Barbora Krejcikova este noua campioană a Roland-Garros!

Radu Marina | 12 iunie 2021

La a cincea ei prezență pe tabloul unui turneu de Grand Slam la simplu, Barbora Krejcikova devine noua campioană a Roland-Garros, după ce a învins-o pe Anastasia Pavlyuchenkova, 6-1, 2-6, 6-4.

Barbora Krejcikova este noua campioană a Roland-Garros, după ce a învins-o pe Anastasia Pavlyuchenkova, 6-1, 2-6, 6-4. Într-un duel între două debutante la acest nivel, Barbora Krejcikova a avut plusul de inspirație necesar pe linia de sosire, ea desprinzându-se de oponenta ei cu o serie de trei game-uri consecutive în decisiv.

Fiecare dintre cele două finaliste a făcut câte un set excelent: Krejcikova a dominat primul set cu o varietate de arme tehnice și tactice, desprinzându-se cu serie de șase game-uri consecutive; Pavlyuchenkova a răspuns ridicându-și nivelul și făcând totul bine în setul al doilea. Asta, în ciuda unei probleme la coapsa stângă pe care a căpătat-o într-un moment în care a schimbat direcția alergării. Decisivul a fost echilibrat la început, dar Krejcikova a crescut în claritate și în eficiență de la 2-3. Pavlyuchenkova a salvat două mingi de meci la 3-5, pe propriu serviciu, prelungind finala, dar Krejcikova nu a ezitat atunci când a trebuit să servească pentru meci.

Krejcikova este a șasea campioană debutantă consecutivă la Roland-Garros.

Clasată în afara Top 100 anul trecut, Barbora va intra în Top 15 de luni.

*

Barbora Krejcikova își adaugă în vitrina turneelor de Grand Slam  încă un trofeu, cel mai important și cel mai strălucitor, ajungând acum la un total de șase turnee de Grand Slam (trei la dublu mixt, toate cucerite la Australian Open, două la dublu – RG și W, și acum unul la simplu). 

Krejcikova devine, astfel, prima jucătoare din Cehia care se impune la Roland Garros din 1981 încoace (Hana Mandlikova) și a treia tenismenă în ultimii cinci ani care câștigă turneul fără a fi cap de serie, după Iga Swiatek și Jelena Ostapenko. În urma acestui succes, Barbora va intra, de luni, între primele 20 de jucătoare ale lumii. 

Finala n-a impresionant din cale afară, n-a fost acel meci mare ori intens, dar calitatea n-a lipsit. Era și greu să iasă o partidă nemaipomenită, dată fiind toată tensiunea și emoțiile prin care au trecut cele două, știind ce oportunitate mare au în față și știind că nu există o favorită certă. Uneori, când în astfel de finale diferența de valoare se simte, e mai ușor pentru underdog să facă lucrurile mai intense și să joace mai liber, iar favoritul să-și ridice și el nivelul.

Aici n-a fost o astfel de situație, pentru că amândouă erau apropiate ca formă și ca nivel, și amândouă erau pentru prima dată pe un astfel de teritoriu. E greu să joci cel mai bun tenis al tău într-un asemenea mix de emoții noi, neexperimentate anterior, când știi că ai o șansă enormă – pe care trebuie să ți-o joci cum poți mai bine. 

Anastasia Pavlyuchenkova a început finala mai bine, cu break, dar a încheiat setul fiind complet dominată de cehoaică. De la acel break izbutit în chiar primul game al finalei, Pavs a pierdut următoarele șase game-uri la rând pe fondul unui joc deloc calibrat, fiind surprinsă de aproape orice mișcare a Barborei. Ambele au părut emoționate, dar Krejcikova a știut la ce să apeleze pentru a gestiona mai bine aceste stări: a căutat să țină mingea în teren mai mult pentru a avea un ritm (a știut cum să facă asta, prin slice-uri de rever, forehand, lovituri liftate), a jucat mai îngrijit și mai central și a atacat doar atunci când a fost convinsă că a găsit mingea potrivită și e în poziția optimă pentru a accelera. 

Într-un meci cu o asemenea încărcătură, cu un titlu de Grand Slam pe masă, emoțiile sunt inevitabile; iar ele cresc, cum spuneam, mai ales când știi că șansa avută e și mai mare prin prisma adversarei. De multe ori, când intervine acest factor, e mai avantajată jucătoarea al cărui tenis are mai multe dimensiuni și poate câștiga puncte prin mai multe căi. 

Krejcikova e o astfel de jucătoare; are multe arme, e capabilă să câștige puncte în moduri diferite și îi e mult mai ușor să fie consistentă când presiunea e sufocantă.

Când ești o jucătoare agresivă, care se bazează mult pe jocul agresiv și pe fazele de atac, devine mai complicat să joci când simți presiunea, iar emoțiile te copleșesc. Pentru că brațul devine mai încordat, pentru că nu te mai miști la fel de liber, pentru că nu îți mai faci pașii atât de ușor și pentru că lovituri care altă dată îți intrau în teren, acum ies câțiva centimetri sau milimetri afară. Așa s-a întâmplat și în cazul Anastasiei, care timp de un set a fost complet depășită de o adversară inspirată, dar și trădată de propriul joc, pe care nu și l-a putut pune deloc în valoare în vreun fel. 

Lucrurile s-au schimbat însă profund în setul doi pentru rusoaică. Poate pentru că a intrat mai bine în meci, poate pentru că a mai dispărut din tensiune, poate pentru că a citit mai bine intențiile adversarei. 

Cert e că Pavlyuchenkova a început setul doi fiind mult mai agresivă la serviciu, dar și pe primele lovituri după serviciu sau retur. Prima ajustare pe care a făcut-o a fost la nivelul vitezei primului serviciu, pe care a crescut-o considerabil față de primul set (de la 159 km/h viteza medie a primului serviciu în primul set a crescut la 165 km/h). Odată cu această schimbare tot jocul ei s-a pus în mișcare și a devenit mai agresiv. Motivele pentru care a luat această hotărâre pot fi interpretate în două moduri: (1) pentru a evita capcanele întinse de Barbora și a stopa acele raliuri lungi, care au avut și lungime și variație și unghiuri și top spin, respectiv (2) pentru a-și ușura munca și a nu-și agrava accidentarea în zona coapsei, pentru care a cerut intervenția fizioterapetului la 5-2 în setul doi. 

Problemele fizice pentru Pavlyuchenkova au apărut încă de la mijlocul setului doi, iar asta a determinat-o, cumva, să grăbească punctele, să lovească mai repede, să ia mingea mai devreme și să fie jucătoarea care are inițiativă. În setul doi a făcut asta impecabil: n-a cedat inițiativa și ea a fost cea care a decis direcția în care merge setul – iar asta nu prea i-a convenit Barborei, pentru că ea e o jucătoare atipică; îi place să ofere ritm fals, să creeze, să se joace cu efectele, să jongleze cu traiectoriile. Ca să facă toate lucrurile astea are nevoie de timp, timp pe care Pavlyuchenkova nu i l-a oferit. 

Ajunse în decisiv după două seturi în oglindă, dilema era cât o va afecta accidentarea pe rusoaică și ce va schimba Krejcikova? Pentru că era clar că va încerca să schimbe ceva – a făcut asta mereu pe parcursul turneului când a fost în corzi.  

Schimbarea pe care a propus-o cehoaica în decisiv a fost să fie mai proactivă; să atace și să-și deplaseze adversara mai des stânga-dreapta, să preia controlul și, ulterior, să-și ia victoria. A fost o mișcare inteligentă, atât pentru că jocul acesta rapid, cu schimbări de direcție și mingi în viteză a pus probleme rusoaicei, care n-a mai putut acoperi terenul bine din cauza problemelor fizice. Cât mai ales pentru că a realizat că pentru a câștiga turneul nu e suficient să fie doar creativă, ci e nevoie de agresivitate și de curaj. 

Am văzut aceste două lucruri combinate într-un mod grozav de la 3-3 încolo. În game-ul șase, Krejcikova a făcut un break la zero pe fondul unui joc agresiv-inteligent-așezat care nu i-a mai oferit nicio șansă de revenire Anastasiei, deși a salvat, în primă fază, două mingi de meci la 5-3 (plus o a treia la 5-4). Meritul Barborei e că și-a asumat aceste riscuri, a fost curajoasă și a făcut în așa fel încât să-și ia victoria și să facă tot ce ține de ea pentru a pune mâna pe trofeu.

Victoriile mari nu vin ușor, iar turneele de Grand Slam cu atât mai puțin. Nu merge cu artificii, nu merge cu scurtături, nu merge cu creativitate dusă la extrem. Ci e nevoie de curaj; curajul de a-ți lua victoria. Asta a făcut Krejcikova, o jucătoare creativă în esență: și-a făcut curaj, a profitat de micile slăbiciuni și vulnerabilități fizice ale rusoaicei, a văzut linia de sosire și a accelerat. 

În ce o privește pe Pavlyuchenkova, turneul ei de vis se oprește cu o înfrângere. Cercul rusoaicei nu se închide cu un Grand Slam și asta e dezamăgitor – dar performanța de a juca o finală de Grand Slam îi va schimbă cariera și modul în care ea va fi percepută de publicul larg de acum încolo. Faptul că, începând de acum, cariera ei va trece la un alt nivel nu o va încălzi prea mult. A pierdut, totuși, o finală de Grand Slam. Însă poate că șanse vor mai fi. Dacă e o lecție pe care acest turneu feminin ne-a predat-o aceea e că niciodată să nu spunem niciodată. 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

Tenisul feminin românesc a avut destule vești neplăcute în 2021. Gabriela Ruse vine să contrabalanseze acest lucru cu o serie de victorii, o formă și o poftă de tenis care se simt ca un balsam.

A doua semifinală @wta la rând pentru Gabriela!

https://t.co/lwm6sNqENC