Djokovic capotează contra unui Kyrgios suprem la serviciu, Murray și Nadal luptă (din greu) și câștigă

Nick Kyrgios câștigase și contra lui Nadal și contra lui Federer când jucase prima dată cu ei. A fost rândul lui Djokovic să se alăture azi dimineață colecției de scalpuri celebre ale australianului. A fost primul lor meci și Kyrgios, care s-a confruntat cu probleme de motivație toată cariera lui, s-a mobilizat exemplar pentru această ocazie. Novak ar trebui să se simtă măgulit. Ce nu ar trebui să-l măgulească este felul cum a capotat în ultimul game, când a servit să rămână în meci la 5-6 în setul doi.

Jocul lui Kyrgios seamănă cu acele meniuri dezechilibrate de la nunțile românești, care încep cu un aperitiv copleșitor, suficient pentru a hrăni două persoane înfometate. Este un zid imposibil de escaladat și într-o zi bună ca azi, devine un zid invizibil imposibil de escaladat: serviciul său e atât de rapid că nici arbitrii de linie nu văd mingea. ”Meciul acesta a fost printre cele mai bune din punct de vedere al serviciului”, a declarat el. 25 de ași și procentaje dominante la toate statisticile pe serviciu. Novak, la rândul său, a servit și el excelent, singura dată când a șovăit fiind chiar în acel fatidic game de la sfârșit. Totuși, faptul că cel mai bun returneur al circuitului nu a putut face rost decât de un breakpoint pe serviciul australianului pe la mijlocul primului set spune ceva despre nivelul absolut brutal al serviciului său.

Dincolo de fatalul serviciu-aperitiv, Kyrgios reușește să potolească rapid bruma de rezistență a adversarului cu următorul fel: forehandul. Acesta este de obicei suficient pentru a pune capăt rapid schimburilor, fie din spate, fie cu un approach shot care pregătește o decisivă urcare la fileu. Dincolo de aceste două feluri, Kyrgios nu prea mai are mare lucru pe meniu. Dacă schimbul se lungește dincolo de patru-cinci lovituri, apar întrebările la care nu are răspuns: deplasarea, lovirea din alergare și selecția loviturilor. De câte ori serviciul i-a permis să pună racheta pe minge, Djokovic i-a pus exact aceste întrebări, plimbându-l dintr-o parte în alta cu lovituri adânci.

Vorbeam în podcastul nostru despre faptul că australianul are niște arme destul de inegale ca eficiență: și în meciul de azi am văzut că, de la un punct încolo în schimb, nu mai știe ce să facă și doar reacționează la ce primește de la adversar. Problema lui Djokovic a fost că nu a reușit să se infiltreze în suficiente schimburi din cauza serviciului bombă al lui Nick. Armata lui Kyrgios este alcătuită în majoritate din trupe de avangardă, dar cine mai are nevoie de infanterie când cavaleria te face una cu pământul? Totuși, întrebarea este ce se va face Nick când nu va prinde o zi impecabilă pe serviciu? Nivelul de joc al oricărui tenisman fluctuează de la un meci la altul, iar dacă serviciul nu va mai fi destul de puternic pentru a-i proteja restul jocului, restul opțiunilor sale nu sunt foarte clare.

Însă în meciurile în care Kyrgios va servi ca azi, va pune o presiune extrem de mare pe jocul și mintea adversarilor, care se vor simți împinși inevitabil spre tiebreak. Iar acolo, tot cei cu serviciu dominant vor fi avantajați. Djokovic a pierdut tiebreakul primului set cu 11-9 și a avut două mingi de set; însă ambele au fost pe serviciul lui Kyrgios, care le-a anulat rapid. În setul doi, ceea ce s-a întâmplat în setul unu s-a repetat oarecum identic. Fiecare și-a făcut serviciul și cu siguranță setul s-ar fi terminat, implacabil, cu încă un tiebreak, dacă Djokovic n-ar fi înghețat total la 5-6 (probabil nu era foarte optimist în legătură cu șansele lui în tiebreak și a zis să se scutească de efort și dezamăgire) și a cedat la zero breakul, setul și meciul.

Faptul că a pierdut este rău, dar felul în care a pierdut este și mai rău. Tocmai ce-l lăudasem în meciul anterior cu Delpo tocmai pentru faptul că și-a ținut firea și a strâns șurubul pe final, așa cum fac toți jucătorii mari. Azi însă, a făcut pe dos: a tremurat și a aruncat prosopul. Asta nu arată bine în vederea îmbunătățirii factorului intimidare, pe care toți jucătorii mari se bazează.

Și Murray, și Nadal au avut meciuri grele ieri. Murray a trebuit să facă apel la rezervele pentru situații de urgență contra lui Kohlschreiber, care a lovit cu abandon mingea și l-a târât în două tiebreakuri, al doilea ucigător (câștigat cu 20-18 de Murray, după ce a salvat șapte mingi de meci. Una dintre ele cu un dropshot inconștient de curajos). ”Dacă aș fi antrenor nu aș sfătui pe nimeni să lovească așa ceva”, a mărturisit Andy după meci. Totuși, situațiile disperate cer măsuri disperate și Andy ar trebui să fie mândru: aflat cu spatele la zid, a riscat și a câștigat. La fel și Nadal, care a revenit în setul unu contra tânărului japonez Nishioka, sfârșind prin a câștiga în două seturi, chiar dacă nu a jucat cel mai bun tenis al său. Lucas Pouille a tras și el serios pentru a se scutura în tiebreak-ul decisivului de Donskoy, rusul apărut din senin la Dubai, care l-a eliminat pe Federer și joacă mai bine decât îl îndreptățește clasamentul său de o sută și ceva.

Mai e mai puțin de-o săptămână până la Indian Wells și nimeni nu e dominant la vârful clasamentului masculin: Federer și Wawrinka eliminați, acum a ieșit și Djokovic, iar Murray și Nadal trag ca la galere. Lupta e larg deschisă, nimic nu e clar: în aceste ape tulburi, nu se întrevede încă niciun cap limpede.

Podcastul Treizecizero Reloaded: despre Djokovic, Federer, Nadal, Zverev, Sharapova, Pliskova și jucătoarele românce