Idei, întrebări și concluzii după un Roland Garros diferit. Cum să ne raportăm la bilanțul româncelor? Câte titluri va aduna Rafa la Paris? Ce potențial are Swiatek?

Treizecizero | 12 octombrie 2020

Una peste alta, a fost un turneu bun pentru românce, cu câteva episoade foarte mulțumitoare. Tenisul Simonei a fost world-class vreme de două meciuri. Irina Begu a arătat extraordinar în meciul cu Simona, și ar fi meritat un traseu în care să n-o întâlnească pe prietena ei în turul al doilea. Iar Irina Bara și Patricia Țig au reușit, fiecare, traseul carierei în Slamuri.

Simona

Articol oferit de OPPO

– Acesta nu a fost Roland-Garros cu care am crescut noi. Toamnă, frig, teren central acoperit, ploaie și vânt în multe zile, meciuri până târziu în noapte, parcă a fost un cu totul alt eveniment. Derulăm înapoi în primăvară, când RG a anunțat că se mută pe nepusă masă în final de septembrie, ca să blocheze datele cât mai repede. Decizia n-a picat bine multora atunci, cum n-a picat ușor nici insistența organizatorilor de a avea ceva public, însă ambele alegeri s-au dovedit până la urmă utile, ele salvând practic turneul. Dovadă că, uneori, o decizie e mai bună decât nicio decizie. Apropo de acoperiș, mai derulăm înapoi, de data asta în urmă cu câțiva ani. Mai țineți minte toate acele amânări repetate, câte discuții și câte probleme au fost în jurul acestui acoperiș de pe Chatrier? Până la urmă, nu se putea un timing mai bun pentru inaugurarea lui. Roland-Garros 2020 nu ar fi scos-o cu bine la capăt fără acoperiș.

Apropo de schimbări; de la anul, RG va inaugura oficial sesiunile de seară, cu meciuri începând de la 21:00, ora locală. Alte modernizări sunt pregătite și în infrastructura complexului, în special în zona fostului Bullring. Să sperăm că în 2021 vom avea condiții normale și fani care să se bucure de toate aceste schimbări pe viu (și pe soare, pentru că puține zile de tenis sunt mai frumoase decât la RG, primăvara-vara).

– Poți schimba condițiile, mingile, poți pune acoperiș, dar nu poți să-l oprești pe Rafael Nadal să câștige titlul. Chiar și în acest an atât de dificil, în care nu a jucat tenis oficial între februarie și septembrie, iar la un moment dat a spus că nu mai este într-o stare de spirit de competiție, din cauza problemelor pe care le înfruntă lumea, Rafa tot a fost de nebătut. Când a început turneul, poziția lui părea precară. Nu doar din cauza condițiilor de joc dezavantajoase pentru el, sau din cauza lipsei jocurilor în picioare, ci și pentru că avea nu unul, ci doi contracandidați serioși la titlu. Nadal a gestionat însă impecabil turneul. A avut, e drept, și oportunitatea oferită de tablou, care i-a oferit câteva confruntări numai bune de încălzire la început, iar când a venit ora marilor meciuri, Nadal a adus un tenis formidabil.

Finala cu Djokovic va intra cu siguranță pe lista celor mai bune evoluții din cariera lui Rafa. Felul în care și-a adus cel mai bun tenis într-o ocazie istorică e ceva specific celor mai mari sportivi din istorie. Și dacă-și alegea singur scenariul, Rafa nu putea să scrie unul mai frumos pentru titlul 20 și pentru egalarea recordului lui Federer. E un moment tare special pentru el și pentru toți fanii lui, care au absolut toate motivele să fie fericiți. Și știți ceva? Dacă va fi sănătos, realmente Rafa nu are cum să nu fie mare favorit pentru cel puțin următoarele două ediții ale RG. Cum sună 15 titluri? E aproape absurd. 13 titluri e ceva absurd, de asemenea. Turneul acesta este foarte, foarte greu de câștigat. Să-l câștigi de 13 ori este deja imposibil de catalogat.

