Nimeni nu poate spune cu certitudine o favorită clară la titlul Wimbledon. Simona Halep este, însă, fix acolo, în prima linie

Adrian Țoca | 9 iulie 2017

Mai repede decât ar fi crezut oricine, Simona Halep concurează. Și are șanse reale. Nu neapărat mai mari decât ale altor contracandidate, dar în mod cert nu mai mici. Aceasta este deja o victorie pentru Simona: după Roland Garros, aproape toată lumea și-a exprimat dubii sau temeri că Wimbledon va veni prea devreme pentru ea. Dar Simona s-a adus pe sine într-un loc bun la startul săptămânii a doua. Pe o parte de tablou foarte grea, totul se reduce la clasicul „meci cu meci”, nu mai departe de atât. Iar acum totul este despre meciul cu Victoria Azarenka.

Wimbledon este oferit pe 30-0 de

Australian Open a avut o intensitate aparte în turneul masculin, Roland Garros a răspuns cu un dinamism și dramatism pe măsură în turneul feminin. Wimbledon e pe punctul să le aibă pe amândouă. La cum se prezintă lucrurile înainte de Manic Monday și de startul celei de-a doua săptămâni, numărul așa numitelor storylines, temele esențiale ale turneului, este impresionant. Cu Big Four bine poziționat să ocupe iar în întregime locurile din semifinale la masculin și cu foarte multă calitate și impredictibilitate pe tabloul feminin, turneul din Londra promite câteva zile pe care fanii le vor trăi cu sufletul la gură. Bonus: ambele circuite au locul 1 scos la concurs. Numai să ne închipuim multitudinea de posibilități și meciuri cu miză specială care decurg de aici.

Aici am discutat despre tabloul masculin. Mai jos, idei despre cel feminin.

Cine câștigă? Nimeni nu știe, nimeni nu poate spune. Și de aici vine tot farmecul. Pentru al doilea Grand Slam la rând, circuitul feminin propune o frumoasă nebunie. Iar de această dată e spulberat și argumentul învechit, cel cu irelevanța clasamentului la zi. În fapt, din 2007 încoace nu s-a mai întâmplat niciodată ca Wimbledon să respecte atât de fidel precum anul acesta statutul favoriților: 10 dintre cei 16 capi de serie au ajuns în săptămâna a doua. Șapte jucătoare din Top 10 sunt în continuare în cursă. De asemenea, important de notat că jucătoarele rămase în cursă totalizează împreună 34 de finale de Grand Slam. Iar bonus, locul 1 este, la fel ca în turneul bărbaților, scos la concurs.

Și totuși, cine câștigă? Se poate face un caz pentru fiecare dintre cele 16 rămase în cursă. Personal, nu m-ar mira dacă până la 13 dintre ele ar ridica trofeul deasupra capului sâmbătă.

“Nu e niciun nume despre care să spun cu siguranță că va fi în finală”, crede Kim Clijsters, intervievată de BBC, în vreme ce Tracy Austin merge chiar mai departe. “În cei 40 de ani ai mei la Wimbledon, nu am văzut niciodată un tablou atât de deschis. Habar nu am cine va câștiga”.

Cum sunt așezate lucrurile pe tablou complică și mai mult discuția și face și mai greu de dat un pronostic. Nimeni nu are culoar: pe viitoarea campioană o așteaptă patru meciuri la rând foarte, foarte grele, comprimate într-un interval de șase zile (asta, dacă vremea nu-și vâră coada).

Teoretic, partea de jos e mai încărcată cu jucătoare capabile să meargă până la capăt, dar și sus avem trei foste finaliste la Wimbledon. Două dintre ele se confruntă în meciul-vedetă al optimilor pe această jumătate de tablou. Angelique Kerber, care abia s-a strecurat până aici, dă peste Garbine Muguruza, cea cu care a avut un meci grozav în 2015, anul în care Muguruza a mers până în finală. Anul trecut, Kerber i-a luat locul acolo, ambele pierzând la Serena. Jos, firește, meciul vedetă este cel dintre Simona și Vika. Întâlnirile dintre cele două sunt rare, iar de la saltul valoric al Simonei s-au întâlnit o singură dată. Când au făcut-o, au ieșit scântei și a rezultat unul dintre cele mai bune meciuri ale anului 2015 și al carierei Simonei.

Sunt multe jucătoare cu argumente, dar nu-s două favorite egale. Să vedem cum ar putea fi grupate cele 16 (în ordine alfabetică)

Primul grup: Kerber, Konta, Halep, Muguruza, Ostapenko, Radwanska

Al doilea grup: Azarenka, Konjuh, Vandeweghe, Venus Williams

Al treilea grup: Kuznetsova, Rybarikova, Svitolina

Outsidere: Garcia, Martic, Wozniacki

Primul grup

Angie Kerber e favorită 1, dar, cum ne-am convins deja într-un număr de ocazii, nivelul de anul trecut e departe. A supraviețuit cu Rogers, iar acum se întâlnește cu o jucătoare care a plutit în primele trei meciuri și are, în principiu, mai multă încredere. E detaliul care lipsește la acest moment din jocul lui Angie și care tinde să o coste în momentele-cheie. Mai are și stresul locului 1 de gestionat.

