Ce răsturnare! Serena e întoarsă de la 5-1 în decisiv, plus patru match points, de Pliskova și de o gleznă sucită  

Codruț Baciu | 23 ianuarie 2019

– Trebuie să ne uităm tocmai la Roland Garros 2010 ca să găsim precedentul meci de Slam pierdut de Serena după ce a avut mingi de meci;
– Serena era în căutarea celui de-al 24-lea titlu de Grand Slam; în schimb, rămâne fără Slam (sau vreun titlu) de la revenire;
– Semifinalele AO19: Pliskova – Osaka, Kvitova – Collins;
– Primele trei păstrează șanse la primul loc. Osaka va fi numărul 1, afară de cazul în care fie Kvitova, fie Pliskova vor câștiga titlul;
– Traseul grozav al lui Raonic e oprit de Pouille. Nishikori nu mai are resurse, abandonează cu Djokovic;
– Semifinalele masculine: Djokovic – Pouille, Nadal – Tsitsipas.

Pentru Serena Williams, probabil că meciul de azi intră în topul celor pe care n-ar vrea să le mai dezbată cu nimeni prea curând. Cât o fi fost ghinion, cât prăbușire psihică și cât forță din partea adversarei nu avem de unde să știm. Proporțiile rămân secrete. Însă cert este că a fost un meci ca un episod din „Dezastre în aer”. Nu știu dacă urmăriți seria aia pe Nat Geo. Eu am o prietenă care era stewardesă pe curse lungi și se uita la episoade chiar cu o zi înainte să decoleze. Era un pic nebună. Mai mult, își teroriza colegii cu poveștile astea, chiar în ziua zborului. La finalul cursei, când totul se termina cu bine, amestecau toate băuturile alcoolice rămase într-un mamut de cocktail pe care-l isprăveau în dubița care-i ducea la hotel. Iar ce am înțeles eu de la ea și din documentarele alea este că o tragedie nu se petrece niciodată din cauza unui moment de ghinion. Este o înlănțuire de factori care se nimeresc a se ivi fix atunci, cursiv și fatal. Cam așa a fost azi și cu Serena și victoria pe care a avut-o în mână. O decizie a arbitrului de linie, o mișcare care i-a pus glezna în pericol, o adversară genială care a lovit fără a mai avea ceva de pierdut și o protagonistă cu 23 de titluri de Grand Slam căreia i-a fugit mintea, vreme de câteva minute, din joc. Tenis. Pe scurt, asta a fost, dacă privim doar la setul decisiv.

Evident, povestea meciului este mai interesantă de atât, iar asta se datorează ambelor jucătoare, în egală măsură. Pliskova, așa cum a spus și Williams după meci, a jucat foarte bine și a meritat victoria.

Se mai întâlniseră de trei ori înainte de partida de azi, Serena conducând cu 2-1. Însă în meciurile de Slam, era egalitate, după ce și-au împărțit victoriile la US Open, în 2016 și anul trecut. E un match-up în care poți avea o preferată, dar niciodată certitudini, pentru că Serena nu o poate domina pe Pliskova așa cum o face cu alte big hitterițe din circuit. Pe Keys, de exemplu, a bătut-o mereu, și pe hard, și pe zgură.

Primul set a fost dominat de Pliskova, printr-un joc la serviciu nemaipomenit de bun și un procentaj al neforțatelor ținut atent în frâu. Jucătoarea din Cehia nu a avut de salvat nicio minge de break, și-a câștigat 81% din punctele jucate cu primul serviciu și a convertit o minge de break din cele 5 ivite. A fost suficient. Probabil că dacă ar fi reușit să păstreze acuratețea din forehand și în setul doi, drama meciului ar fi lipsit cu desăvârșire. Dar tenisul nu funcționează după ”dacă” sau ”poate”, mai ales când joci cu Serena Williams.

Americanca s-a regrupat, iar cuvântul de ordine a fost ”eficiență” în setul secund, în care i-a atacat nemilos serviciul doi al Karolinei. Două breakuri, la mijlocul și finalul setului, i-au permis Serenei să trimită meciul în decisiv, însă pentru asta, a trebuit să lupte ”fire with fire”: a lovit mai plat, asumându-și riscuri și a sporit numărul winnerelor față de primul set (11 versus 23).

Aveam așteptări ridicate de la setul decisiv, dar nimic nu ne putea pregăti pentru ce a urmat. Jucătoarele cu cele mai bune servicii din circuit și-au pierdut de cinci ori serva, însă nu cifra este importantă, ci succesiunea acestor breakuri. Serena s-a desprins la 5-1 fără să lase impresia că s-ar chinui foarte mult, iar jocul îi era, pe alocuri, fără cusur. Servind cu încredere până atunci, la prima minge de meci, Williams a dat as, însă arbitrul de linie a strigat greșeală de picior. Din păcate, fanii nu uită și nu iartă, și mulți și-au amintit atunci de US Open-ul anului 2009, când Serena a fost descalificată după cuvinte adresate arbitrei de linie tot după un ”foot fault”. Dar Serena nici n-a clipit de data asta, iar în raliul imediat următor și-a scântit glezna la o schimbare de direcție.