Filip Jianu, într-un call video cu Guy Forget, organizat de OPPO

Una dintre cele mai interesante inițiative ale Roland-Garros este “Roland-Garros Junior Wild Card Series by OPPO. Circuitul, sponsorizat de OPPO, este o idee menită să ofere o șansă în plus tinerilor talentați din patru țări (Mexic, India, China, Brazilia) de a ajunge pe tabloul principal de juniori de la Paris. Câștigătorii unui set de turnee organizate în aceste țări vin la Paris pentru un turneu final desfășurat în aceeași zi cu Kids Day, al cărui premiu este un wild-card pe tabloul de juniori al Roland-Garros. 

Cum însă anul acesta juniorii n-au mai putut ajunge la Paris, OPPO și Roland-Garros au organizat un call video cu juniori de top din România, China, India și Thailanda, folosind pentru asta smartphone-ul OPPO Find X2 Pro. România a fost reprezentată de Filip Jianu, despre care 30-0 a scris încă din 2014, în serialul Juniorii. 

Protagonistul acestui call a fost fosta legendă a tenisului francez și actualul director al turneului de la Roland-Garros, Guy Forget, care a avut ce să le povestească tinerilor, dat fiind că, la rându-i, a fost campion de juniori la Roland-Garros în 1982. Patru decenii mai târziu, Forget are o misiune foarte importantă, propunându-și să aducă Roland-Garros în pas cu timpurile, iar modernizările recente au transformat masiv turneul. Tinerii jucători l-au întrebat o sumedenie de lucruri interesante pe Forget, de la cum a gestionat el presiunea în drumul său de la juniorat la profesionism, până la implicațiile pe care COVID-19 le are asupra turneului din acest an, dar și a sportului, în general. Dar și despre cum tehnologia schimbă fața sportului. 

“Chiar dacă a fost dezamăgitor să nu pot fi la turneu anul acesta, faptul că am putut folosi tehnologia pentru a fi, de fapt, acolo și de a vedea cum se schimbă atât jocul, cât și experiența fanilor, e ceva care-ți deschide ochii. De asemenea, faptul că m-am conectat cu un fost jucător de top și am putut auzi direct de la el cum a gestionat vârfurile și căderile carierei sale e ceva ce mă încurajează să mă pregătesc și mai bine pentru ediția de la anul”, a spus tânărul Shaikh Humera, din India. 

OPPO este partener oficial al Roland-Garros, dar și al Mastersului de la Paris, începând din 2019. Anul acesta, OPPO a oferit “Photo Gallery”, o selecție a celor mai frumoase momente din cadrul turneului, toate surprinse cu ajutorul OPPO Find X2 Pro

– Iga Swiatek este marea surpriză a turneului feminin. Dar poate ar trebui să reevaluăm această etichetă? La urma urmelor, în ultimii ani am tot avut campioane în premieră de Grand Slam, jucătoare care au triumfat într-un Slam chiar înainte de a câștiga un titlu WTA, cum e și cazul polonezei de 19 ani. Iga era deja pe lista scurtă a jucătoarelor despre care multe nume pricepute au anticipat că va avea succes la nivel înalt.

Ce a făcut Swiatek foarte bine, dincolo de tenisul grozav pe care l-a adus și despre care am vorbit pe larg în timpul turneului, este că nu s-a aplecat sub greutatea așteptărilor. După victoria cu Simona din optimi, ea a devenit, în ochii multora, jucătoarea cu prima șansă la titlu, iar Swiatek a continuat să joace exact ca o favorită, neslăbind deloc ritmul. E mare lucru că a confirmat acea victorie cu Simona, dându-i greutate. „Cred că faptul că am câștigat cu Simona Halep este ceea ce o să țin minte, firește, alături de finală și de ceremonia de premiere”, a spus Swiatek, citată de site-ul oficial al turneului. „De asemenea, din sferturile de finală am realizat că pot să joc tenisul meu cel mai bun chiar și sub presiune. Am făcut un progres mare în tot turneul și am prins tot mai multă încredere de la un meci la altul. La final, simțeam că pur și simplu pot să câștig cu oricine. A fost o experiență atât de nouă pentru mine, e incredibil”.

