US Open, semifinale: doi "de-ai casei" și doi challengeri. Cine joacă marea finală?

Într-o coincidență demnă de discutat, toți cei patru semifinaliști de la US Open sunt antrenați de foști campioni de Slam: Edberg, Becker, Ivanisevic și Chang au fost aduși în staff tocmai pentru a oferi acel extra de experiență și inspirație, suficient cât să facă diferența. Interesant e că disproporția dintre palmaresul celor patru antrenori este similară cu cea existentă între semifinaliștii de azi: Edberg și Becker au fost mult mai de succes decât au fost Chang și Ivanisevic. Pe aceeași linie, Federer și Djokovic sunt marii favoriți pentru calificarea în finala US Open și pentru reeditarea finalei de la Wimbledon. Va reuși măcar unul dintre Cilic și Nishikori să producă o surpriză de proporții?

Novak Djokovic – Kei Nishikori

 

Parcă mai ieri discutam despre riscul de stagnare care planează asupra carierei lui Djokovic, despre cum numirea lui Becker e undeva la limita dintre riscant și greșit, despre cum începutul de sezon este orice, numai promițător nu. Acele discuții din ianuarie-februarie par caraghioase acum. Djokovic este la doar o victorie distanță de a treia finală de Slam a sezonului și rămâne favoritul la titlu, așa cum scriam și în preview-ul turneului. Practic, sârbul e la el acasă la US Open, unde a jucat semifinale (cel puțin) în fiecare dintre ultimele opt ediții și finale la ultimele patru. A luat doar un titlu la Flushing Meadows, ceea ce e un pic surprinzător, dar Nole a arătat deja anul acesta că se grăbește să îmbunătățească bilanțul care contează, numărul de Slamuri adică.

Djokovic a făcut un turneu foarte bun până acum. Afară de setul pierdut cu Murray, care a avut nevoie de un tiebreak perfect ca să-i ia setul, Novak a lovit cu autoritate și a jucat eficient în toate meciurile lui de până acum. În plus, și-a curățat jocul de greșeli; până și obișnuitele lui dispariții din joc s-au mai rarefiat. N-a stricat nici faptul că tabloul său s-a limpezit frumos, scutindu-l de prea multe teste solicitante, așa cum indica inițial tragerea la sorți. Pe de altă parte, se poate construi un caz în jurul ideii că Novak n-a prea fost testat până acum: primele trei meciuri au fost mult prea simple, Kohlschreiber e un matchup prost pentru neamț, iar Murray, cel care ar fi trebuit să îi pună problemele cele mai mari, n-a rezistat fizic mai mult de două seturi.

Dincolo, Nishikori a reușit deja performanța carierei, prima semifinală de Slam plus prima oară când leagă două victorii contra unor jucători de Top 10 într-un GS, dar Kei nu pare tipul care să fie mulțumit cu puțin. Bineînțeles că marea întrebare care planează asupra lui este cum va reacționa corpul japonezului după cele două maratoane consecutive, cinci seturi și peste patru ore de joc atât cu Raonic, cât și cu Wawrinka. Norocul lui Nishikori, din acest punct de vedere, e că jumătatea superioară a tabloului a avut două zile de pauză la dispoziție, timp suficient pentru ca niponul să se refacă în întregime. Dar dacă meciul se va transforma cumva într-un test de rezistență, e greu să crezi că Djokovic nu va avea ascendentul din punct de vedere fizic.

Viteza de reacție, jocul de picioare excelent și court coverage-ul lui Nishikori își vor primi un adversar pe măsură: Novak poate n-o fi la fel de iute în reacții precum Kei, dar în mod sigur compensează prin agilitate și elasticitate, iar “dialogul” dintre serviciul lui Kei și returul lui Nole va fi una dintre cheile meciului. Liderul mondial a observat, de altfel, că Nishikori servește foarte eficient în acest turneu, iar statisticile îl confirmă: japonezul și-a pierdut serviciul în numai opt ocazii. Unul sau, de ce nu, poate chiar două tiebreak-uri n-ar fi excluse, iar Kei a arătat în meciurile anterioare că poate face față în condiții de maximă tensiune. Ce-i drept, un meci cu Novak într-o astfel de fază a turneului este o cu totul altă experiență, ceva ce Nishikori nu a mai încercat până acum.

