Irina Begu câștigă un meci excelent cu Jaqueline Cristian, se califică în finala de la Iași, a 10-a ei finală WTA a carierei
Treizecizero | 19 iulie 2025Este a 10-a finală a carierei la simplu pentru Irina Begu (turnee minimum WTA250), a doua pe care o joacă pe teren românesc și prima din 2022 încoace, când a câștigat titlul la Palermo.
Faptul că în 2025 Irina Begu joacă o finală de turneu WTA, la nu mai puțin de 14 ani distanță de prima ei finală a carierei, spune un munte de lucruri despre calitatea acestei jucătoare, despre spiritul ei de luptătoare de cursă lungă, despre persoana Irinei și, într-un final, despre cum ar trebui să ne raportăm la Irina, în special în această etapă a carierei ei.
O etapă în care – mai ales la cum vorbea la Transylvania Open, mai ales la cum a decurs prima jumătate a anului – până și ea părea că acceptă că se apropie de finalul liniei. Victoriile au venit greu, momentele frustrante, precum acel meci pe care nu l-a putut termina la Roland-Garros, după ce-l începuse excelent, s-au tot adunat. Tenisul, ca de atâtea ori, arată încă o dată că te premiază dacă insiști să încerci din nou și din nou, să-ți dai șanse.
Revenită pe zgură, Irina a găsit un pic de magie exact la momentul potrivit, calificându-se în finala Iași Open după o victorie splendidă într-o semifinală de toată cinstea cu Jaqueline Cristian (6-4, 6-4). A fost o bătălie grozavă, de un nivel foarte ridicat, un meci spectaculos, cu nerv, cu calitate tehnică, cu suficientă dramă, fie cauzată de ploaie, fie de revenirea de pe final a lui Jaq. Și o victorie vintage pentru Irina, care a dat timpul înapoi azi, arătând că și la aproape 35 de ani poate să le facă viața un chin adversarelor mai tinere, în special pe zgură.
Adevărul e că orice mai puțin decât nivelul ei cel mai bun nu ar fi fost suficient pentru victorie azi. Jaqueline a intrat în meci foarte motivată, lovind curat, cu multă agresivitate și intenție, continuând în ritmul în care a făcut-o toată săptămâna la Iași, unde câștigase, până azi, cinci seturi în care n-a cedat niciodată mai mult de patru game-uri. Jaq s-a desprins la 4-1 și a dat impresia că e mai puternică și mai în formă și că o va obliga pe Irina să accepte dominarea.
Nu de puține ori se întâmplă într-un turneu ca, după ce o jucătoare a scăpat cu bine dintr-o situație dificilă, dintr-un meci în care nu jucase grozav, dar a găsit o cale să câștige, să prindă o zi cu un nivel foarte ridicat în turul următor. E și cazul Irinei Begu, care a suferit ieri în sfertul cu Siskova, câștigându-l doar cu un forcing de trei game-uri de final, după ce cehoaica a servit pentru meci la 5-4. Azi, jocul ei a arătat cu totul altfel, dându-i pe alocuri lui Jaqueline senzația că nu mai are soluții.
Stilul de joc al Irinei nu pare să-i vină ca o mănușă lui Jaqueline, de altfel. O dată ce Irina a început să construiască acel tenis inteligent și curat, în care schimbă cu multă precizie direcția, lovește mingi grele, pline de top-spin, își găsește acel rever razant în cros sau dreapta inversă, meciul a părut că se îndreaptă inevitabil în direcția pe care și-o dorea ea. Forcingul ofensiv al lui Jaqueline de la început și-a pierdut din claritate pe măsură ce Irina a început să o frustreze cu defensiva ei și cu punctele foarte bine lucrate, trecerea din apărare în atac fiind cireașa de pe tort. De la 4-1 pentru Jaq, Irina a câștigat 10 din următoarele 12 game-uri, ajungând la 6-4, 5-2.
A fost nevoie de un hei-rup din toate puterile al lui Jaq – și ce efort admirabil a făcut! – pentru ca jocul să se relanseze, ba chiar ca Jaqueline să amenințe serios cu egalarea. După patru mingi de meci salvate de Jaq, după ce Irina a salvat și ea două mingi de 5-5 la 15-40, după ce ambele au încântat prin execuții, disponibilitate la efort și soluțiile găsite, Irina a încheiat până la urmă meciul în două seturi, evitând ceea ce, cu siguranță, ar fi fost un decisiv foarte greu pentru ea. Așa însă, cu acest dublu 6-4, e un rezultat ideal și în perspectiva finalei de mâine, cu Jil Teichmann – care a eliminat-o pe Sorana Cîrstea în prima semifinală a zilei – pentru că Irina va putea să ajungă la acel meci cu mai multe rezerve de energie.
Head-to-head-ul cu Teichmann e unul încurajator (3-1, incluzând și o victorie la Iași, acum doi ani), așa că sunt speranțe ca Irina să adauge încă un titlu WTA într-un palmares și o carieră care merită mult respect. Va fi a zecea finală, ar fi un al șaselea titlu, după Tashkent 2012, Seul 2015, Florianopolis 2016, București 2017, Palermo 2022.
Până acolo, mai rămânem un pic cu gândul la calitatea acestui meci, la calitatea ambelor jucătoare. Și poate ar trebui să rămânem un pic mai mult cu gândul și la profesionalismul lor. Și la cât de răsfățați am fost să avem atâtea jucătoare românce de top, atâția ani la rând. Cere foarte mult să ai o carieră atât de lungă la nivel înalt precum cea a Irinei, cere la fel de mult să revii după o accidentare gravă și să atingi un nou career high (chiar de săptămâna viitoare, intrare în Top 50), precum în cazul lui Jaq. De altfel, Irina a ținut să-i dea mult credit la interviul de pe teren, lăudând-o pentru cum muncește și cum se pregătește și spunând că are mult respect pentru Jaqueline. Un final pe măsură pentru un meci excelent.
Fotografii: Călin Petean
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