Încrederea, acest element esențial în tenis!

– Mulți fani sunt însă în continuare reticenți în ce-o privește pe Swiatek, pe care o compară cu Jelena Ostapenko, deplângând, în același timp, efervescența prea mare din tenisul feminin. Sunt însă câteva contraargumente foarte clare aici. Tenisul lui Swiatek are mult mai multe nuanțe și planuri decât cel al lui Ostapenko, și pur și simplu nu o poziționează pe poloneză pentru o cădere similară. La fel, și mentalitatea Igăi e diferită; focusul pe care ea îl pune pe pregătirea mentală încă de la începutul carierei, practic, e foarte important, iar asta o poate diferenția. Nu știe nimeni ce va urma, nu putem spune cu certitudine că Swiatek va domina tenisul feminin. Însă are tot ce-i trebuie să rămână în elită o vreme îndelungată.

– Cât despre faptul că circuitul WTA e foarte imprevizibil și că tot apar campioane noi? Poate ne-a scăpat un detaliu important, anume că acestea… confirmă? Naomi Osaka are deja trei titluri de Grand Slam la 22 de ani. Bianca Andreescu a câștigat Indian Wells și Canada înainte de a câștiga US Open. Iar dacă va fi sănătoasă nu-s motive să credem că nu va câștiga și alte turnee mari. Sofia Kenin a confirmat finala Australian Open jucând o a doua finală de Slam în același an. Ash Barty, că și ea este în continuare foarte tânără, a confirmat deja în multiple feluri. Am mai scris-o, a compara situațiile din cele două circuite e pur și simplu inutil, pentru că realitatea din ATP, cei mai buni trei jucători din toate timpurile să fie contemporani și să fie atât de longevivi, nu e ceva normal. În WTA pur și simplu lucrurile stau altfel, cu un grup de trei-patru jucătoare care domină turneele mari și care s-au dovedit foarte constante în ultimii ani, și alte grupuri de jucătoare foarte bune, apropiate ca valoare de primul grup, din care oricând poate sări o campioană.

– Singura constantă absolută este Simona Halep, a cărei longevitate la vârful ierarhiei feminine este, pur și simplu, extraordinară. Dacă sezonul ei s-a încheiat aici (afară de vreo apariție neașteptată la Ostrava sau la Linz), ea îl va termina pe locul al doilea. Asta înseamnă că este al șaptelea sezon la rând pe care îl încheie în Top 5 și al patrulea pe care îl încheie între primele două din lume. De la Serena Williams nu am mai avut astfel de cifre.

Asta fiind spusă, Simona este cu siguranță prima care e nemulțumită de felul în care s-a desfășurat acest turneu pentru ea. Simona a venit la Paris într-o formă de zile mari, totalizând, până în momentul în care a fost învinsă, 17 victorii la rând. A câștigat în premieră Roma și era favorita tuturor la câștigarea Roland-Garros, chiar și în aceste condiții mai puțin prietenoase jocului ei. Victoriile cu Irina Begu și cu Amanda Anisimova au fost impresionante. Apoi a venit, de nicăieri, pasul greșit cu Swiatek. E drept, poloneza a jucat extraordinar, nimic de zis; dar rămâne sentimentul că dacă Simona apuca să-și aducă tenisul ei de top, meciul ar fi fost în racheta ei, nu în cea a polonezei.