Muguruza a pierdut doar 16 game-uri în primele trei runde și a învins-o pe Angie în ultimele lor patru meciuri, toate jucate în acel 2015. “De fiecare dată când încep sezonul de iarbă, mă întreb cum naiba de am reușit să ajung în finala aia”, a râs ea, încercând să explice că, de fapt, nu se simte niciodată cu adevărat în largul ei pe iarbă.

E adevărat că Agnieszka Radwanska e mult sub radar, dar s-au văzut lucruri mai bizare în tenis decât o eventuală nouă aventură până în finală a Agăi. Cu probleme de sănătate pe tot parcursul anului, poloneza e mai bine acum și a legat trei victorii la rând, supraviețuind și unui glonte în meciul cu McHale. Ce ar putea să o ajute: că joacă fără așteptări, că-și recapătă încrederea și că e pe suprafața ei preferată. Exceptând-o pe Venus, ea are cele mai multe victorii pe iarbă dintre toate jucătoarele rămase în turneu.

Johanna Konta are dezavantajul de a nu fi ajuns niciodată atât de departe la Wimbledon, dar progresul ei gradual ar putea să se accelereze zilele următoare. E consistentă, într-o formă bună, a câștigat meciul turneului cu Vekic și gestionează bine presiunea până acum.

Nu-și mai permite nimeni să o ignore pe Jelena Ostapenko, care continuă să câștige și să afișeze aceeași atitudine ca la Paris. Nu pare deloc impresionată de calculele hârtiei, de așteptări, de tradiție, de adversare, de nimic. “Când e pe teren, e într-o lume a ei, în care n-o interesează decât să câștige meciul“, a spus Anabel Medina, antrenoarea Jelenei. De la Vika încoace, Jelena e prima jucătoare care, după Slamul ei numărul 1, ajunge atât de departe la următorul.   

Al doilea grup

După Australian Open, unde a beneficiat din plin de o suprafață iute, Coco Vandeweghe e bine poziționată pentru a face a doua ei semifinală de Slam într-un an. Pe iarbă jocul ei, construit în jurul unui serviciu puternic și al unor groundstrokes foarte puternice, e o poate ajuta să bată aproape pe oricine.

Cu cinci titluri în palmares, CV-ul lui Venus este indiscutabil din altă ligă. La 37 de ani, fitness-ul ei ar putea fi o problemă pe linia de sosire, dar experiența o poate ajuta să ajungă în a doua finală de Slam a anului.

În ce-o privește pe Ana Konjuh, dacă Ostapenko a câștigat la French Open, n-ar trebui să mire pe nimeni dacă, în același spirit, Ana Konjuh ar deveni campioană la Wimbledon. Croata, cea mai tânără jucătoare rămasă pe tablou, are armele pentru iarbă, este agresivă și n-are nimic de pierdut.

Cât despre Azarenka, e încă greu de evaluat nivelul ei actual, iar meciul cu Simona Halep va fi un test masiv pentru ea. E, totuși, abia al doilea ei turneu de la revenire, iar iarba n-a fost niciodată suprafața ei forte. Cu Bellis și cu Watson a revenit de fiecare dată după pierderea unui set, contra unor adversare care n-au avut suficient curaj să ducă finalul. Vika nu e la cel mai bun ei nivel, dar știe cum știu puține altele cum să joace momente-cheie.

Al treilea grup

Svetlana Kuznetsova a făcut de patru ori sferturi la Wimbledon, niciodată mai sus de atât, și are un H2H avantajos cu Aga. Mai are și știința jocului, știința viictoriilor în fazele avansate ale unor competiții importante. Ar fi tipic Sveta să câștige tocmai aici, după atâtea turnee în care un succes al ei ar fi fost, poate, mai ușor de anticipat.

Magdalena Rybarikova ar fi trebuit inclusă chiar în al doilea grup. De ce nu? E una din cele mai în vervă jucătoare la acest moment, și-a restartat cariera fantastic și n-a clipit după ce a eliminat-o pe Pliskova. În ce-o privește pe Svitolina, ea rămâne foarte consistentă și câștigă toate meciurile pe care se presupune că trebuie să le câștige. Joacă însă cu o accidentare la picior pe care n-a avut timp să o trateze complet.

Outsidere

Petra Martic e, ca și Rybarikova, cu care va lupta pentru primul ei sfert de Slam, o jucătoare din afara Top 100, dar cu o formă mult peste ce spune clasamentul. A jucat bine și la RG, dar e un semn de întrebare cum a ratat acolo șansa de a o închide pe Svitolina.

