Start perfect! Simona Halep câștigă titlul de la Shenzhen

E tentant să găsești similitudini între parcursul lui Na Li din ultimii doi ani și ceea ce ne-am dori cu toții să devină parcursul Simonei Halep anul acesta. În 2013 și 2014, campioana chineză s-a impus la Shenzhen, apoi a luat cu ea momentumul la Melbourne, unde a jucat finala în 2013, apoi a câștigat titlul anul trecut. Anul acesta, Simona o urmează în cartea de onoare a turneului din Shenzhen, iar întrebările și comparațiile nu au întârziat. Poate fi repetată povestea și la AO?

Deocamdată, Simona își scrie propria poveste; cât despre similitudini, ele sunt mai ușor de găsit tot în trecutul ei. Ca la Doha, anul trecut, sau ca la New Haven, acum doi ani, Simona a depășit un moment critic în drumul spre finală, apoi nu s-a mai oprit până nu a câștigat titlul. În 2013 la New Haven, Simona era condusă cu 6-3 și 4-2 în optimi de Carla Suarez Navarro, dar a câștigat opt din următoarele nouă game-uri. Ulterior, le-a învins pe Makarova, Wozniacki și Kvitova pentru cel mai important titlu al ei de până atunci. Anul trecut, meciul din primul tur de la Doha cu Kaia Kanepi a devenit ca o piatră de hotar, de la el s-a scris altfel istoria anului. La două puncte de înfrângere în decisiv, când Kaia conducea cu 5-3, Simona a întors, cumva, iar apoi nu s-a mai oprit până n-a ridicat trofeul, jucând pe parcurs cel mai bun tenis al ei. Dar cum ar fi arătat, oare, 2014 dacă Simona nu revenea în acel meci?

Povestea s-a repetat pentru a treia oară la Shenzhen. În primul tur, Simona a fost condusă cu set și break, atât în setul secund, cât și în decisiv, dar a întors-o și învins-o pe Annika Beck. Ce a urmat, știm deja. După trei victorii fără istoric, Simona a adăugat-o azi pe a patra, crescându-și nivelul de la un meci la altul. Iar apropo de similitudini, mai găsim un pretext de superstiții în palmaresul Simonei. E pentru a treia oară când o bate pe Beck într-un turneu și sfârșește prin a-l câștiga (Hertogenbosch 13, Doha 14, Shenzhen 15). Cumva, Annika îi servește ca port-bonheur.

Avem așadar oficial un pattern la Simona, mai cu seamă că au mai fost turnee în care, deși nu le-a câștigat, a ajuns departe după ce, în prealabil, depășise un moment de cumpănă. E un pattern care vorbește mult despre câteva caracteristici ale Simonei, caracteristici pe care le regăsim doar în zonele rarefiate ale clasamentului. În primul rând, Simona reușește să-și crească nivelul progresiv pe parcursul unui turneu, ajungând, nu o dată, să joace tenisul cel mai bun atunci când e cea mai mare nevoie. Nu că s-ar fi impus azi, când meciul cu Bacsinszky n-a avut istoric. Dar dacă n-a avut istoric, asta nu înseamnă că n-ar fi putut avea, dacă Simona nu și l-ar fi făcut ușor.

În al doilea rând, Simona are mereu abilitatea de a-și scoate rapid din sistem un meci prost, fără să uite, în același timp, de lecțiile pe care trebuie să le învețe din el. Dar face asta fără să rămână cramponată de trecut sau afectată de ziua mai proastă, așa cum mai vedem deseori în WTA la unele fete. Simona acceptă o evoluție nefastă, o înțelege și o înlătură. Data viitoare, va face mai bine. Am mai scris-o, ușurința cu care Simona acceptă și zilele mai bune, și pe cele mai proaste face, nu o dată, diferența. Naturalețea cu care înțelege că victoriile sunt la fel de normale precum și înfrângerile o scutește de oscilații emoționale puternice și de implicațiile pe care acestea le au pe teren. Într-un final, o ajută să survoleze mai ușor perioadele nefaste prin care trece, protejând-o de zgomotul imens din jurul ei. Când agitația produsă de o serie de rezultate mai slabe devine tot mai puternică, așa cum a fost cazul în toamna trecută, între Cincy și Singapore, Simona își poate păstra capul pe umeri convinsă că tenisul ei nu poate să dispară.

La urma urmelor, când dai de adversitate, dai, în același timp, de o oportunitate. Ți se oferă ocazia să te ridici deasupra ei și să excelezi, să ieși din rând. Simona face asta cu regularitate – iată, deja nu mai e o întâmplare, vorbim de trei titluri câștigate după ce ar fi putut foarte bine fi eliminată în fazele incipiente ale competițiilor respective. Nu e o coincidență, iar pe măsură ce astfel de episoade se tot înmulțesc, efectul va fi dublu: încrederea Simonei va crește, în vreme ce adversarele ei vor fi mai stresate de perspectiva închiderii unui meci cu Halep, atunci când se vor găsi în postura aceasta.

Cu multă încredere a jucat Simona și azi, în finala cu o Timea Bacsinszky depășită, totuși, de ocazie. Simona a patrulat autoritar pe baseline, de unde și-a impus jocul, lovind tot mai puternic și construindu-și frumos punctele. Forehandul a fost într-o zi foarte bună, Simona a lovit puternic și curat, a greșit foarte puțin și nu a lăsat niciun moment jocul să-i fugă din control. Față de restul turneului, a lipsit deja obișnuita perioadă de un game sau două în care atenția ei dispare în ceață. Singurele momente de imprecizie au apărut la câteva mingi înalte ale elvețiencei, iar scurtul echilibru de la începutul setului secund, când Simo a ratat trei mingi de break consecutive, a fost rapid spulberat de un nou charge ofensiv al Simonei, parcă iritată că adversara sa încă mai încearcă să se agațe de acest meci. Așa cum a făcut în multe alte ocazii, Simona și-a folosit nemulțumirea pe post de combustibil, strigându-și indicații în gura mare, într-un dialog direcționat către boxă, dar, de fapt, purtat cu ea însăși. Erau semne rele pentru Timea. Susținută și de siguranța arătată pe propriul serviciu, unde n-a trebuit să salveze nicio minge de break, românca și-a reluat atacurile și a încheiat rapid meciul. Satisfacție mare, mai cu seamă că Simona nu s-a simțit bine înainte de meci: „Mi-a fost un pic rău înainte de meci, dar mi-am zis că n-am nimic de pierdut și trebuie să fiu relaxată și să joc fiecare punct. Sunt fericită că am putut să joc din ce în ce mai bine de la un meci la altul și sper să joc precum azi în următorul turneu, poate chiar și mai bine”, a spus Simona, după meci.

E un turneu care-i face bine Simonei. Fără să fie cel mai strălucitor din colecția ei, ajunsă acum la nouă titluri, Shenzhen are un rol important, altul decât acela de a stârni comparații și superstiții legate de numele lui Na Li, cea care azi a premiat-o cu trofeul. Îi oferă liniște și certitudini Simonei înainte de Australian Open, într-o perioadă a sezonului în care toată lumea aleargă după meciuri în picioare și victorii de moral. Perioada care precede Australian Open e diferită de perioadele de pregătire ale celorlalte Slamuri, pentru că e mai scurtă și vine la început de an, când fiecare jucător e încă în faza de căutări, iar unii dintre ei, chiar și dintre cei experimentați, au nevoie de mai mult timp ca să-și găsească jocul. Orice s-ar spune, un start de sezon direct cu titlu poate face minuni pentru moralul ei, mai ales că vine în prelungirea parcursului din Singapore, din toamna trecută, mai cu seamă că vine cu o echipă tehnică nouă în spate. Dincolo de cele 70 de zile de offseason care au trecut între meciurile cu Serena Williams și Annika Beck, mindsetul Simonei a rămas cel corect, iar jocul, cu ceva reglaje, e pe drumul cel bun. Și, mai e important, titlul de la Shenzhen o ajută să țină ritmul, ba chiar să pună presiune în dialogul de la distanță cu Maria Sharapova pentru locul 2, și poate, într-o zi, pentru locul 1. De altfel, multe dintre fetele care au făcut parte din elita din Singapore au început anul cu rezultate interesante, și e bine că Simona se păstrează în grupul fruntaș.