Semifinala atinsă de Nishikori îi restabilește momentumul acestuia din primăvară. Atunci, Kei a făcut acel turneu remarcabil la Miami, unde l-a bătut pe Federer și ar fi trebuit să-l întâlnească pe Nole, dacă nu s-ar fi retras înainte de meci. Apoi a luat titlul la Barcelona și a fost la două game-uri distanță să-l bată pe Nadal în finala de la Madrid. Cu evoluții excelente anul acesta atât cu Federer, cât și cu Nadal, Nishikori primește acum o șansă și la Djokovic. US Open are un precedent recent când vine vorba de un semifinalist non-european. Ultima oară când s-a insinuat un “intrus” în careul de ași de la Flushing Meadows a fost în 2009, când Del Potro a mers până la capăt. Dacă Nishikori va ajunge în finală, ar fi poate o surpriză chiar mai mare decât cea de atunci.

 

 

Roger Federer – Marin Cilic

 

Federer se întoarce pe teren după spectaculoasa și dramatica revenire din meciul cu Gael Monfils și prima întrebare e dacă efortul intens a lăsat vreo urmă. Federer e, totuși, cel mai în vârstă dintre cei patru semifinaliști și cel care a avut cea mai mică pauză, dar rezistența fizică a elvețianului a fost una dintre surprizele plăcute anul acesta, așa că Roger ar trebui să fie ok.

Dacă tot aminteam de 2009 ceva mai sus, e aproape incredibil că, după o serie de cinci titluri consecutive și sentimentul că US Open îi aparține, Federer n-a mai ajuns în finala de la Flushing Meadows de când pierdea cu Del Potro, în anul menționat. Mai mult, Federer n-a atins nici măcar semifinalele în ultimii doi ani, iar în ultimele două dăți când a făcut-o, s-a terminat agonizant: atât în 2010, cât și în 2011, Federer a pierdut în semifinalele cu Djokovic, de fiecare dată după mingi de meci ratate. Așadar, ultimul deceniu cu Federer la New York a fost fie mult succes, fie multă dramă.

E cu atât mai lesne de înțeles de ce meciul cu Marin Cilic reprezintă o șansă imensă pentru Federer de a mai înclina balanța și în favoarea lui, după atâția ani în care turneul pe care îl domina poate chiar mai autoritar decât o făcea la Wimbledon i-a adus destule înfrângeri dureroase.

E șansa unei noi finale de Grand Slam, a doua a anului și a 26-a a carierei. Două finale de GS consecutive la 33 de ani, în condițiile în care, până acum două luni, Federer adunase tot două finale în… ultimii trei ani. Enorm. Și tot ce trebuie să facă Federer pentru această nouă finală e să treacă de un adversar în fața căruia are un bilanț confortabil: 5-0. Cu alte cuvinte, s-au mai văzut și semifinale mai grele de atât pentru Roger. Ce-i drept, Cilic nu prea mai e același Cilic din ultimii ani. Croatul a făcut progrese mari anul acesta, iar recent, în meciul jucat la Toronto, l-a împins serios pe Federer, salvând multiple mingi de meci înainte de a pierde la mare luptă. Elvețianul a observat saltul valoric făcut de Marin: “Și-a curățat mult jocul. Îți dă sentimentul că poate decide un meci sau are un cuvânt de spus în felul în care evoluează meciul”.

În plus, Federer a observat că sunt similitudini între Monfils și Cilic: “E înalt, are un serviciu puternic, poate returna bine, ajunge și acoperă bine. Din acest punct de vedere, cred că mă va ajuta meciul cu Gael”.

Cilic va avea nevoie să-și impună primul serviciu, așa cum a făcut-o pe bucăți mari de joc la Toronto, când a reușit să-l țină pe Federer în șah, elvețianul nereușind să citească serviciul croatului preț de mai bine de două seturi. Va avea nevoie să dicteze de pe baseline majoritatea raliurilor și să facă asta constant pe toată durata zilei. Dar cel mai important, va avea nevoie să nu se piardă cu firea dacă va ajunge într-o situație de tipul celei în care a fost la Wimbledon, când l-a condus pe Djokovic cu 2-1 la seturi, dar le-a pierdut clar pe ultimele două.

De altfel, meciul jucat recent în Canada le poate fi util ambilor jucători în pregătirea întâlnirii de azi. Dar un tur trei de Masters n-are mai nimic în comun cu o semifinală de Slam. Goran Ivanisevic, antrenorul lui Cilic, spunea zilele trecute, într-un alt context, că e o diferență imensă între sferturi și semifinale, diferență pe care, de regulă, cei fără experiență în astfel de faze o resimt din plin. Și, spre nenorocul lui Cilic, nu e nimeni care să aibă o experiență mai mare în semifinale de Slam decât Roger Federer.