Drama era încă măruntă la 5-2, însă avea să se transforme într-un thriller de care o să ne amintim multă vreme. Pliskova s-a apropiat repede la 5-4, cu un hold solid și un break la zero, iar apoi a fost nevoită să salveze alte trei mingi de meci pe serviciul ei. Le-a jucat curajos, deși spunea după meci că, la un moment dat, corpul ei era pe teren, dar mintea deja fugise la vestiare. Dincolo de ce se întâmpla în terenul Serenei, trebuie însă spus că Pliskova a jucat perfect din momentul în care a sesizat că a mai primit o șansă nesperată, lucru subliniat de Williams la conferința de presă. „Nu e ca și cum m-am bătut eu singură. Am făcut efectiv tot ce am putut la mingile de meci, pur și simplu ea a jucat cel mai bun tenis al ei la match points.”

A urmat încă un break la zero și apoi meciul câștigat pe propriul serviciu, la a treia șansă. Victoria de azi o aduce pe Karolina Pliskova în cea de-a treia semifinală a unui Grand Slam și prima la Australian Open. În plus, ea rămâne și în cursa pentru locul 1, alături de Osaka și de Pliskova. Cumva ironic, s-a repetat situația de la US Open 2016: imediat după ce Serena Williams o elimină pe Simona Halep, americanca pierde în turul imediat următor contra Pliskovei.

Serena, care pierde abia a doua oară în ultimii cinci ani la Melbourne, este la al patrulea Grand Slam de la revenirea după ce a devenit mamă în septembrie 2017. La Roland Garros 2018 s-a retras înainte de turul al patrulea, iar la Wimbledon și US Open a pierdut în finale. La acest Australian Open părea în cea mai bună formă fizică de la revenire, motivată și pregătită de titlu, în special după ce trecuse de liderul mondial. Dar rezultatul de azi reconfirmă o statistică grăitoare: Serena încă nu a reușit să bată două jucătoare de Top 10 în același turneu post-revenire, ceea ce poate sugera că îi e din ce în ce mai greu să își facă loc prin tablourile tot mai înțesate cu jucătoare de calitate.

Osaka va fi numărul 1, afară de cazul în care fie Kvitova, fie Pliskova vor câștiga titlul

Naomi Osaka câștigă al 12-lea meci consecutiv la un Grand Slam

Naomi pornea favorită în duelul între două jucătoare în luptă pentru primul loc, însă experiența primei săptămâni la Melbourne făcut-o să-și calibreze ambițiile. Scopul său în meciul cu Svitolina, spunea ea, a fost să nu se enerveze și să-și dea toată silința pe teren. Simplu, ușor de explicat, japonez. Evident, a făcut mai mult de atât și a dominat partida de la un cap la altul. Istoria meciurilor dintre cele două fete ar fi îndreptățit-o pe Svitolina să-și aroge statutul de favorită – conducea cu 3-2, dar, mai important de-atât, ultimele două victorii ale Elinei au venit chiar anul trecut (pe hard), într-un sezon în care Osaka a impresionat pe toată lumea. În mod normal, am fi avut un meci mai echilibrat, însă Svitolina se luptă cu o accidentare încă. Gâtul și umărul au supărat-o la Melbourne, iar azi a fost nevoită să ceară un medical time-out.

Un prim set cu 5 break-uri și destule schimbări de momentum. Un raport de 17 winnere la 19 neforțate despre care nici nu știi ce să spui. Până când te uiți la statisticile Elinei și ale sale doar 3 lovituri câștigătoare. Și 7 neforțate. Japoneza parcă a decis totul pe teren, lăsând-o pe Svitolina să reacționeze, după posibilități, și nimic mai mult. Iar odată ce setul a trecut în dreptul lui Naomi, nu doar desfășurarea jocului, ci și statistica o dădea învingătoare. Pentru că, în ultimele 56 meciuri jucate, atunci când luase primul set, a terminat meciul învingătoare.

