Noii Zeelande. Cum privești acest parcurs? Ce ți-ai propus pentru anul acesta și pentru viitorul apropiat?

Da, anul trecut a fost unul chiar foarte bun pentru mine! Și îmi doresc ca anul ăsta să fie la fel de bun. Din păcate, nu am început anul atât de bine, pentru că am avut o accidentare la umăr pe care a trebuit să o rezolv până acum și asta cred că m-a ținut un pic pe loc – am jucat doar un singur turneu.

Doar ce m-am refăcut și mi-a fost un pic dificil, însă acum sunt bine și sper să reușesc să leg cât mai multe turnee și să-mi cresc nivelul de joc din ce în ce mai mult și… de ce nu? Să am rezultate bune.

Ai deja în plan următoarele turnee la care vei participa?

Da, cred că voi merge în Franța, la un turneu ITF mai mic, și după aceea în Portugalia la un turneu WTA 125. Apoi mai vedem, încă mai construiesc planul puțin.

⁠Cum lucrezi în prezent cu echipa ta? Lucrați cu obiective de clasament? Sau vă concentrați pe nivelul de joc și pe tot ce puteți voi controla.

Cu siguranță există obiective de clasament la orice jucător, doar că nu doresc neapărat să pun accentul pe asta. Cred că, pentru mine, cel mai important a fost să pun accentul pe cum joc de la o săptămână la alta: ce pot lua pozitiv din fiecare săptămână, cum îmi pot cresțe nivelul la următorul meci sau la următorul turneu, cum pot gestiona mai bine momentele-cheie din meciuri.

În felul ăsta am reușit să cresc și anul trecut. Nu am urmărit doar poziția din clasament, am urmărit ce pot face eu mai bine de la turneu la turneu și atunci asta mi-a adus rezultatele. Cu siguranță îmi doresc să ajung în top 200 anul ăsta, însă obiectivul meu principal e să rămân sănătoasă și să mă antrenez cât mai bine.

Am o echipă alături de mine, e formată din trei-patru membri: antrenorul meu, Alex Joițoiu, cu care lucrez pe partea de tenis, Dan Cristea, cu care lucrez pe partea de pregătire fizică, și echipa Kinomed, care mă ajută cu recuperarea.

⁠Cum interacționezi cu jucătoarele din România? Cum le privești?

Am interacționat foarte puțin cu Sorana și mi s-a părut o fire foarte deschisă. Chiar ea a venit la mine și m-a salutat și am vorbit foarte puțin, m-a încurajat și asta mi-a plăcut foarte mult. Cred că ăsta e beneficiul la turneele mari, că poți să le vezi de aproape pe cele care sunt în top: cum se antrenează, cum se mobilizează, cum se concentrează înaintea unui meci. Și cu Ana Bogdan am vorbit un pic. Cu Gabi Ruse m-am antrenat, iar acestea sunt niște oportunități din care eu pot învăța.

Povestește-ne despre începuturile tale în tenis. Cum ai început să joci și ce te-a atras la tenis? Când ai simțit că tenisul devine mai mult decât o joacă?

La început m-au dus părinții și eu am fost de acord. Am privit lucrurile foarte calm, să zic așa. Nu m-am gândit că o să fac tenis de performanță. La 6 ani și jumătate m-au dus prima dată să fac un sport, să fiu diferită de ceilalți. Apoi, treptat, am început să merg la turnee, și am văzut că pot să le câștig local, iar apoi am mers la București și în alte părți.

Am luat traseul pas cu pas. Am făcut și școală în același timp, pentru că nu știam ce se va întâmpla cu cariera mea, dacă pot ajunge să joc în WTA sau nu. Undeva prin clasa a 10-a m-am decis că asta e ceea ce vreau să fac. Nu s-a schimbat ceva neapărat, pentru că oricum luam tenisul în serios și până atunci, chiar dacă jucam mai puțin. Acela a fost punctul în care am simțit că îmi doresc mai mult și că asta e ceea ce vreau să fac pe viitor.

Cum a fost pentru tine să îmbini școala cu sportul?

Stresant. Cel puțin ultimul an a fost destul de stresant pentru mine, pentru că am avut examenul de bacalaureat. A trebuit să fiu în anumite săptămâni la școală, să pot să aprofundez. Dar a trecut cu bine și această perioadă. Acum sunt la facultate la Brașov, studiez psihologia. Încerc să jonglez cu prezența la facultate, dar din fericire studiez la distanță, cursurile și examenele sunt în weekend. Chiar azi am lipsit de la un examen (râde). Eram aici și nu aveam cum să fiu prezentă. Mă chinui puțin să le împac pe amândouă momentan.

Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat până acum din sport?

Tenisul m-a făcut să fiu foarte disciplinată, am învățat foarte mult despre cum să-mi organizez mai bine timpul, zilele și să mă descurc singură în anumite situații.

Chiar mă uitam în jur și la colegii de vârsta mea și mi-am dat seama că pot rezolva mai multe lucruri singură, pe cont propriu, doar pentru că am fost plecată la turnee de mică singură și am dobândit o independență pe care altfel nu cred că aș fi avut-o.

Mi-a plăcut că am reușit să interacționez cu foarte multe persoane din alte țări, să vizitez foarte multe locuri. Îmi place mult să călătoresc, dar e și obositor în același timp. Noi, la tenis, trebuie să călătorim în fiecare săptămână și câteodată e greu că trebuie să fii singur și atunci te lovește puțin singurătatea.

Călătorești cu antrenorul sau mai mult singură?

Mai călătoresc și cu antrenorul, dar se întâmplă rar momentan, pentru că ne e greu să ne permitem la nivel de ITF să călătorim cu antrenorul și atunci de multe ori merg singură. Când reușesc să-l aduc, vine și el. Acum a fost prezent și cred că o să vină cu mine și la turneul WTA de peste două săptămâni.

⁠De unde îți iei inspirația în afara tenisului?

Îmi place să ies cu prietenii, cred că asta mă detașează cel mai mult de tot ce se întâmplă. Iar recent mi-am găsit o nouă activitate: am început să cos tablouri. Mă relaxează foarte mult și stau cu orele. E o activitate moștenită chiar de la mama mea. Se simte foarte meditativ.

Cum gestionezi relația cu social media, cu știrile? Mai ales la vârsta ta, la care sunt multe presiuni exterioare?

Aici sunt de acord cu tine. Este ceva foarte greu, ceva foarte periculos ce se întâmplă acum pe internet și mai sunt multe situații în care aleg să stau departe de social media. Îmi șterg tot felul de aplicații gen Instagram înainte de turnee. Cea puțin acum nu am, de ieri l-am șters ca să rămân concentrată pe ce am de făcut.

Doar că, îți dai seama, e folositor când te duci la un turneu și trebuie să îți cauți un partener de dublu, pe cineva cu care trebuie să te încălzești, să faci antrenament și atunci am nevoie de această comunicare. Comunicare pe care aceste rețele ți-o pot oferi. E mai ușor de găsit parteneri de joc, ș.a.m.d.

Dar nu consider că este un lucru bun, cel puțin înaintea meciurilor. Când pierdem primim uneori tot felul de mesaje, multe dintre ele mesaje urâte și atunci e bine să stau departe de astfel de lucruri, ca să mă pot concentra pe ce îmi doresc să fac.

Care crezi că e cea mai mare calitate a ta?

Sunt o fire foarte muncitoare. Cred că asta e cea mai mare calitate a mea. De fiecare dată când plec de la un turneu îmi spun că trebuie să muncesc și mai mult, să mă dedic și mai tare.

Fotografii: Transylvania Open