De aceea, chiar dacă a venit într-un turneu mai mic, fără amploare și fără prea multe nume importante pe tablou, un trofeu rămâne un trofeu. Titlurile nu se găsesc pe toate drumurile, gata de adunat de pe jos de cineva care se împiedică de ele. Cel de la Shenzhen poate că va fi uitat de unii fani, dar el va rămâne definitiv în palmaresul Simonei, care este îmbunătățit, iată, deja pentru al treilea an consecutiv. Mai cu seamă că trecuse ceva timp de la precedentul turneu încheiat cu zâmbete, șampanie și felicitări, cel de la București, iar de atunci nu totul a fost lapte și miere în tabăra Simonei. Fiecare mare campion are și astfel de titluri în palmares, iar ele echivalează cu pașii necesari care trebuie făcuți ca să vină și titlurile mari. Iar Simona Halep nu face excepție.

Pentru Simo urmează Sydney, apoi Australian Open, primul mare război al lui 2015. Sigur, ei i se va cere în continuare, în mod obsedant, să “demonstreze” mereu ceva cuiva. Dar în goana noastră permanentă după mai mult și mai mult, trebuie să nu uităm să ne mai și bucurăm, măcar puțin, neapărat decent, de ceea ce realizăm. Faimosul “greul abia acum începe” mai trebuie și pus la rece din când în când, și nu folosit inoportun, altfel uităm să sărbătorim când atingem țintele pe care ni le propunem. Pentru că, de fapt, greul nu se termină niciodată. La final de 2014, în răceala sălii de presă din Singapore, teribil de contrastantă cu fierbințeala de afară, Simona își etala un gând simplu pentru “la anul”. „Îmi doresc să câștig cât mai multe titluri și să joc cât mai multe finale. Și să tratez fiecare turneu la rând ca pe unul foarte important”. Încă o dată, Simona deja a arătat că-și ține promisiunile.

Halep wins Shenzhen. Lost her first set of the year, then didn't lose another. Good, expected result. #romaniaforever

— Brodie (@MindTheRacket) January 10, 2015

Titlurile Simonei

1. Nurnberg 2013, zgură, International – 6-3, 6-3 cu Andrea Petkovic

2. Hertogenbosch 2013, iarbă, International  – 6-4, 6-2 cu Kirsten Flipkens

3. Budapesta, 2013, zgură, International – 6-3, 6-7, 6-1 cu Yvonne Meusburger

4. New Haven, 2013, hard, Premier – 6-2, 6-2 cu Petra Kvitova

5. Moscova, 2013, hard indoor, Premier – 7-6, 6-2 cu Sam Stosur

6. Sofia, 2013, hard indoor, Tournament of Champions – 2-6, 6-2, 6-2 cu Sam Stosur

7. Doha, 2014, hard, Premier 5 – 6-2, 6-3 cu Angelique Kerber

8. București, 2014, zgură, International – 6-1, 6-3 cu Roberta Vinci

9. Shenzhen, 2015, hard, International – 6-2, 6-2 cu Timea Bacsinszky

 

Finalele Simonei: Fes (2010, 2011), Bruxelles (2012), Madrid (2014), Roland Garros (2014), Singapore (2014)

Shenzhen e istorie, să vedem ce ne rezervă Sydney pentru Simona #Halep. Despre tablou: http://t.co/kA5kGSEf54

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 10, 2015