Caroline Wozniacki a fost la două puncte de eșec cu Kontaveit, dar, așa cum face în atâtea ocazie, a găsit o cale. Este, însă, și cea mai expusă să dea peste o jucătoare al cărei joc 100 la 100 pe atac să o expună.

Caroline Garcia confirmă forma bună arătată la Roland Garros și, după ce a reușit să ajungă acolo pentru prima dată în săptămâna a doua a unui Slam, iat-o repetând la Wimbledon.

Unde o găsește săptămâna a doua pe Simona Halep?

Într-un loc neașteptat de bun, mult peste așteptările în general rezervate de la început de turneu. Absolvirea cu succes a primelor trei tururi este, de regulă, o realizare puțin sărbătorită sau apreciată de suporteri, mai ales atunci când ei se învață cu victoriile și le consideră firești; în schimb, e foarte importantă pentru jucători. “Eu am emoții înainte de fiecare meci”, spunea Simona, explicând în mai multe feluri, la conferințele de după meciurile cu Haddad-Maia și cu Peng, că nu vede niciun meci ca pe unul “ușor”, “de test“ sau fără vreo însemnătate aparte. E ușor de înțeles ce trăiri a avut înainte de acest turneu și cât de complex a fost procesul de a se restarta și de a reveni într-un loc bun în ce privește încrederea în șansele ei, după cele petrecute la Paris. Dar a reușit, ceea ce în sine este o realizare importantă, asupra căreia trebuie revenit când va fi timp. “Sunt, din nou, în starea de dinainte de Roland Garros“, a exclamat ea mulțumită la conferința de după meciul cu Peng.

Poate să ajungă din nou departe la Wimbledon? Nu ar fi vreun șoc în asta, a mai făcut-o în trecut. “Simona are jocul pentru iarbă, a arătat-o în 2014. Felul în care se mișcă pe teren și în care citește jocul o ajută. E foarte consistentă, dar cred că Darren Cahill lucrează să o facă un pic mai agresivă în momentele importante, pentru că asta ai nevoie ca să câștigi la Wimbledon“, spune Kim Clijsters.

Simona a părut să aplice asta în meciul cu Peng, când a atacat agresiv în două-momente cheie, la mingea de set a lui Peng și la a doua ei minge de meci. “Mi-a rămas fixat în gând ca la astfel de mingi să-mi încerc șansa”, a explicat ea, aluzie la acel moment din setul doi al finalei cu Ostapenko, care a bântuit-o o vreme, tocmai pentru că a fost pasivă.

Dar într-un segment de tablou atât de greu, totul trebuie privit meci cu meci și atât. Deocamdată urmează un meci cu Azarenka, reîntâlnire după acel fantastic sfert de finală de la US Open 2015. “O văd pe Halep ca pe o posibilă campioană aici, dar joacă cu Azarenka în turul 4 și asta-i o tragere foarte grea. Dacă sunt Halep mă gândesc: wow, cum de m-am ales eu să joc cu ea în acest tur?”, spunea și Tracy Austin.

“E o nouă oportunitate pentru mine acum și încerc să câștig fiecare meci”, mai spunea Simona, lăsând de înțeles că factorul X în aceste zile a fost încrederea, nu jocul. “Jocul e tot acolo, nu simt că e ceva ce nu-i cum trebuie acum”.

Simona e pe sub radar în discuțiile generale despre favoritele la titlu, dar niciodată n-a deranjat-o asta, ba poate chiar a motivat-o suplimentar. După toate semnele, Simona a făcut tot ce se putea ca să se aducă la un nivel cât mai bun înainte de a doua săptămână.

“Îmi place mult să văd cum se dezvoltă povestea ei anul acesta, plus abilitatea ei de a crește și de a gestiona partea emoțională a tenisului. Are un joc extraordinar, e mereu atât de rapidă, atât de fit. Și acum a fost onestă cu toată lumea, prin felul în care a vorbit despre ce a simțit, prin ce a trecut, cu bătăliile pe care le dă cu ea pe teren. Mi-au plăcut mult și vorbele ei de pe teren, la French Open. Respectul meu pentru ea a crescut enorm în acest an” – Lindsay Davenport, pentru WTA Insider.

Bonus: lupta pentru primul loc

După eliminarea Karolinei Pliskova, lucrurile s-au simplificat în ce privește numărul de posibilități. Pliskova rămâne cu șanse, la fel ca și Kerber și Simona.

Pliskova devine numărul 1 dacă: Halep pierde înainte de semifinale ȘI Kerber pierde înainte de finală
Kerber rămâne numărul 1 dacă: ajunge în finală ȘI Halep pierde înainte sau în semifinale
Halep devine numărul 1 dacă: ajunge în semifinale ȘI Kerber pierde înainte de finală
– Dacă finala va fi Kerber vs Halep, câștigătoarea va deveni numărul 1

*

Îți place conținutul de pe 30-0? Asigură-te că-l citești și pe cel din 30-0 pe curat, Ediția de vară 2017. Mai multe detalii despre cuprins, aici. O poți cumpăra de aici.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi