Turnee

Caja Loca: dramatism, nervi și tenis până la 3 AM. Lucruri care s-au întâmplat în teribila zi de miercuri la Madrid

Adrian Țoca | 7 mai 2015

O zi nebună, cu multe meciuri foarte lungi, încheiată târziu în noapte. Sau dimineața foarte devreme. Printre altele, Kyrgios l-a eliminat pe Federer, Gael Monfils și Marcel Granollers au jucat cel mai lung meci al anului, iar Andy Murray a ieșit de pe teren la 3 dimineața

După ce fetele au pregătit terenul corespunzător, Maria și Serena câștigându-și meciurile în câte aproape trei ore, devenise aproape evident că programul zilei va fi dat binișor peste cap. Dar chiar ATÂT DE MULT? Madridul este un turneu recunoscut pentru faptul că mai sare, ocazional, peste 12 noaptea, dar miercuri și-a depășit toate așteptările. Meciurile s-au prelungit peste măsură pe ambele arene principale, așa încât s-a ajuns în situația ca Andy Murray și Phillip Kohlschreiber, ultimii ghinioniști, să stea pe teren exact până ora 3:00 dimineața, ora locală, alături de vreo 200 de zănatici care au rămas în tribune și care au ajuns acasă care cum au putut. Pe lângă ei, tot personalul auxiliar al turneului, plus ziariștii. Dacă e vreo zi în care să te bucuri că finalul ei nu te-a prins într-un Centru de Presă, aceasta e.

Contabilii internetului calculau de zor, pe când Andy și Kohl începeau ce altceva decât decisivul, că pe Manolo Santana (arena principală de la Madrid) se depășise bine de 13 ore de tenis, timp în care s-au jucat cinci meciuri de câte trei seturi și șase tiebreak-uri. Patru meciuri din cele programate pe central au depășit câte două ore și jumătate. Care erau șansele ca atâtea meciuri să intre în prelungiri simultan? Iar când realizezi că meciul lui Rafa, dintre toți oamenii, a fost cel mai scurt al zilei, înțelegi adevăratele proporții ale evenimentului. 

Pe Twitter s-au făcut nenumărate glume despre această situație, dar adevărul e mai puțin haios, anume că situația creată e neplăcută pentru jucători, obligați să joace la astfel de ore, și bineînțeles pentru fani. În cuvintele (spuse într-un alt context) ale lui Roger Federer, mai aveam nevoie de un clovn și era circul perfect.  

Dincolo de neplăcerile și de ineditul situației, cine a rezistat maratonului a fost răsplătit cu vârf și îndesat: dramă cât cuprinde, tenis de toate soiurile și calitățile, multe faze spectaculoase și destule surprize. Să vedem mai jos câteva dintre cele mai importante momente ale zilei:

Federer – Kyrgios

Brian Phillips, unul dintre editorialiștii mei preferați de pe Grantland, își încheia un text despre Nick Kyrgios așa: “Nick Kyrgios joacă tenis precum cineva care-i făcut din foc. Este imaginea talentului în cea mai crudă și fără de regrete stare a sa. Dacă tu crezi că sportul este numai despre a câștiga, s-ar putea să-ți fie dificil să ții cu el. Dar e o bucurie să-l privești, punct. E o bucurie chiar și când pierde. E o bucurie când îl vezi cum se aprinde și cum arde cu totul”.

Altădată, Phillips a scris pe Twitter, după ce l-a urmărit live la un meci de la US Open, că Nick e ca “un motociclist care iese din flăcările iadului”. Iar azi, cineva a scris tot pe Twitter – rețea pe care încă o dată v-o recomand pentru că ajunge să îmbogățească experiența tenisului la TV – că văzându-l pe Kyrgios, a văzut viitorul.

Va fi Nick viitorul tenisului masculin? Poate. Poate își va împlini potențialul, mai ales partea aceea de Big Time Player pe care o are, și va câștiga Slamuri și va ajunge numărul 1. Roger Federer, printre alții, crede că australianul poate ajunge atât de departe. Sau poate că dimpotrivă, într-una din zilele astea, Nick va face implozie și își va pierde capul și talentul, odată cu el. Nu știm ce va fi. Știm însă sigur că prezența motociclistului lui Phillips în circuit face bine tenisului masculin. Îl înviorează și-l trezește la viață precum apa rece cu care te stropești pe față într-o dimineață de vară. Poate că a venit vremea în care să apreciem ceva mai mult și astfel de personaje. Pentru că uneori e nevoie și de derbedei, în sensul bun, de tupeu pozitiv al cuvântului.

Sigur că nu ai cum să-ți placă tot timpul de Kyrgios. Ocazional îl vei auzi înjurând precum un marinar priceput. Îl vei vedea certându-se cu arbitrii. La Estoril, apropo, a scăpat cumva fără să-și ia un warning care l-ar fi costat meciul; a profitat și s-a dus până în finală. Îl vei vedea parlamentând, monologând sau trântind bătrânește câte o rachetă. Îl vei auzi strigând precum azi “That’s ridiculous!”, la câte un winner al adversarului, o combinație între admirație, acceptare și un strop de persiflare. Dacă ești ceva mai conservator, tupeul lui te va deranja, toată melodrama gesturilor largi cu care-și însoțește protestele răsfățate ți se va părea supărătoare de-a dreptul, iar mersul lui de cartier îl vei găsi ridicol. Dacă niciuna dintre aceste metehne nu te necăjesc, atunci s-ar putea să te dezamăgească prostul obicei al rockstarului nostru de a se accidenta când ți-e, și îi e, lumea mai dragă.

Dar să nu uităm, când îl judecăm prea aspru, că fără acel tupeu n-ar fi posibile unele din execuțiile pe care le încearcă. Să nu uităm că vorbim despre un puști care abia a împlinit 20 de ani și care are preocupările normale ale unui puști de 20 de ani. Nu e mult de când Nick câștiga AO de juniori, iar de atunci a adunat victorii în circuit atât cu Nadal, cât și cu Federer. Ultima, azi, pe zgura de la Madrid, îl reconfirmă pe Nick ca pe un jucător care adoră luminile scenelor mari, adoră meciurile contra superstarurilor, pentru că el însuși simte că poate deveni unul. Și, mai aproape de obiectul a ce discutăm pe acest site, îl reconfirmă ca pe un challenger la titlurile mari, un dark horse, mai degrabă mai devreme decât mai târziu. Hrănindu-se din serviciul și din dreptele biciuitoare, cu o tehnică admirabilă și cu o deplasare mult peste ce te-ai aștepta de la înălțimea lui, Kyrgios dovedește deja și pe zgură ce știam că poate face pe hard sau pe iarbă. Asta deși Madridul a fost, atenție, abia al treilea turneu pe zgură al carierei sale la profesioniști.

Meciul a fost intens și trăit ca atare de amândoi. Federer a avut momente convingătoare și unele mai puțin optime, când a coborât intensitatea și nu a reușit să găsească o cale să-i returneze serviciile lui Nick. Printre cele bune, ferocitatea cu care a atacat când a obținut rebreak-ul în setul inaugural, de la 4-5 (video), sau felul în care a servit în câteva momente cruciale.


Însă se simțea cumva că, pe măsură ce meciul avansează spre fazele finale ale unui decisiv, șansele lui Kyrgios cresc. Federer le-a avut și el pe ale lui, a condus cu set și break, apoi s-a adus în situație de minge de meci la loteria de final, când, deși a servit bine, n-a putut să găsească un retur salvator. Dar într-un meci care s-a decis pe sistemul care câștigă primul două puncte, tupeul lui Nick a făcut diferența. Altfel cum să joci acea scurtă în tiebreakul final, cum să-ți permiți să o gândești măcar? Kyrgios a făcut-o și a fugit cu meciul, provocându-i o eliminare timpurie idolului său din copilărie și ceva umbre pe frunte la revenirea de scurtă durată la Madrid.

Ziceam că ziua a avut nu doar glume pe Internet, ci și tot felul de motive comice pe teren. Dacă obișnuitele priviri acide ale Sharapovei au fost matinalul, iar bombăneala adorabilă a lui Andy Murray a fost late-night show-ul, atunci segmentul ocupat de Federer și Kyrgios a fost prime-time-ul. Câteva perle: NK și-a luat un alt avertisment de la Mohamed Layhani pentru injurii, iar replica lui Nick a fost să dea cu racheta de pământ de supărare, fix în fața lui Federer, care stătea impasibil pe scaun. Shank on the line!, a strigat Nick la una dintre mingile lui Federer. Tot Nick, către Mo: Get him outta here!, cu referire la un arbitru de linie depășit de situație. Într-un final, Federer a livrat replica zilei, cea cu clovnul și circul pe care am citat-o mai sus. A zis-o la changeover, în așa fel ca australianul s-o audă. Replica lui Nick? S-a întors către boxa lui și a zâmbit laaaarg. 

 

În altă ordine de idei, șansele ca Fed să vină la Roma au crescut acum, spre bucuria italienilor; planul inițial era ca Roma să fie sărită din schemă dacă parcursul de la Madrid era unul lung.  

Monfils – Granollers

Putea Gael să lipsească dintr-un astfel de circ? Nu, nu putea. Monfils și-a găsit un partener neașteptat pentru cea mai lungă partidă a anului, e vorba de Marcel Granollers. Și mai neașteptat e că Monf a găsit o cale să piardă, 7-6(6), 6-7(7), 6-4, după trei ore și 20 de minute de muncă asiduă și execuții spectaculoase, precum cea de mai jos:

Murray – Kohlschreiber

Să începem cu începutul. Cum s-or fi gândit zeii tenisului la acest meci? Luni după-amiaza, cei doi jucau împreună finala de la Munchen, amânată de ploaie. S-au urcat frumos în avion și au venit direct la Madrid, unde s-au trezit că vor juca din nou, doar două zile mai târziu. Ciudățenia mai înseamnă că Murray va ajunge în situația de a juca două meciuri într-o zi pentru a doua oară în șase zile, el făcând același lucru și sâmbătă, la Munchen.

Cei doi au intrat pe teren după ora 1, când, într-un final, Svetlana Kuznetsova s-a milostivit să pună capăt meciului cu Sam Stosur, cum altfel decât într-un tiebreak în decisiv după niște mingi de meci ratate și după 2 ore și 43 de minute de joc. Andy a început în forță și s-a desprins repede la 3-0 cu două break-uri. Apoi, natural, a început să simtă nervii dați de prezența pe teren la o astfel de oră. A început în forță, cu un warning pentru obscenități. Replica lui a venit firesc: E 1 dimineața! Incredibil. Inutil. Absolut inutil!

Andy n-a ezitat să ne informeze în continuare ce crede despre programarea de la Madrid. S-a alintat pretinzând că i se face rău, apoi cuvinte precum pathetic, disgrace, embarrasing au răpăit ca o ploaie de vară, dar Andy n-avea cum să evite inevitabilul, adică un set decisiv. Cam așa se întâmplă atunci când vrei să ieși cât mai repede de pe teren. „Încerci astfel de lovituri, apoi lumea îți zice că ești idiot!”, a mai strigat el. S-a răzbunat pentru supliciu administrându-i un 6-0 în setul trei bietului Kohlschreiber, într-un meci în care, altminteri, au fost destule schimburi spectaculoase.

Lucruri obișnuite: Nadal în două seturi, Kei, în trei

Prin atâta agitație, am mai remarcat și lucruri absolut normale. În astfel de zile, e bine să ai niște repere de siguranță. Spre exemplu, Rafa a câștigat în fine fără emoții pe zgură, 6-4, 6-3 cu americanul Johnson. Isner a câștigat și el, jucând și două tiebreak-uri, cum altfel. Învingătorul dintre Isner și Kyrgios va fi de urmărit în acest turneu. Și Fognini a fost normal, dar în stilul său, ironizându-l în gura mare pe Dimitrov cu referire la comentata asemănare între el și Federer.  Iar Kei Nishikori, regele neîncoronat al meciurilor câștigate în trei seturi, l-a răpus pe David Goffin, după un meci cu câteva momente de Playstation tennis. A plouat cu tiebreak-uri și în alte meciuri, mai ceva ca la Wimbledon: Tsonga l-a bătut pe Sock cu un TB în decisiv, Mayer l-a scos pe Feliciano cu 2 TB-uri, și tot două TB-uri s-au jucat și la Verdasco – Cilic, cu Nando pe post de învingător. 

Într-un final, una din cele mai imprevizibile, obositoare, lungi și dramatice zile ale anului a ajuns la sfârșit, cu chiu, cu vai. Never change, tennis.

De pe Twitter

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi
Shop
nou
Cumpără
Simona. Al Doilea Slam. Povestea de la Wimbledon
55 lei
nou
Cumpără
Tricou Treizecizero Chill Year
89 lei
nou
Cumpără
Tricou Grand Slams and Chill
89 lei
Cumpără
Sox 30-0. 3 Pack
59 lei
Comentarii
Articole noi