Nu ajută la nimic să discutăm acum despre „ce-ar fi fost dacă”. Însă, privind retrospectiv, parcă am fi vrut să vedem cum ar fi evoluat turneul ei dacă nu era aceeași combinație de meciuri Anisimova-Swiatek ca anul trecut, în sensul că era bine ca aceste meciuri să fi fost separate de un altul, lipsit de o încărcătură emoțională specială. Simona și-a dorit foarte mult să o bată pe Anisimova și a făcut exact asta, dar apoi nu a mai putut aduce în turul următor aceeași intensitate emoțională contra unei jucătoare hipermotivate, la rându-i, de gândul unei revanșe. E ceea ce în sporturile americane se numește „letdown spot”, o combinație specifică de meciuri care duce la un moment de vulnerabilitate, care însă n-ar exista în mod normal.

Rămâne o altă oportunitate de a învăța dintr-o înfrângere pentru Simona, care a avut, chiar și așa, un sezon foarte bun. Pe de o parte, e regretabil că nu s-a putut s-o vedem mai mult pe teren în acest an; pe de altă parte, e bine că și în aceste condiții ea a câștigat trei turnee și a făcut câteva meciuri excelente.

– Una peste alta, a fost un turneu bun pentru românce, cu câteva episoade foarte mulțumitoare. Tenisul Simonei a fost world-class vreme de două meciuri. Irina Begu a arătat extraordinar în meciul cu Simona, și ar fi meritat un traseu în care să n-o întâlnească pe prietena ei în turul al doilea – iar acest lucru a fost un alt element frustrant pentru fanii români, pentru că Irina avea forma și jocul cu care să-și propună o prezență în săptămâna a doua la Paris.

Apoi vin cele două surprize plăcute, Irina Bara și Patricia Țig. Prima și-a trecut în cont cel mai bun rezultat al carierei, venind din calificări până în turul al treilea, cu o victorie la Donna Vekic pe traseu. A doua a confirmat momentul foarte bun pe care îl traversează în acest an, mergând până în turul al treilea pentru prima dată la un Grand Slam. Meciul ei cu Fiona Ferro a fost unul dintre meciurile foarte bune ale turneului și nu i-a lipsit mult să îl câștige. Și Irina, și Pati au reușit să urce pe poziții career-high după acest turneu, care ar trebui să le aducă foarte multă încredere.

Să nu uităm, de asemenea, că am avut șapte jucătoare pe tabloul principal feminin, în frunte cu favorita numărul 1. Vremuri (încă) bune.

– Cine s-a mai remarcat în turneul fetelor? Cele două revelații venite din calificări, Nadia Podoroska, ajunsă până în semifinale, și Martina Trevisan, oprită în sferturi, au surprins pe toată lumea. Dificil de spus dacă vreuna dintre ele va deveni, de aici înainte, o constantă în astfel de faze în edițiile viitoare ale turneului. Dacă e să căutăm un astfel de nume poate că ar trebui să ne oprim la Fiona Ferro. Franțuzoaica a făcut un salt valoric masiv anul acesta; e remarcabil că anul trecut era a cincea roată la căruță în echipa de Fed Cup a Franței de la Rouen, rezumându-se doar la rolul de sparring pentru Garcia, Parmentier și celelalte, iar acum nu i-a lipsit mult să ajungă mai departe în turneu. A fost nevoie de cel mai înalt nivel al lui Kenin, cuplat cu o cădere a Fionei, să o oprească.

– Înapoi în turneul masculin pentru un gând. Cât de mult contează, de fapt, meciurile lungi care premerg un meci important? Dominic Thiem, care a venit la turneu cu bateriile deja parțial descărcate, a stat prea mult timp pe teren cu Hugo Gaston, iar asta l-a costat în decisivul cu Schwartzman, când, după un maraton în precedentele patru seturi, n-a mai avut nimic de oferit. Și dacă ar fi trecut cumva, cu siguranță ar fi fost doar o umbră în fața lui Nadal. Nici Diego nu a scăpat fără să plătească un preț pentru acea luptă cu Domi, pentru că, deși n-a jucat musai rău, nu a putut aduce (nici nu a fost lăsat) o intensitate necesară contra lui Nadal.

