„Uite, se poate!” | Sau cum este folosit tenisul pentru o mai bună integrare socială a oamenilor cu dizabilități

La Transylvania Open, tenisul e mai mult decât spectacol, e și inspirație. Anul acesta, dovezilor de curaj și ambiție oferite în teren, dar și la evenimentele cu publicul sau la întâlnirile cu presa, de jucătoarele din circuitul WTA, li s-au adăugat extraordinarele povești ale eroinelor meciului demonstrativ de tenis în scaun rulant, desfășurat în premieră la turneul de la Cluj, la inițiativa sponsorului principal, Kaufland România.

În societatea noastră, ocaziile acestea servesc unei nevoi reale: integrarea (sau incluziunea) socială a persoanelor cu dizabilități. Or, cum în România avem aproape un milion de oameni cu diverse dizabilități, miza e cu atât mai importantă. Și asta la mai toate nivelurile. Așa că ne-am uitat la evenimentul din BT Arena și cu admirație, dar și pentru a înțelege mai bine cum poate servi tenisul – și sportul, în general – acestei importante cauze sociale.

Mulțumită discuțiilor cu oameni ca Flavian Crăciun sau Ionuț Stancu Filișan, știam deja câteva lucruri despre lumea tenisului în scaun rulant de la noi, despre încercările prin care trec sportivii și sportivele, despre lucrurile care merg bine și despre cele care, cu eforturile potrivite, pot fi îmbunătățite. Atât în tenis, dar și în celelalte sporturi prin care persoanele cu dizabilități caută ba performanța sportivă, ba inspirația să rămână active.

*

Legitimată la CSM Deva, Cristina Deac e singura jucătoare profesionistă de tenis în scaun rulant din România. Ea concurează la nivel internațional, cu „personal best”-ul de 79 la simplu, respectiv locul 51 la dublu. A început tenisul în 2016, iar din 2021 concurează în circuitul internațional ITF.

„Sunt în scaun rulant de 22 de ani, iar sportul, pe lângă faptul că e antrenament pentru corp, e un mod de viață pentru mine. Am mers până la 18 ani, iar apoi, cumva, am învățat să integrez sportul în viața mea”, ne spune Cristina Deac.

Dincolo, Christina Pesendorfer, cealaltă invitată a demonstrativului de la Transylvania Open, este una dintre cele mai puternice prezențe din tenisul în scaun rulant din Austria. Este de patru ori campioană națională și de patru ori câștigătoare a Austrian Masters, iar la nivel internațional a atins locul 29 în clasamentul de simplu (în prezent este pe locul 37).

„Mie, tenisul în scaun rulant mi-a oferit mult mai multă independență. Sunt foarte fericită că am început să practic acest sport. Îmi place foarte mult faptul că îl poți juca alături de oricine – nu trebuie să joci doar cu alți sportivi în scaun rulant, poți juca cu oricine. Datorită tenisului în scaun rulant călătoresc foarte mult și am învățat cum să fiu și mai independentă – în hoteluri și în situațiile de zi cu zi. Mi-a deschis foarte multe uși în viață”, completează background-ul tabloului Christina Pesendorfer.

Meciul lor demonstrativ a avut loc pe Terenul 2 și a fost precedat de un moment de entertainment la care participă, în calitate de parteneri de dublu pentru cele două sportive, artistul Jorge și cunoscutul jurnalist Rareș Năstase, invitați speciali ai momentului. „Am privit prima dată cu reticență prezența mea aici, simt că am intrat pe un tărâm sacru. La ce performanță au fetele… Dar am spus că nu pot refuza, cine sunt eu să refuz?”, spune Rareș Năstase.

În introducerea demonstrativului, MC-ul a punctat importanța organizării unor astfel de inițiative. Meciul a completat campania Kaufland „Mingea Neoficială”, la rându-i parte din programul A.C.C.E.S., dedicat incluziunii persoanelor cu dizabilități.

La Transylvania Open, „Mingea Neoficială” a jucat un rol important. Nu doar campania în sine – ca simbol al accesului și al șanselor egale -, dar și sutele de mingi pe care le-am văzut în timpul acestei a șasea ediții de Transylvania Open. Inscripționate cu valori și virtuți din lumea sportului – curaj, ambiție, echilibru, respect – mingile au putut fi cumpărate pe tot parcursul turneului, din incinta BT Arena, și pot fi achiziționate inclusiv online, de pe site-ul Asociației Club Sportiv Caiac SMile, care sprijină persoanele cu dizabilități prin sport, educație și incluziune. De altfel, fondurile adunate sunt direcționate spre programele acestei asociații.

Evenimentele precum cel de la Transylvania Open sunt foarte importante pentru că, din cauza lipsei de infrastructură și acces, pentru multe persoane cu dizabilități sportul nu e o opțiune reală.

„Eu am cunoscut-o pe Cristina (Deac) chiar în cadrul unor evenimente cu persoane în scaun rulant, la Timișoara. În țara noastră, din păcate nu sunt accesibilizate clădirile și instituțiile publice, până se va ajunge la terenurile de sport… E necesară o schimbare, iar aceste evenimente frumoase aduc mai multă atenție în direcția aceasta”, ne spune un spectator din public care o cunoaște și susține pe Cristina de peste cinci ani.

La finalul meciului demonstrativ, câștigat în două seturi (4-0, 5-3) de Christina Pesendorfer, jucătoarele și-au strâns mâinile zâmbitoare la fileu: cele două se cunosc bine, au avut cel mai recent meci chiar la finalul anului trecut, când au jucat împreună la dublu la un turneu în Franța.

