Cadouri de ziua lui Roger: victorie trăită periculos cu Cilic, Djokovic, eliminat de Tsonga

Adrian Țoca | 8 august 2014

Tsonga – Murray, Dimitrov – Anderson, Raonic – F. Lopez șiFederer – Ferrer sunt sferturile de finală ale Mastersului din Canada.

Turneul care are norocul de a se suprapune cu ziua de naștere a lui Roger Federer se întâmplă să se numească Rogers Cup și i-a purtat de fiecare dată noroc campionului elvețian. Atunci când s-a nimerit să fie pe teren de ziua lui de naștere, Roger a câștigat toate cele trei meciuri jucate cu șampania și cu tortul așteptând în vestiar. Noaptea trecută, cu Cilic, n-a lipsit mult ca miezul nopții în Canada să-l prindă pe teren. Abia la 23:30, ora locală, s-a terminat un meci care avea toate semnele, la un moment dat, că va intra pe lista înfrângerilor dureroase, din nimic, suferite de Roger în ultimii ani.

Totul începuse bine și frumos. Roger a intrat pe teren fresh, cu un aer casual încurajator. În primul tur îl mâncase pe pâine pe bietul Polansky, un 6-2, 6-0 obținut chiar mai ușor decât arată scorul. La rândul său, Cilic avusese nevoie de șase seturi ca să ajungă în turul trei, iar recordul meciurilor directe nu îi servea drept încurajare: patru înfrângeri, niciun set câștigat. Iar începutul a fost și mai impresionant: nu trecuseră nici două puncte, iar Roger alerga ca un mânz dintr-un colț în altul ca să pună mingea înapoi din poziții la care anul trecut nici nu schița vreun gest. Deși a câștigat acel punct, presiunea a venit instant pe umerii lui Marin, care s-a văzut chestionat încă de la primul game pe serviciu. Croatul s-a extras din înghesuială, apoi s-a intrat într-o rutină a serviciului câtuși de puțin plictisitoare, cu game-uri intense, schimburi curate și un ritm excelent. S-a mers așa până în tiebreak, când Cilic a clipit, iar Federer a luat setul cu o eficacitate invers proporțională cu vârsta.

Setul secund a mers în continuare cu serviciul, dar Federer, pe cât de zvelt și inspirat la serviciu, a început să aibă probleme pe retur, unde Cilic i-a servit de câteva ori inspirat pe rever. Punctul culminant al setului s-a întâmplat la game-ul de 4-5, pe serviciul lui Marin, când Federer a căutat să închidă jocul. A rezultat un game fantastic, de aproape 19 minute, cu 12 egalități și șase mingi de meci ratate de Federer. Cilic s-a agățat cu disperare de fiecare punct, supraviețuind atât presiunii de la elvețian, cât și propriului forehand, care l-a abandonat în câteva momente cheie, în care croatul a lovit cu teamă, înghesuit, proptind mingea în fileu. Degeaba, pentru că Federer, rugat de spectatori să închidă, a irosit cea mai mare șansă la a cincea minge de meci: un punct pe care și l-a pregătit excelent, a urcat la fileu dar a ratat un vole de rutină cu reverul, pe care probabil că l-ar fi executat perfect în 99 de cazuri din 100.

Cum se întâmplă în astfel de situații, ieșirea din încercuire l-a motivat și mai mult pe Cilic și l-a tăiat complet pe elvețian, care a răspuns cu un tiebreak neinspirat, cedat la 3. Mai mult, începutul unui set decisiv care ar fi putut foarte bine să nu existe l-a găsit pe Roger nervos de-a dreptul,
iar fostul lider mondial era deja în mare pericol. Chiar și la 33 de ani, e imposibil să nu te gândești la șansele irosite, să nu te frustreze ideea că ai fi putut fi deja în vestiar, sărbătorind cu familia și prietenii. În plus, am mai văzut scenariul: Federer începe bine, apoi ratează șanse bune de a închide, după care se taie și lasă meciul să-i scape din control. S-a mai întâmplat de câteva ori chiar sezonul acesta, înfrângeri pe care Federer le-a rememorat după meci: la Indian Wells, Miami, Monte Carlo, Roma sau Roland Garros.

La primul serviciu din decisiv, body-language-ul lui Roger nu indica nimic bun. Două mingi jucate aproape indiferent l-au plasat la 0-30 și l-au împins la o combinație țipăt-înjurătură care mi-a adus aminte instinctiv de poveștile din cartea lui Rene Stauffer, despre Federer cel atât de temperamental în anii junioratului. Cilic și-a procurat o minge de break, dar felul în care a salvat-o Roger, cu un vole dintr-o poziție foarte incomodă, la capătul unui rally grozav, l-a reenergizat pe elvețian.

Deși a mai avut momente de presiune pe serviciu, deși tensiunea creștea direct proporțional cu încrederea lui Cilic, Federer a găsit resurse să forțeze iar apărarea croatului. În game-ul nouă din decisiv, la 4-4 și a 10-a șansă de break, Federer a spart, în sfârșit, blocada, cu o combinație rever down the line – winner de forehand.

Game-ul următor, la aproape o oră de la precedenta minge de meci, Federer sărbătorea cu pumnul strâns și cu o intensitate a privirii impresionantă, dovadă cât de mult și-a dorit să câștige. Aceasta e adevărata victorie a lui Federer, de fapt, și a noastră, odată cu el. La 33 de ani, cu o familie numeroasă așteptându-l și cu potențiale mii de lucruri poate mai bune de făcut, Federer bate mingea în miezul nopții cu jucători mult mai hămesiți decât el și continuă să câștige și să-și dorească mai mult de la el.

Ar putea să obțină și mai mult de la acest turneu care a devenit dintr-o dată mult mai deschis. Într-o zi plină cu surprize, culoarul lui Federer către finală cuprinde acum câțiva dintre clienții săi preferați, jucători în fața cărora are un record cumulat de 29-0. Întâi David Ferrer, în sferturi, apoi învingătorul dintre Milos Raonic și Feliciano Lopez, pentru semifinale.

Dar vestea cu adevărat bună pentru Federer vine de pe cealaltă parte a tabloului. Unde Novak Djokovic, omul în fața căruia a pierdut finala de la Wimbledon, a părăsit turneul. Ca și favoritul 3, Stan Wawrinka. La fel ca și favoritul 4, Tomas Berdych. Dacă Roger nu s-ar fi ținut tare pe finalul de foc cu Cilic, Toronto ar fi putut rămâne într-o singură zi fără primii patru favoriți.

Surpriza cea mai mare este eliminarea lui Novak. Mai cu seamă scorul, aproape inexplicabil: 6-2, 6-2 pentru un Jo Wilfred Tsonga pe care Nole îl bătuse de 11 ori la rând, cu 19 seturi consecutive! Ultimele două victorii ale sârbului, survenite anul acesta la Roland Garros și la Wimbledon, au fost aproape umilitoare, reducându-l pe Jo la o umbră pe teren. De data asta, de nicăieri, lucrurile au stat fix invers. Tsonga a găsit acel tenis de care știm că e capabil, dar pe care l-a produs tot mai rar sau aproape deloc în compania jucătorilor de top. Serviciul francezului a funcționat perfect, în vreme ce Novak, la o zi distanță de victoria smulsă cu forcepsul în highlight show-ul cu Monfils, a sumarizat singur ce n-a mers la jocul lui: “Nimic. Nu tu joc de pe baseline, nici serviciu, nici retur. Am jucat foarte, foarte prost”.

Novak, văzut drept marele favorit nu doar al turneului de la Toronto, ci al întregului sezon de hard, în particular în contextul absenței lui Nadal, ratează ocazia de a pune o distanță și mai mare între el și spaniol, dar în ciuda semnelor de întrebare pe care le ridică acest eșec complet neașteptat, sârbul știe că nu trebuie să intre în panică: “Poate contează și lipsa meciurilor pe această suprafață. E nevoie de timp uneori. Hai să spunem doar că în mod cert se poate mai bine de atât. Sunt convins de asta”.

Avantajul lui Nole, cel care a beneficiat de o tragere coșmar în Canada, e că are mai mult timp la dispoziție pentru a pregăti Cincy, singurul turneu de Masters care îi lipsește din palmares.

Tsonga îl va întâlni acum pe Andy Murray, cel care, la rându-i, are o nesperată șansă la o finală de care are mare nevoie. Andy a trecut fără să joace, după ce Richard Gasquet s-a retras.

Partenerul lui Djokovic în ceea ce a fost o pereche inedită de dublu, Stan Wawrinka, nu a rezistat nici el prea mult la Toronto, pierzând a doua oară în acest an cu Kevin Anderson, care-l eliminase anul acesta și la Indian Wells. Acum a fost 7-6, 7-5 pentru sud-african, care a adunat 29 de lovituri direct câștigătoare și 11 ași. Dacă Wawrinka continuă pe linia atât de imprevizibilă de anul acesta, alternând meciurile sublime cu rezultatele dezamăgitoare, Anderson va juca pentru semifinale cu Grigor Dimitrov, alt pretendent la titlu de pe o parte de tablou aglomerată. Bulgarul, care continuă să construiască pe spatele rezultatului promițător de la Wimbledon, a trecut în trei seturi strânse de Robredo (7-5, 5-7, 6-4), exact genul de rezultat care dă încredere unui up-and-coming precum Dimitrov pentru meciurile cu miză majoră.

Horia și Rojer continuă să câștige

Dublul Tecău/Rojer este poate cel mai în formă din circuit la acest moment, cei doi câștigând 12 dintre ultimele 13 meciuri jucate, inclusiv titlul de la Washington. Horia și Jean Julien n-au cedat set nici în turul 2, 7-6, 6-1 cu Llodra/Mahut, și se pregătesc acum de reîntâlnirea cu Peya și Soares, pe care i-au învins chiar săptămâna trecută. Cei doi sunt campionii en-titre în Canada și favoriți 2.

Nadal e în grafic pentru US Open

Conform lui Toni Nadal, veștile sunt încurajatoare în ce-l privește pe numărul 2 mondial, care se recuperează acasă după ce o accidentare la încheietura mâinii drepte l-a ținut departe de Toronto & Cincinnati, turnee la care era campion en-titre. “Recuperarea lui este în grafic, conform evaluării medicilor”, se spune și într-un comunicat al federației spaniole, în vreme ce altminteri realistul Toni s-a arătat optimist în ce privește participarea lui Rafa la Flushing Meadows. Un video de la antrenamentul lui Rafa pare promițător.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi