Zgura vine să rezolve sau să complice totul. Cele mai interesante teme de discuție ale primăverii

Adrian Țoca | 15 aprilie 2017

Următoarele luni vor defini, într-o bună măsură, direcția în care merge acest sezon. Ce-i mai frumos? Față de alți ani, e foarte greu de prevăzut ce se va întâmpla pe zgura europeană.

A fost un sezon captivant până acum pe toate planurile. La fete, Serena a revenit cu un nou titlu de Slam după ultima dezamăgire de la US Open, apoi s-a retras în hibernare, de unde nu știe nimeni când va reveni. Kerber se învârte ca o navă spațială în derivă, dar cu toate astea a mai adunat săptămâni bune pe primul loc, ceea ce a săltat-o binișor în ierarhia all-time. Iar amestecul de probleme de sănătate și pase proaste de formă a celorlalte fete din Top 10 a permis altor fete să câștige titluri importante sau să obțină performanțe neașteptate: a fost loc și pentru generația foarte tânără – reprezentată de Kasatkina, și pentru veterane ca Mirjana Lucic-Baroni, și pentru jucătoare reinventate, precum Johanna Konta.

La masculin, basmul lui Federer a întrecut orice așteptare. Întâi, Australian Open, a cărui câștigare a lăsat impresia că-i un fel de cadou de la zei, un ultim dans al lui Roger. Dar calitatea tenisului jucat de elvețian după Melbourne a fost copleșitoare și nimeni nu a putut ține pasul la Indian Wells sau la Miami. Elvețianul s-a retras pentru odihnă acum, sărind peste tot segmentul de zgură, ceea ce face loc pentru alte subiecte interesante să iasă la suprafață. E plin, ca de obicei la această oră din sezon, de intrigi captivante în ambele tururi. Să vedem doar câteva dintre ele, înainte să înceapă perioada cea mai încinsă a anului, una care va contura, într-o măsură mare, lupta pentru primele locuri.

Rafa Nadal

E zgură, deci primele gânduri se întorc automat către Rafael Nadal. Cu trei finale în cont anul acesta, toate pierdute (două la Federer, alta la un Sam Querrey imposibil de jucat în acea zi), spaniolul e într-o situație dulce-amară. Pe de o parte, orice fan al lui ar fi semnat pentru un asemenea bilanț anul trecut. Pe de altă parte, perechea de înfrângeri suferite la Roger în Dubla Soareului a fost cam descurajantă, iar Rafa s-a trezit acum că are o problemă nouă de rezolvat, ultima pe care și-ar fi închipuit-o posibilă: matchup-ul cu Federer. La Indian Wells, Nadal a fost complet depășit. La Miami, în schimb, a avut șanse, dar meciul a părut să scoată la suprafață unele dintre lacunele care l-au tras înapoi în sezoanele precedente.

Ce va fi pe zgură? Rafa nu mai e invincibil pe suprafața roșie ca în trecut, dar asta nu înseamnă că n-are șanse mari la titlu în fiecare dintre turneele de pe circuitul Monte Carlo – Barcelona – Madrid – Roma, cu Roland Garros ținta supremă. Ce-i clar e că Rafa e mult îmbunătățit față de anul trecut, atât fizic, cât și mental. Mai important decât orice, crede din nou în el și se simte bine pe teren. “Sunt convins că, atâta timp cât corpul va fi într-o condiție bună, voi avea un an foarte bun, pentru că simt că joc bine”. Un mesaj complet diferit față de ce auzeam în toamnă de la el, când recunoștea scurt: “Sufăr la capitolul încredere”.

“Un an bun” echivalează în vocabularul lui Rafa cu un an perfect pe zgură. Ani la rândul, zgura a fost fundația întregului succes formidabil reușit de Nadal. Cu forma lui încurajatoare și cu principalii săi rivali încă în ape neclare, Rafa are o oportunitate mare să pună cap la cap un șir de titluri ca pe timpurile bune. Iar asta se califică drept unul dintre cele mai captivante subiecte de urmărit și de discutat în săptămânile următoare.