Apoi, Djokovic. Novak a fost tras înapoi în luptă de Stefanos Tsitsipas, de unde era deja cu un pas către fileu, la 2-0 la seturi și minge de meci. Cele două seturi extra jucate nu au presupus un efort fizic ieșit din comun, dar e de discutat în ce măsură i-au ciuntit din încredere, înaintea unei finale atât de grele contra unui Nadal hipermotivat.

– Tsitsipas se numără și el printre premianții morali ai turneului. Grecul a întors frumos foaia după eșecul dezolant de la US Open, și a reușit un traseu grozav la Paris, unde a mers excelent până când n-a mai avut nicio resursă, oprindu-se în setul decisiv al unei semifinale, de departe cel mai bun traseu al său în carieră. Acum are motive să privească cu mult optimism Slamurile de la anul. Luând la bani mărunți tenisul lui, versus tenisul celorlalți din noile generații, Tsitsipas trebuie să fie numele cel mai bine poziționat pentru a câștiga un Slam în premieră, yes, no?

– Lovitura la modă în acest turneu a fost, cu certitudine, scurta. Hugo Gaston a reușit, probabil, cele mai multe scurte câștigătoare, terorizându-i practic pe Stan Wawrinka și pe Dominic Thiem. Doar în meciul cu jucătorul austriac a trimis vreo 55. Novak Djokovic a apelat și el la (neașteptat de) multe scurte, ba chiar până în punctul în care s-a simțit că a exagerat. Și au mai fost și alții. În condițiile dificile de joc de la Paris, drop-shot-urile au fost, cu certitudine, o alegere tactică foarte binevenită, pentru că zgura grea făcea mult mai dificilă încercarea de a ajunge la timp la o scurtă.

– În loc de concluzie: bine că s-a terminat cu bine! Roland-Garros avea nevoie de o concluzie pozitivă la trasul liniei, și, în ciuda pierderilor financiare importante suferite de Federația Franceză, organizatorii se pot declara mulțumiți cu felul în care turneul a fost dus la capăt. Nu au fost incidente, nu au fost cazuri de jucători de pe tablourile principale care să fi luat virusul, iar spectatorii au putut participa și contribui la o fărâmă de atmosferă. A fost o insulă de normalitate de care tenisul avea nevoie, de care toți aveam nevoie.

Sezonul nu e încă gata; în ciuda incertitudinilor, mai sunt destule turnee în program, inclusiv un altul organizat la Paris, de către FFT, un Masters care începe în 18 zile. În mod normal, după RG obișnuiam să ne uităm la startul sezonului de iarbă. De data asta, ne uităm spre linia dreaptă a sezonului 2020. Bine că l-am avut.

Și apropo: mai sunt doar șapte luni și jumătate până la următorul RG.

E cel mai bun moment să-ți faci abonament la 30-0+ pentru sezonul 2021! Pentru că primești 3 luni în plus, gratuit, la orice abonament dacă îți faci abonament de luni, 12 octombrie, și până miercuri, 15 octombrie. Sau 2 luni în plus, gratuit, dacă îți faci abonament între 16-18 octombrie. Fă-ți abonament la 30-0+ și susține 30-0 AICI.

Îți place?
Cele mai noi

Strașnic comeback! Sabalenka a fost condusă cu 6-0, 4-0, iar Sorribes Tormo a avut și minge de 5-0. De acolo, Aryna a câștigat 12 game-uri la rând 😳

O va întâlni pe Jennifer Brady în faza următoare; Azarenka - Sakkari e cealaltă semifinală la Ostrava.

wta@WTA

12 games in a row 🤯

@SabalenkaA defeats Sorribes Tormo, 0-6, 6-4, 6-0.

#jtbankaostravaopen