Setul doi a fost complet lipsit de dramă, cu Svitolina punctând rar și în momente mai degrabă neesențiale din meci. Serviciul i-a fost serios afectat de accidentare, câștigând numai 13% din punctele jucate cu al doilea; iar Osaka devine prima jucătoare din Japonia care face semifinală la Australian Open, de la Kimiko Date încoace (1994). Kimiko era amuzantă, dar parcă Naomi e și mai și:

https://twitter.com/AustralianOpen/status/1087886114545958912

Lucas Pouille ajunge în prima semifinală de Grand Slam a carierei

Femeile sunt antrenori la fel de buni ca bărbații. În destule cazuri, chiar peste ei. Nici măcar nu trebuie să ne gândim neapărat la tenis și Amelie Mauresmo, cea care-l antrenează pe Pouille. Dacă lumea sportului s-ar lăsa vreo câțiva ani guvernată de o elită deschisă la minte, dispusă să se uite după potențial, nu după propriile prejudecăți și interese, cred că sporturile toate, de echipă sau individuale, ar prospera pe toate planurile. Dar e greu să contempli ca posibil un astfel de viitor, când lumea încă o ia razna la o reclamă care caută să descurajeze hărțuirea sexuală și bullyingul. Da, e greu tare.

Uitându-ne la felul în care a jucat Raonic tot turneul și la numele pe care le-a scos din joc cu un joc lăudat de toată lumea, ne-am fi așteptat la o victorie astăzi. Poate chiar confortabilă, având în vedere și head-to-head-ul, complet favorabil canadianului (3-0). Milos i-a scos pe Kyrgios, Wawrinka, Zverev, iar încrederea îi era la nivel de 2016, când făcea finală la Wimbledon. Un Wimbledon în care și Pouille a jucat foarte bine, până în sferturi.

Iar debutul s-a păstrat în matca așteptărilor tuturor. Raonic a făcut break rapid, a consolidat cu un hold la zero, iar apoi s-a desprins la 4-1 după un game muncit. De-acolo însă, Lucas a trecut peste stresul de început și a recuperat tot ecartul. Servind pentru set, Raonic a făcut un game slab și i-a permis francezului să preia inițiativa. Însă chiar și în tiebreak, Raonic pornește cu prima șansă, indiferent de omul pe care-l are dincolo de fileu. De data asta însă, dincolo de fileu a fost un francez care a servit solid și a știut să-și ferească reverul de acel cross-court de dreapta pe care Raonic l-a folosit la perfecție tot turneul. Două mini-breakuri și primul set mergea la Pouille.

Iar dacă-n primul set Lucas a fost nevoit să revină în joc, în al doilea, el a făcut breakul pentru 3-1 și a servit impecabil până la final. Sincer să fiu, nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată câștigând 95% din punctele jucate cu primul serviciu (adică 20 din 21). Raonic nu e vreun Djokovic la retur, dar este departe de a fi neputincios sau de a avea cifrele lui Karlovic.

Atât cât i-a permis Pouille, Raonic a accelerat și și-a ținut jocul mult mai compact în următoarele două seturi. Nu știu facă de vină este părul ăla perfect sau atitudinea profesionistă de pe teren, dar „compact” este primul cuvânt care-mi vine în minte când îl văd pe Raonic. În tiebreakul setului 3, canadianul a fost în „recovery” mode și n-a lăsat nimic de la el până la 6-0. Și-a pierdut un serviciu apoi, însă tot a închis fără nicio emoție setul. 9 ași și 21 lovituri câștigătoare îl lăsau pe Milos să spere la o revenire.

Însă în setul 4, nivelul din jocul lui Pouille a crescut la cote la care, la începutul sezonului (cu patru înfrângeri din patru meciuri), nici nu spera. Ba mai mult, s-a strecurat acolo o doză de cinism specific marilor jucători. Pentru că francezul și-a ținut serviciul până la finalul setului, a jucat cât și ce trebuie, iar la 5-4 l-a terorizat pe Raonic și a făcut breakul.

Cu victoria de azi, Lucas Pouille ajunge, pentru prima dată, într-o semifinală de Slam și se intercalează din nou în rândul primilor 20 de jucători din lume. E pe 17 acum și va juca în semifinală cu Novak Djokovic. Sârbul a trecut de Nishikori (6-1, 4-1), după ce Kei a fost nevoit să se retragă. Japonezul a petrecut peste 14 ore pe teren la ediția asta de Australian Open, iar meciul cu Carreno Busta știm cum a fost alaltăieri. Lui Djokovic, care nici el nu s-a simțit prea bine fizic în și după meciul cu Medvedev, trebuie că îi va fi de folos o calificare obținută aproape fără vreun efort.

***

NOU! Tricou Grand Slam Life. Disponibil acum pentru precomenzi în Shop!

Tricoul inspirat din viața fanului de tenis, organizată în jurul celor patru mari turnee de Grand Slam, turnee găzduite de patru orașe electrice și cosmopolite. Poartă cu tine spiritul din Melbourne, Paris, Londra sau New York!

Disponibil pentru precomenzi AICI.

Îți place?
Cele mai noi