Novak Djokovic

Să pornim de aici: dacă Nole își apără cumva titlul de la Roland Garros – singurul Slam pe care îl mai deține acum -, dintr-o dată, toată discuția în jurul lui se schimbă fundamental, iar ultimele luni ar fi date repede uitării. Sârbul ar deveni, cu siguranță, favoritul principal și la Wimbledon, ba chiar ar mai avea suficient timp să își recupereze locul 1 la final de an. Morala e că nimic nu-i definitiv în tenis; însăși pivotarea extremă a sârbului de la cele mai mari înălțimi în tenis, atinse acum aproape un an, la coborârea accelerată care a urmat, servește drept exemplu.

Dacă Djokovic a reușit să inverseze trendul, să-și regăsească motivația și să lucreze mai mult la antrenamente, ne așteaptă un sezon de zgură aprins rău. E un mare “dacă”, însă. Nole a admis dificultățile întâmpinate când a trebuit să accepte că nu mai e invincibil. Pe de altă parte, perioada recentă petrecută acasă n-are cum să nu-l fi ajutat: “A fost diferit să fiu cu familia în timpul fazelor avansate de la Indian Wells și Miami, dar mi-a prins bine”, a spus Nole, care a continuat seria întoarcerilor acasă cu o apariție neprognozată la meciul de Cupa Davis, câștigat de Serbia cu Spania. O apariție pe care a explicat-o prin faptul că mereu și-a luat energie pozitivă din Cupa Davis, dar și prin lipsa de meciuri.

Novak a avut mereu un succes important pe zgură, iar proximitatea întoarcerii la Paris ar trebui să-i servească drept energie pozitivă, nu o presiune. În sfârșit, va ajunge acolo relaxat, fără să trebuiască să mai răspundă la incredibil de dificila întrebare “Va fi acesta anul?”. Un titlu sau două înainte de RG l-ar poziționa excelent pentru următorul Slam.

Andy Murray

Căderea lui Andy nu-i câtuși de puțin la fel de dramatică și de accelerată precum a lui Nole, cu care are un punct comun: după incredibila ascensiune din partea a doua a anului trecut, când a jucat și a câștigat tot, era inevitabil un revers al medaliei. Cum aceasta s-a sincronizat și cu probleme de sănătate diverse, de la accidentarea la cot la zona zoster, parcă anul lui nu arată atât de dramatic. Murray are toate șansele să ajungă la Paris drept cap de serie 1, dar va fi o provocare importantă pentru el să regăsească nivelul excelent de pe zgură de anul trecut. Titlul de la Madrid și finala de la Roland Garros se cer reconfirmate; de altfel, la începutul anului, când revenirea la formă a lui Nadal era încă neclară, iar căderea lui Djokovic, pronunțată, Murray părea bine poziționat pentru un titlu în premieră la Roland Garros.

Acum, lucrurile sunt mult mai nuanțate: Rafa joacă mult mai bine, Djokovic are timp să se adune, alți jucători, precum Wawrinka sau Thiem, pot opri pe oricine. Murray se poate ridica deasupra tuturor pe zgură –  raționamentul “e cea mai slabă suprafață a lui“ nu mai e de mult actual -, dar, deocamdată, britanicul e “work in progress“, iar starea lui de sănătate e primul semn de întrebare.

Serena Williams

Ce va alege să facă Serena e o enigmă totală. Absentă confirmată de la toate turneele premergătoare Parisului, americanca nu a dat de înțeles nimic în ce privește Roland Garros. Va replica întocmai modelul lui Federer sau va sări cu totul zgura, salvându-și energia pentru partea a doua a sezonului, în care ar pleca favorită la ambele Slamuri rămase? Problemele la umărul drept și la genunchi s-au tot repetat recent, dar una e să sari peste turnee WTA și alta e să ocolești un Slam. Fie el și acel Slam pe care l-ai câștigat de “doar” trei ori. De altfel, însăși ideea potrivit căreia Serena ar fi ales să joace doar Slamuri e ceva ce exclude absența de la Paris. Mai cu seamă cu perspectiva titlului 24 la orizont.

