Supraviețuitorii: Rafa Nadal și Maria Sharapova găsesc un mod de a rămâne în turneu după o zi crâncenă

Adrian Țoca | 21 ianuarie 2015

Doi dintre jucătorii cu cea mai mare capacitate de luptă din istoria tenisului au produs, în aceeași zi, două reveniri remarcabile.

În lunga sa istorie de meciuri întoarse din situații cvasi-compromise, Rafa a crezut de fiecare dată că poate întoarce scorul, iar felul în care a transpus această convingere pe teren i-a ușurat de fiecare dată misiunea. Limbajul corpului, atitudinea, acel amestec de exuberanță, tinerețe și explozie, toate astea transmiteau un mesaj greu de confundat, care se instala confortabil în mintea oponentului și făcea stricăciuni în serie. Dar totul era bazat pe încrederea până la Lună și înapoi a lui Rafa. 

Dacă e să-l credem, de data asta n-a mai crezut. La 2-1 la seturi, pe punctul să cadă din picioare, Nadal spune că l-a bătut gândul să se retragă. Ceva l-a făcut, totuși, să meargă mai departe și, cum se întâmplă în astfel de situații, mai ales când numele tău e Rafa, să găsească o cale de a rezista și a câștiga.

Dar până s-o găsească, spaniolul a trecut printr-un mic infern. După ce a câștigat confortabil primul set, Nadal a început să simtă din ce în ce mai rău. Amețeli, stări de vomă, crampe în tot corpul, dureri de stomac, senzația că-și pierde echilibrul – așa și-a descris el ulterior starea. O stare pentru care nu are o explicație: „Nu știu. E adevărat că umiditatea a fost foarte mare azi, vremea a fost diferită față de restul zilelor. Poate și lipsa de meciuri în picioare, dar cred că a fost mai mult de atât. Nu e normal să fiu așa de obosit după nici 40 de minute”, a spus Rafa, care a descris pregătirea meciului drept normală, cu un antrenament „foarte bun” de dimineață.

A fost bizar să-l vezi pe spaniol chinuindu-se astfel. Rafa a arătat de-a dreptul slăbit, fără prospețimea pe care o degajă de obicei, cu aerul unui om bătrân și obosit. Smyczek a profitat de moment și a început să bubuie lovituri direct câștigătoare la discreție, îndeosebi pe forehandul lui Rafa, care nu s-a putut apăra cum a trebuit și care a returnat teribil de slab pe alocuri. „Am fost foarte aproape să mă retrag”, a admis Nadal, care, de regulă cumpătat la ierarhizări, a clasat momentul în vârful unui neplăcut top al suferințelor fizice suferite în Australia. Și e o listă incredibil de lungă. Să-l lăsăm chiar pe el să o reamintească:

„Am petrecut multe momente frumoase pe acest teren, dar tot aici am avut și cele mai grele clipe ale carierei, nu? În 2006 n-am venit (n.a. accidentare), în 2007, dacă nu mă înșel, am avut o ușoară întindere cu Gonzalez. În 2010 a trebuit să mă retrag cu Andy, în 2011 am reușit să termin meciul cu David Ferrer, dar mi-am rupt ceva. În 2013 n-am venit, iar în 2014 problema cu spatele. Multe momente grele pentru mine aici. Dar când suferi mult pe un teren, începi să-l iubești, pentru că toată cariera mea am făcut eforturi mari să joc aici”.

Dincolo, Tim Smyczek trebuie că va visa multă vreme acest meci. Lăsând la o parte problemele lui Rafa, acceptând că e foarte greu să joci cu un adversar care transmite astfel de mesaje peste fileu, americanului i-a lipsit ceva substanțial în acest meci: puțină răutate. Dacă în locul lui se găsea un jucător de tipul Rosol, Soderling, sau măcar de tipul Stepanek, probabil că Nadal n-ar mai fi întors niciodată. Smyczek a părut că s-a lăsat furat de vraja clipei, parcă își admira propria trăire, în loc să profite de moment și să fugă cu victoria. Setul patru, îndeosebi, a fost șansa lui ratată. Un break cedat contra cursului jocului, pe niște greșeli neprovocate în serie, l-a energizat cât de cât pe Nadal. În setul cinci, spaniolul, ajutat și de pastila primită de la trainer, a început să găsească mai multă forță, să joace mai agresiv, mai la risc, în același timp renunțând complet la orice idee de apărare, pentru a-și conserva forțele. Au apărut și câteva puncte bune, Rafa-style, iar când s-a ajuns pe linia de sosire, instinctul de campion al lui Rafa a preluat controlul, dovedindu-se mai puternic decât starea de sfârșeală care îl măcinase până atunci și care oricum începuse să-l părăsească. Spre neșansa lui Smyczek, timingul nu putea fi mai crunt.

Că Tim este „a good guy” s-a văzut și în game-ul final, când Nadal a servit pentru meci. La 6-5 și 30-0 în setul cinci, Smyczek a făcut un gest remarcabil de fair-play, în pofida scorului. După ce un fan a strigat din tribune exact în momentul în care Nadal servea, americanul i-a oferit două servicii lui Rafa, atrăgându-și aplauzele publicului de pe Rod Laver. „În mod clar l-a deranjat. Mi s-a părut lucrul corect de făcut”, a explicat Tim la conferință. Rafa i-a mulțumit pentru gest și l-a felicitat atât la interviul de pe teren, cât și la conferința de presă. Apropo, era cât pe ce să vedem răsplata divinității chiar acolo, pe loc. Nadal a câștigat punctul următor, oferindu-și trei mingi de meci. Dar pe care le-a ratat pe toate cu erori neforțate. La a patra, însă, Rafa a pus punct chinului, calificându-se în turul al treilea și sărbătorind momentul în genunchi.

 

Gestul lui Tim a fost remarcabil, bineînțeles, și trebuia făcut, pentru că el definește însăși ideea de tenis. În același timp însă, fără să fie greșit, el trădează lipsa de killer instinct la Smyczek, cea care l-a costat în setul al patrulea, poate și la începutul decisivului. Nu spun că trebuia să tacă din gură în loc să-i dea serviciul lui Rafa. Spun că nu a avut suficientă răutate pozitivă în el așa încât să termine treaba când oportunitatea se prezentase. În loc să joace, s-a jucat. Și a plătit prețul. 

În vreme ce Smyczek rămâne cu amintirile, Nadal rămâne supraviețuitor după încă un episod memorabil și rezistă unui test extraordinar, care l-ar putea face periculos pe măsură ce turneul avansează. Dacă va fi ok fizic, următorul meci, cel cu Dudi Sela (care l-a eliminat pe Rosol) ar trebui să îi ofere o altă victorie de moral, pe care să construiască pentru săptămâna a doua. 

Ceva mai devreme, în sesiunea de zi, Roger Federer avusese și el ceva probleme. Înțepat de o albină într-un deget de la mâna dreaptă imediat după începutul meciului, Federer și-a petrecut primul set foarte pasiv, lăsându-se dominat de un Bolelli al cărui serviciu și groundies explozive i-au adus destul de ușor un 1-0 pe tabelă. Federer, care a cerut un rar timeout medical pentru a rezolva problema cu degetul (rămasă, aparent, fără explicație și ulterior, la conferința de presă), a continuat să fie reținut și în bună parte din setul doi, dar și-a ridicat nivelul exact la timp înainte ca lucrurile să capete o turnură complicată. Restul zilei a fost iar Classic-First-Rounds-of-a-Slam-Federer, expeditiv, pe alocuri sclipitor, dar foarte sigur și foarte tranșant în mișcare, în limbajul corpului și în execuții. Printre care și acest drop-shot:

Înainte de Federer, Rod Laver a fost și mai aproape de o surpriză, chiar mai aproape decât la Nadal. De două ori a fost Maria Sharapova, favorita numărul 2 a turneului feminin, la un punct de eliminare, și de fiecare dată ea a răspuns cu o lovitură de totul sau nimic, în stilul Djokovic, la US Open 2011. De fiecare dată mingea a mușcat cu furie din terenul Panovei, poate ultima jucătoare de la care aștepta cineva vreo surpriză de proporții azi. Rusoaica de pe locul 150 mondial are multe rezultate mediocre și a fost pomenită rar printre jucătoarele cu potențial. Și totuși, învingătoarea Soranei Cîrstea din turul 1 și-a asumat fără probleme rolul de călău al Sharapovei, conducând cu 4-1 în decisiv, înainte de a servi pentru meci la 5-4. A demonstrat, astfel, că, în principiu, orice jucător sau jucătoare de Top 200 poate avea o zi mare, măcar o dată în carieră. Important e cum profită de val, atunci când acesta vine. Într-un final, Panova s-a uluit în fața perspectivei victoriei și n-a mai crezut în abilitatea ei de a face puncte cu ușurință, așa cum reușise până atunci.   

Sharapova s-a strecurat azi, curățându-și jocul de erori abia de la 5-5 în sus, când s-a mai liniștit și, foarte probabil, a început să vadă linia de sosire și să înțeleagă că nu mai poate scăpa jocul de sub control. Până atunci însă, jocul ei a fost punctat de multe riscuri inutile, de multe greșeli neforțate (peste 50 la număr) și de alegeri neinspirate. Pe termen lung, însă, asta s-ar putea să nu mai conteze. De-a lungul carierei ei, Maria a „găsit o cale” în multe momente disperate de-a lungul turneelor, sfârșind apoi prin a juca cu trofeele cele mari pe masă. De văzut dacă va putea repeta figura și anul acesta. 

Așa s-a scris povestea unei zile incredibile pe Rod Laver: Sharapova, Federer, Nadal, cu toții au avut momente grele și le-au depășit. Iar la final, a venit Simona și a câștigat în două seturi scurte. Dacă o ține tot așa, nimic nu o va împiedica să li se alăture celor trei în grupul elitei.

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi