„În cea mai grea perioadă a vieții mele, am reușit să mă ridic” | Gabi Ruse simte că acum este momentul ei

Sunt jucătoare care, după pierderea unui meci, evită aparițiile media sau conferințele de presă. Nu și Gabi Ruse. Imediat după înfrângerea ei cu Rebeka Masarova, pe tabloul Transylvania Open 2026, a apărut la conferința de presă deschisă către orice întrebare. Și dispusă, apoi, să ne acorde un interviu lung, în care, pornind de la înfrângerea din urmă cu o jumătate de oră, a vorbit despre modul în care se raportează la eșec, la ea însăși și la propriul drum.

„Este absolut firesc să mai ai zile proaste. Cred că sunt pe o pantă ascendentă a carierei mele și tocmai de aceea nu vreau să fiu supărată pentru eșecul de astăzi pentru că, până la urmă, suntem oameni, nu suntem roboți. Am ajuns să accept că e absolut firesc să se întâmple lucrul ăsta. Nu am de ce să fiu dezamăgită. Am dat tot ce am putut și a fost doar o zi mai proastă la birou, cum s-ar zice.”

În trecut, trăgea după ea multă vreme frustrarea înfrângerii; acum acceptă mai ușor faptul că uneori are zile mai puțin bune, că alteori e nervoasă, e mult mai atentă la cât stă în acele stări și înțelege că toate acestea fac parte din călătoria ei: „După mulți ani de tenis, am înțeles că este foarte important să reduc timpul în care sunt nervoasă, pentru că toți suntem nervoși, toți suntem anxioși, toți avem probleme. E absolut firesc. Doar că trebuie să fii atent la durată”, crede Gabi.

Pentru ea, acum, cel mai important lucru e să aibă grijă de sănătatea ei. Orice problemă fizică afectează continuitatea în circuit și, implicit, rezultatele. Tocmai se întâlnise cu Anca Todoni în lounge-ul de la Transylvania Open, iar discuția despre accidentarea gravă a tinerei sale colege i-a confirmat perspectiva: altfel vezi o înfrângere, fie ea dureroasă, fie ea la Cluj, când știi că a doua zi ai posibilitatea să revii pe teren – o șansă pe care nu toți jucătorii o au în prezent.

Gabi vorbește calm și așezat dar, în spatele acestei liniști e un an pe care îl numește, fără ezitări și fără dramatizări, cel mai greu din viața ei. Cel mai transformator. „Anul trecut eu am trecut prin probabil cel mai dificil și greu moment al vieții mele, pe care nu multă lume îl cunoaște. Oamenii nu au cum să vadă lucrul ăsta, îl știu doar părinții, prietenii foarte apropiați și echipa. Însă, după acel moment, mi-am dat seama că orice s-ar întâmpla în viața mea, eu mă voi ridica. Orice, orice lucru. Pentru că, într-adevăr, am atins limita de jos. Am atins limita mea de suferință. Dar, chiar și în cel mai dificil moment al vieții mele, am reușit să mă ridic și să zbor ca pasărea Phoenix. Dacă vă uitați pe termobag-ul meu, o să vedeți că am lipit un sticker pe care scrie exact lucrul ăsta: „Chiar și în cele mai grele momente ale tale, ai avut puterea de a te ridica!”.

Ca să atingă liniștea aceasta, Gabi a muncit mult să pună pe „mute” părerile celorlalți, păreri care în trecut îi consumau energie și îi afectau încrederea în sine. A renunțat să se mai compare cu alții, a renunțat să mai aștepte validări din exterior: realitatea e acolo, pe teren, unde ea este singura responsabilă.

„Am fost și sunt o persoană foarte empatică și chiar dacă unii oameni își dau cu părerea despre tenisul meu – că ar trebui să joc într-un fel sau altul – am început să accept că aceste păreri există și le las să treacă pe lângă mine. Pentru că mă afectau lucrurile astea în timp și îmi luau din încredere. Începeam să am dubii și aceste dubii se vedeau imediat pe teren. Acum nu le mai accept, mă fac că nu le aud, mi-am pus așa, ca un zid. Dar am reușit să ajung aici prin multă durere, prin multele lucruri dificile prin care am trecut de-a lungul anilor.”

O decizie-cheie luată de către Gabi în ultimul an și un element important în acest proces de evoluție a fost reluarea parteneriatului cu Andrei Cociașu, antrenorul cu care a mai lucrat în trecut aproape trei ani. Spune că Andrei este una dintre primele persoane care i-au văzut potențialul, încă din copilărie, înainte de a-i deveni antrenor, și că a crezut în ea. Relația cu el îi oferă nu doar un spațiu sigur profesional, ci se simte văzută și susținută mai întâi ca om, și mai apoi ca jucătoare, într-un sport în care e vorba tot mai mult despre rezultate și tehnică.

„Cred că ce a făcut diferit Andrei e că m-a făcut să cred cu tot sufletul că pot. Cred că asta e o calitate, ca cineva să se uite la tine, tu să te uiți la el și din priviri să îți dai seama că oricât de greu e, o să reușești. Este o persoană specială. Pe lângă faptul că este antrenorul meu, noi ne știm de când eu aveam cred că, 10-11 ani – am fost prieteni înainte să îmi fie antrenor și mă cunoaște extrem de bine. Îmi amintesc că la majoratul meu mi-a scris pe o hârtie, cu poza mea, că voi ajunge în Top 30.”

Maturizarea despre care vorbește nu e doar o schimbare de discurs, ci și una de mentalitate. În ultimul an și jumătate, a lucrat consistent la partea mentală: „Partea mentală e unul din punctele care m-au adus să fiu astăzi jucătoarea care sunt. Mi-am îmbunătățit foarte mult mentalul în ultimul an. Lucrez chiar cu doi mental coaches, unul pentru partea profesională și unul pentru partea personală, pentru că sunt două lucruri total diferite. Și cred că nu poți să ajungi la nivelul ăsta fără cineva care să te poată îndruma și care să-ți arate calea.”

Gabi a început sezonul 2026 cu rezultate foarte bune la turneele de la Brisbane și Adelaide, dar mai ales cu turul 3 la Australian Open – cel mai bun rezultat al ei de până acum la turneul din Australia. Simte că se află într-un moment bun atât ca joc, cât și ca stare mentală, și a reușit victorii cu jucătoare în fața cărora nu reușise să câștige până anul acesta. Când vorbește despre înfrângerea din meciul cu Mirra Andreeva, găsește paralele cu meciul de la Cluj împotriva Rebekăi Masarova: „Ea este o atletă extraordinară, și meciul de astăzi mi-a arătat că am de îmbunătățit exact lucrurile pe care le-am greșit și în meciul cu Mirra: venirea în față, atacul, finalul de voleu, sunt multe lucruri pe care trebuie să le îmbunătățesc și astăzi s-au adeverit în continuare.”

În meciul cu australianca Ajla Tomljanović, din turul 2 de la Australian Open, Gabi a avut parte de o revelație, de un breakthrough – un moment în care și-a amintit că munca și efortul din toți acești ani au meritat: „Meciul cu Tomljanović a fost unul pe care probabil nu o să-l uit niciodată în viața mea. Pe lângă faptul că a fost plină tribuna și toată lumea a ținut cu ea, ceea ce e normal, mi-am arătat că și micuța Gabriela Ruse, din Dristor, poate să ajungă pe cele mai mari arene și să câștige. Și cred că asta am învățat de-a lungul anilor: că pot. Și oricine poate. Chiar dacă n-am avut bani, n-am avut posibilități, ne-a fost greu, am jucat poate pe terenuri foarte proaste sau n-am avut căldură… am reușit! Cu multă, multă perseverență și dorință.”

Își dorește foarte mult ca anul acesta să pătrundă în Top 50 și să aibă un parcurs cât mai bun la turneele de Grand Slam dar, în același timp, realizează că sunt multe lucruri de luat în considerare și nu se atașează de aceste țeluri. Alege să o ia pas cu pas, „Știu că, dacă voi ajunge Top 50 până la sfârșitul anului, îmi voi atinge obiectivul din punct de vedere al clasamentului. Desigur, dacă ajung mai sus, Top 30, e excelent, însă nu vreau nici să-mi pun obiective foarte îndepărtate. Mi-am dat seama de-a lungul anilor că lucrurile făcute încet sunt mai sănătoase și rezistă mai mult timp.”

În fiecare zi din ultimul an și jumătate a lucrat, cu disciplină și dedicare, la proiectul Gabi Ruse, într-un ciclu repetitiv: mic dejun, încălzire, tenis, stretching, masă, odihnă, tenis, recuperare și acasă. Se antrenează mai mult, iar concentrarea lui Gabi e exclusiv pe tenis: „Nu am avut viață personală, dar nu îmi pare rău. Este absolut firesc. Nu-mi doresc să fac asta până la 40 de ani, mai vreau să joc 5-6 ani bine și cam asta-i tot. Vreau să îmi pun energia în alte lucruri, vreau să mă concentrez să îmbunătățesc serviciul, să îmbunătățesc voleul, să îmbunătățesc atacul, partea mentală, nutriția. Sunt atât de multe lucruri de îmbunătățit, încât nu prea mai vreau să mă gândesc la lucrurile sau aspectele negative. Desigur că e dificil și mă deranjează când pierd în primul tur. Dar sunt anumite lucruri pe care pur și simplu nu le poți controla.”

În finalul interviului nostru, Gabi ține să puncteze, cu încredere și bucurie în voce, momentul pe care îl trăiește acum și pentru care s-a pregătit toată viața: „Simt că Gabi a ajuns la maturitatea cea mai mare de vreo 4 luni. Fiecare om se maturizează în felul lui, eu simt că m-am maturizat la 27 de ani. Cumva, mă aștept ca de acum înainte rezultatele mele să vină. Până acum a fost așa, cum să zic, o încălzire. Am învățat ce trebuie să fac, ce nu trebuie să fac. Ăsta simt că e momentul. Da, ăsta simt că e momentul meu.”