Maria Sharapova

Marele elefant din cameră nu va mai putea fi ocolit începând cu săptămâna viitoare: Maria Sharapova își va face revenirea în circuit și va redeveni o jucătoare egală în drepturi cu toate celelalte. O va face într-un mod care a stârnit, însă, multe comentarii. Deși dovedită a fi legală, potrivit regulamentelor, participarea ei la Stuttgart a fost caracterizată de mulți drept imorală, sau cel puțin curioasă. Includerea ei pe lista de la Stuttgart a retrezit resentimente mai vechi, care altminteri ar fi putut fi uitate mai ușor. Un lucru e limpede: indiferent de rezultatele ei, Sharapova va fi un subiect separat la fiecare turneu la care va ajunge, și va fi interesant de urmărit în ce măsură o va afecta pe ea circul mediatic care o va însoți, respectiv cum vor fi afectate celelalte jucătoare. Cel puțin la primele turnee, e de așteptat ca prezența ei să fie la fel de comentată cu ce se întâmplă pe teren.

Unde, în mod clar, nu-i va fi deloc ușor. Nimic, nici măcar cele mai intense antrenamente, nu se compară cu meciurile oficiale, pe puncte. Iar Sharapova n-a mai jucat unul din ianuarie 2016, când, de altfel, era într-o perioadă nici prea-prea, nici foarte-foarte. Tenisul n-a stat locului de atunci, dinamica circuitului e alta, iar respectul sau teama purtate de multe dintre fete au fost înlocuite cu o motivație suplimentară. Dar dacă e cineva echipat mental să accepte o asemenea provocare, Sharapova ar putea fi aceea. În ciuda declarațiilor ei recente, ea nu va avea musai o problemă în a-și accepta rolul de personaj negativ și de a-l folosi cât va putea de bine în favoarea ei. Un lucru e clar, nu va fi lipsă de subiecte în WTA în cele ce urmează.

Greu de intuit cine surprinde în ATP, aproape imposibil în WTA

Dacă în ATP nu se întrevăd prea multe nume care să surprindă pe zgură (Wawrinka n-ar fi, de fapt, o surpriză, iar la Nishikori și Thiem, poate și Zverev, se oprește orice enumerare), succes oricui vrea să ghicească ce se va întâmpa în sezonul de zgură în WTA. E impropriu și să te raportezi la favorite și outsidere, pentru că realitatea momentului e că ambele tabere s-au amestecat. Cu Serena absentă și cu Kerber în coborâre (plus, oricum zgura e suprafața ei cea mai slabă), fiecare turneu mare din această primăvară poate fi câștigat de oricine. A treia clasată, Karolina Pliskova, a făcut progrese, dar nici ea nu strălucește pe zgură. Campioană la Miami, Johanna Konta are aceeași problemă cu suprafața roșie, la fel ca și Agnieszka Radwanska, Caroline Wozniacki sau Venus Williams, în vreme ce Dominika Cibulkova nu e un exemplu de constanță pe zgură. Garbine Muguruza e greu de definit: poate lua alt RG, sau poate la fel de bine să părăsească turneul din primul tur. Alte două mari absente – Vika Azarenka și Petra Kvitova – aveau și ele aceleași probleme cu suprafața care domină tenisul în cele ce urmează. Privind lucrurile așa, revenirea Sharapovei se produce fix la momentul potrivit pentru ea – zgura a devenit, în ultimii ani, suprafața ei de bază. Contextul e, însă, favorabil pentru alte campioane în premieră la Madrid sau Roma, în vreme ce Roland Garros e o enigmă totală.

Fetele noastre

Meciul de Fed Cup de la Mamaia dă oficial startul sezonului de zgură roșie pentru toate jucătoarele noastre, iar o victorie cu Marea Britanie ar face minuni pentru încrederea lor. Zgura e o veste bună pentru Irina, care abia așteaptă să-și schimbe norocul. Simona, natural, are o ocazie excelentă să adune puncte grele în lunile următoare și să revină la tenisul Top 5 pe care l-a regăsit anul trecut în aceeași perioadă. Sorana a jucat minunat anul trecut la Madrid, dar apoi a avut de suferit din cauza clasamentului și n-a apucat să intre la Roland Garros, unde nu va mai lipsi anul acesta, în vreme ce Patricia ar putea beneficia de efervescența din circuit ca să-și accelereze creșterea. Singura dintre românce care nu e tocmai fericită în această perioadă a sezonului e Monica Niculescu, al cărei stil n-a funcționat decât rareori între aprilie și jumătatea lui iunie.

Îți place?
2performant

Perseverență. Muncă. Rezultate | Alături de 30-0 de la început

Cele mai noi
comments powered by Disqus