Cele două faze ale declinului marilor sportivi. Sau cum trece Rafa Nadal din prima etapă, care-i provizorie, în etapa a doua, care poate fi permanentă

Andrei Năstase | 20 august 2015

Pentru cei care așteaptă revenirea spaniolului, îngrijorarea trebuie să apară atunci când înfrângerile lui Nadal nu-i mai miră, când eliminarea lui Rafa nu-i mai animă pe jurnaliști. În momentul acela, declinul campionului va fi permanent.

O să spun, chiar de la încălzire, că sunt ușor impresionabil de orice underdog care luptă peste categoria lui și de orice erou rănit care se căznește să-și recapete forțele. Or, dacă ești ca mine, sportul – inclusiv tenisul – îți oferă zilnic povești pe tema asta. Unele sunt fericite, altele mai puțin, dar din toate poți culege lucruri bune.

Apoi, mărturisesc că am pornit cu ideea să scriu despre Mardy Fish și bătălia lui cu anxietatea, apoi să ating, la periferie, curioasa luptă a tinerei Eugenie Bouchard pentru revenirea în top. Am decis să amân cele două povești și am ajuns să scriu (din nou) despre Rafael Nadal. Motivul? Chiar zilele trecute, Jonathan Liew scria, pentru The Telegraph, un mic text despre declinului marilor sportivi. Liew, care l-a folosit pe Nadal drept studiu de caz, împarte căderea aceasta în două faze. Prima, spune el, este dramatică: mici și sâcâitoare accidentări sau, dimpotrivă, probleme de sănătate serioase, urmate, mai ales după revenirea pe teren, de înfrângeri surprinzătoare, de pierderea încrederii și rătăcirea aurei de campion. Apoi, întrebarea întrebărilor, reluată cu fiecare ocazie de mai toți columniștii: mai poate să-și revină vreodată?

Dar această primă etapă, oricât de grea și dureroasă ar fi pentru sportivul în cauză și fanii lui, încă se petrece sub semnul speranței. Mai precis, înfrângerile sunt trecute ca borne pe lungul drum al recuperării și au statut de provizorat – ele vor înceta atunci când eroul își revine.

Însă faza a doua a declinului, așa cum explică Liew, transfomă provizoriul în permanent. Înfrângerile nu mai sunt chiar atât de surprinzătoare și nici măcar presa nu le mai tratează ca atare. Lumea s-a obișnuit, fanii, în mare măsură, s-au resemnat. Și în timp ce mulți sportivi trec prin faza unu în mod regulat, reușind să o depășească, din etapa a doua a declinului puțini mai revin la înalta performanță. Și potrivit teoriei lui Liew, pare-se că Rafa Nadal traversează încă etapa întâi, când înfrângerile la jucători ca Dustin Brown fac prima pagină, dar se îndreaptă cu repeziciune spre faza a doua, unde înfrângeri drastice, ca cea suferită săptămâna trecută, în fața lui Kei Nishikori, nu mai surprind pe mulți.

Lumea începe să uite că Rafa a reușit să revină – și încă mai puternic ca niciodată –  după două pauze lungi, cauzate de aceleași probleme de sănătate. Cu greu ne amintim că nu mai departe de vara trecută, Nadal se găsea pe primul loc în clasamentul mondial, după ce câștigase al nouălea trofeu la Roland Garros și al 14-lea Slam din carieră.

Acum un an, mulți ar fi pariat banii de concediu că Nadal va reuși măcar să-l egaleze pe Federer la 17, dacă nu cumva să-l și depășească pe elvețian la numărul de Slam-uri adunate.  

În schimb, povestea s-a scris cu totul altfel. Nadal se găsește pe locul opt în clasament (și a fost și mai jos de atât); Nadal n-a bătut un jucător din top cinci de peste 14 luni; Nadal, care începuse să joace din ce în ce mai bine pe hard, n-a mai ajuns într-o finală pe suprafața asta de aproape un an și jumătate. Mai recent, în sferturile de la Montreal, Rafa era învins fără dubii, 6-2, 6-4, de un Nishikori care traversează și el o perioadă incertă.

