Irina Begu e noua campioană a turneului de la Iași. Irina câștigă al șaselea trofeu WTA al carierei!
Radu Marina | 20 iulie 2025La 13 ani după prima ei reușită, Irina Begu câștigă turneul WTA 250 de la Iași, completându-și palmaresul remarcabil cu un al șaselea trofeu WTA.
La 13 ani după prima ei reușită, Irina Begu câștigă turneul WTA 250 de la Iași, completându-și palmaresul remarcabil cu un al șaselea trofeu WTA și un al doilea câștigat pe teren românesc.
Irina s-a impus într-o finală pe care a avut-o mai mereu în control, 6-0, 7-5 cu Jil Teichmann, favorita 6, câștigând astfel un turneu în care a avut destule emoții pe parcurs, dar în care a arătat grozav la final, când a contat mai mult, în ultimele două meciuri.
Precedentele ei titluri veniseră la Tashkent 2012, Seul 2015, Florianopolis 2016, București 2017 și Palermo 2022.
Totodată, în urma acestui rezultat, Irina devine prima jucătoare din România care câștigă un trofeu WTA după o pauză de trei ani, punând astfel capăt unei perioade de secetă neobișnuită în ultimul deceniu și jumătate. Ultima jucătoare din România campioană a unui turneu WTA fusese Simona Halep, la Toronto 2022. De asemenea, cu această performanță, Irina va reveni în Top 100 WTA, ea urcând până pe locul 82, ceea ce înseamnă că, de mâine, România va avea din nou trei jucătoare clasate în Top 100, cu Jaqueline Cristian pe locul 48 (cel mai bun loc ocupat în clasament) și cu Gabriela Ruse pe 56.
După o săptămână deloc simplă, în care la început a navigat, apoi a supraviețuit, iar ulterior a jucat cel mai bun tenis, Irina câștigă titlul și, în același timp, e prima care spune că nu s-a gândit o secundă că ar putea ajunge în finală înainte de start. Dar, deloc întâmplător, așa cum a făcut-o în multe ocazii în lunga și semnificativa ei carieră, odată ce lucrurile s-au legat, Irina a putut juca la un nivel foarte ridicat în momente cheie.
Prezența ei în turneu a fost una cu suișuri și coborâșuri, iar la ceremonia de premiere a admis din nou că îi trecuse prin gând să nu continue la un moment dat în turneu, dar că fanii au împins-o din spate și au ajutat-o să depășească situația. În drumul către acest trofeu, Irina le-a învins pe rând pe Nao Hibino (6-1, 6-2), Jimenez Kasintseva (3-6, 6-3, 6-3), Anna Siskova (6-2, 3-6, 7-5), apoi pe Jaqueline Cristian în semifinale (6-4, 6-4) și, azi, pe Jil Teichmann în finală.
Finala a început aproape perfect pentru româncă: tot ce a jucat Irina a fost la un nivel exemplar – ca intensitate, construcția punctelor, ca joc de atac și defensivă. A fost o demonstrație de ce e capabilă să facă pe un teren de zgură atunci când se simte bine, are încredere și aproape fiecare piesă a jocului său e la locul potrivit.
În multe rânduri, Irina a arătat ca o jucătoare care nu are vulnerabilități și fără sincope: a returnat mereu lung, a preluat inițiativa în cele mai bune momente și a fost extrem de inspirată cu selecția loviturilor, de la scurte la slice-uri de rever și forehand la veniri la fileu. A fost un set jucat impecabil, care a reconfirmat ce tenis bun poate juca – și ce jucătoare extraordinară e Irina când lucrurile se așază. Am mai văzut-o, de-a lungul timpului, în multe meciuri sau turnee jucând în această manieră și de fiecare dată senzația a fost că dacă ar fi atins acest nivel de joc mai des sau la anumite turnee mari ar fi putut deveni o jucătoare chiar mai mare decât e deja.
În plus, mai e un lucru: faptul că acest tenis excelent a ieșit la iveală în fața propriilor suporteri, în România, ajută în o aprecia mai mult; live e mai simplu să înțelegi mai bine ce fel de sportivă e, cum arată tenisul ei când totul îi merge, cât de greu poate fi de bătut, cât de valoroasă e, de fapt, ca jucătoare de tenis – și nu doar.
Dacă primul set a mers rapid și Irina a dominat categoric, fără ca Teichmann să aibă vreun cuvânt de spus, în setul doi lucrurile s-au echilibrat mult. Pe de o parte, ritmul Irinei a scăzut o idee, iar pe de alta elvețianca a început și ea să simtă mingea mai bine, să lovească mai curat și să aibă mai des inițiativa. Tenisul mai curajos al lui Teichmann a început să producă câteva pagube în defensiva Irinei, elvețianca reușind primul break al finalei și urcând la 4-2. De la 4-2, Irina a revenit, a egalat, dar pericolul a rămas prezent, servind inclusiv pentru a rămâne în setul doi la 5-4. S-a achitat de această misiune din nou impecabil, iar apoi, în final, când a simțit momentul oportun să accelereze a făcut-o, a izbutit break-ul și a servit pentru trofeu înainte ca lucrurile să se complice inutil.
Acest trofeu – venit literalmente în cel mai potrivit moment pentru Irina – are o dublă semnificație. În primul rând e un trofeu important pe care-l câștigă după o pauză de trei ani – perioadă în care a trecut prin multe probleme de sănătate, a trebuit să ia o pauză de șapte luni, și să accepte o revenire ce s-a dovedit mai complicată decât în alte vremuri, ea văzându-se ieșită din primele 120 din lume, la un moment dat.
Pe de altă parte, e faptul că reușita se întâmplă în față propriilor suporteri. Nu e nimic mai plăcut pentru un sportiv decât să câștige acasă un titlu important, lucru subliniat și de Irina la ceremonia de premiere, la care a făcut clar cât de importante sunt sprijinul și confortul mental de acasă, le-a mulțumit fanilor ce au încurajat-o toată săptămâna și cărora le-a lăsat loc de speranță la final, oprindu-se într-o jumătate de promisiune: „…și sper eu că ne vom revedea și la anul!”. Și, într-adevăr, nimic nu te poate convinge să continui mai bine decât un trofeu.
E un an evident emoțional pentru tenisul românesc și pentru fani. Trendul a fost dat de ediția din februarie a Transylvania Open, care a fost o ultimă adunare generală a unei generații întregi (și a celei de după ea). Retragerea Simonei Halep, petrecută tot la Transylvania Open, a fost, pentru mulți, o lovitură. Iar variile dificultăți întâmpinate de colegele ei de generație, Irina Begu și Sorana Cîrstea, pe parcursul sezonului, au conturat tot mai mult acest sentiment de final de drum.
În acest context, triumful Irinei aduce un mult dorit element de feel-good pentru toată lumea. Și la urma urmelor, e cumva potrivit să fie ea cea care întrerupe acea serie de trei ani fără vreun turneu câștigat la simplu de către jucătoarele românce. De 15 ani încoace, Irina e mereu Ms. Reliable.
Foto: Călin Petean
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română