La scurt timp după meci, Cristina ne vorbește deschis despre dificultățile de care se lovește în România o persoană cu dizabilități care vrea să practice un sport de performanță:

„Îmi doresc să dau mai mult, îmi doresc să pot să joc la nivelul la care joacă Tina, de exemplu. Noi am început tenisul cam în același timp, dar pentru mine lipsa turneelor a avut un impact foarte mare. Doar de 3 ani mi-am găsit un sponsor cu care pot să merge la turnee. Până atunci, mi-a fost foarte greu. Mergeam la trei turnee maximum pe an, și cu trei turnee nu te poți numi profesionist. Tenisul pentru mine e un mod de viață, mi-a oferit prieteni noi – pentru că prin sport cunoști oameni, cunoști povești, înveți lucruri pe care nu le-ai fi învățat altfel niciodată. O cunosc pe Tina de 10 ani și cumva sportul ne-a legat și ne-a adus împreună. În Austria, și mentalitatea, și infrastructura sunt mult mai dezvoltate, acolo persoanele cu dizabilități au un trai mai bun, au o viață normală fără să se lupte pentru o infrastructură ok”.

Experiența de a juca un meci demonstrativ în scaun rulant la Cluj, în cadrul Transylvania Open, a fost un vis pentru Cristina. Ea vine la turneu de câțiva ani, iar anul trecut s-a întâlnit pe holurile arenei cu Patrick Ciorcilă, directorul TO, și chiar i-a propus un astfel de eveniment. Când a fost invitată să joace la turneu a fost, cu adevărat, un vis devenit realitate. „Pe teren, uităm că suntem în scaun rulant. Sportul ne conectează. Ne-am dori tare mult să fie accesibil tuturor oamenilor, dar, din păcate, în prezent, România nu este o țară pregătită. Cu ajutorul celor de la Kaufland, care au programe de incluziune a persoanelor cu dizabilități, am reușit, în ultimii 3-4 ani, să particip la turneele organizate de ei la București. De 4 ani, mă duc cu drag acolo de fiecare dată. E o mare oportunitate pentru mine”.

În toată Europa de Vest, interesul pentru wheelchair tennis e în creștere. „În Anglia, cluburile de tenis sunt obligate să aibă cel puțin un scaun rulant pentru tenis. Dacă cineva vrea să vină și să încerce, are cum să se antreneze“, ne povestea, nu demult, Ionuț Filișan, cunoscut jucător român de wheelchair tennis. În societățile mai bine așezate, integrarea sau reintegrarea socială a persoanelor cu dizabilități se face prin sport. „Primul lucru din procesul de reintegrare e să îi ducă pe terenurile de sport: tenis, baschet ș.a. Ca să le arate că viața lor nu s-a încheiat, că nu trebuie să fie persoane inactive. Din contră, le arată că pot fi la fel de activi ca oricine altcineva“, explica tot atunci Ionuț.

Cu experiența ei, Tina vine cu o perspectivă valoroasă: „Pentru alte persoane în scaun rulant sau care au suferit recent o accidentare, cred că este important să vadă că, deși în acest moment le e greu sau nu fac sport, această cale este posibilă și pentru ei. Pot spune: Uite, se poate, pot face și eu asta! Și pot deveni motivați să înceapă să practice un sport”.

Am întrebat-o pe Estera Anghelescu, Director de Recrutare și Employer Branding la Kaufland România, ce și-au propus, ea și colegii ei, prin programul A.C.C.E.S, cum măsoară succesul programului și cum vede rolul sportului în drumul oamenilor cu dizabilități spre o viață mai bună.

„Dacă vorbim despre programul A.C.C.E.S, ne uităm și la indicatorii de business, și la indicatorii de imagine, și la indicatorii de CSR, dar cel mai important pentru noi este ca oamenii care sunt în echipă să fie bucuroși și mulțumiți și să vină cu drag la muncă. Să continue alături de noi și, suplimentar, să dăm șansa și altora să prindă curaj și să ocupe un loc de muncă, pentru că de foarte multe ori persoane cu dizabilități stau acasă îngrijiți de părinți, de rude”, spune Estera.

E un lucru pe care ni l-au confirmat, în trecut, sportivi de performanță ca Flavian Crăciun: „Sportul m-a ajutat să-mi depășesc barierele psihologice și să nu mă mai închid în casă”, ne spunea Flavian, care nu a ieșit din casă timp de doi ani, după operația care l-a lăsat în scaun cu rotile.

„Din păcate, sistemul românesc nu îi ajută pe cei cu dizabilități să ducă o viață independentă”, adaugă și Estera Anghelescu. „E motivul pentru care noi, prin tot ceea ce am făcut, am încercat să le oferim un cadru cât mai amplu și din punct de vedere social, parteneriate inclusiv cu evenimente sportive, cum este aici, dar și fashion show-uri, tot felul de alte inițiative artistice, din ideea de a-i scoate afară din casă.”

Estera crede că tocmai aici e rolul sportului: să ofere oamenilor exemplele de care au nevoie. Și anume că există persoane cu dizabilități care pot excela pe terenurile de sport, la locul de muncă și, în general, care pot avea vieți bune – și pline de semnificație – în societatea noastră. E vorba de acel „Uite, se poate, pot face și eu asta!”, despre care spunea, mai sus, Tina.

Așadar: „Uite, se poate!”. La Cluj, Cristina Deac, Christina (Tina) Pesendorfer, organizatorii de la Transylvania Open și partenerii de la Kaufland au demonstrat că se poate și la noi.