Adaugă la astea problema încrederii, a cărei lipsă îl face să piardă tocmai punctele importante (în același meci cu Nishikori, Nadal, care era prin definiție expertul punctelor decisive, nu a reușit să salveze niciuna din cele patru mingi de break pe care japonezul avea să le concretizeze) și a cărei rezolvare rămâne în zona necunoscutului, și tabloul e cu atât mai sumbru.

Iar dacă toate acestea nu ar fi motive de îngrijorare, atunci acesta este: puțini se mai miră de înfrângerea de săptămâna trecută. Ea vine normal și nu merită prime pagini de ziar sportiv. Și asta chiar dacă spaniolul ajunsese în Canada după victoria de la Hamburg, pe zgură, unde jucase solid, chiar dacă Nadal declara recent că fizic e aproape de 100% și încrederea i-a revenit.

În jocul pierdut cu Kei, comentatorii, la fel ca domnul Liew, în The Telegraph, s-au concentrat pe lucruri concrete. De pildă, ei au observat că Rafa lovește prea scurt, și asta pentru că nu este dispus să-și părăsească tranșeele de lângă arbitrii de linie și copiii de mingi.

Însă, în podcastul publicat zilele trecute, Luminița Paul ne spunea că Rafa a câștigat unul sau doi metri în teren față de acum un an. Asta înseamnă că Nadal încearcă să fie mai agresiv, iar pașii acestia pe care i-a făcut în teren sunt o dovadă în sensul ăsta. Și dacă-ți mai aduci aminte, mai agresiv revenise Rafa și după ultima accidentare, cea care l-a ținut departe de teren mai bine de jumătate de an, cea după care a revenit fabulos.

Problema este că agresivitatea pe care și-au propus-o Rafa și ai lui acum nu pare să-i jeneze prea tare pe cei din top. Cu Nishikori, loviturile spaniolului au părut forțate; liftul lui diabolic era tocmai bun de atacat; schimburile lungi – pâine și untul lui Rafa – deveniseră un chin. Prin comparație, adversarul apărea mai rapid, mai tăios și mai exploziv. Prin comparație, adversarul lui era mai bun. Din păcate, asta nu mai șochează pe mulți. Și asta înseamnă că declinul provizoriu riscă să devină situație permanentă.

Însă cei care se hrănesc cu poveștile eroului rănit, rătăcit și apoi revenit miraculos la locul lui, n-au renunțat încă la Nadal. Mai important, nici Rafa nu pare să fi renunțat la el: încă vrea să alerge mai rapid decât adversarul, încă vrea să muncească mai mult pentru fiecare punct, încă vrea să câștige prin determinare, dacă prin joc nu se poate. Sigur, e puțin probabil că Rafa va câștiga la Cincinnati sau că va ajunge în fazele ultime ale US Openului care pândește după colț.

Dar mult mai aproape, pe Nadal îl așteaptă Feliciano Lopez, cel care l-a bătut pe finele anului trecut, la Shanghai. Apoi, dacă iubitorii tenisului au noroc, Rafa va juca în sferturi cu Federer. Or, meciul cu Roger poate fi o a treia fază pentru teza declinului propusă de Liew: abia când Federer și fanii săi nu se vor mai teme de Rafa, declinul spaniolului va trece în starea permanentă.

| Am lansat primul nostru Podcast! Ascultă-l și citește detaliile AICI.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

Prima victorie a carierei într-un turneu pe iarbă pentru Patricia Țig a venit la Bad Homburg: 7-6, 6-3 cu Mona Barthel. Nadia Podoroska urmează pentru Pati, în turul următor.

Sorana Cîrstea a pierdut cu Andrea Petkovic, 6-3, 6-4.