Blockbusterul ascuns în turul 2: Djokovic întoarce un meci greu cu Del Potro la Acapulco

Camelia Butuligă | 2 martie 2017

Delpo a avut break avans în decisiv, dar Nole a reușit să întoarcă. La final, a respirat ușurat în vreme ce se îmbrățișa cu argentinianul la fileu. Avea nevoie de o astfel de victorie. Kyrgios e următorul pentru Novak; o întâlnire în premieră, mult așteptată

”Djokovic are mai multă nevoie de o victorie în acest meci decât Del Potro, pentru a construi o serie și a prinde viteză”, observau comentatorii TennisTv. Este o afirmație corectă. Novak trebuie să-și reia poziția de jucător dominant, și repede, până nu e prea târziu. Acapulco, cu aerul său de vacanță departe de ochii curioși ai presei mainstream, este locul perfect pentru așa ceva. De fapt, circuitul latino-american a servit mulți ani ca loc unde jucătorii veneau pentru a se testa și a se (re)descoperi; cei mai mari fie după o accidentaresau o perioadă lipsită de rezultate, iar cei mici pentru a aduna puncte și a încerca să străpungă eșaloanele superioare. În anii recenți, Nadal, Thiem și Dimitrov printre alții au folosit America Latină ca pe un fel de repețiție cu public înaintea marilor gale din SUA și Europa.

Era rândul lui Djokovic să profite de turneele îmbunătățite din această parte a lumii pentru a-și redescoperi jocul, înaintea dublei de categorie grea Indian Wells-Miami. Participant în premieră la Acapulco, Novak a beneficiat și în meciul cu Delpo de susținerea publicului (o surpriză pentru mine prin prisma relației sale oscilante cu fanii, dar și dacă ne gândim că adversarul său e mai apropiat cultural de publicul mexican decât Djokovic).

Se poate ca aceasta să fie exact ce îi trebuie lui Novak acum: participarea lipsită de presiune la un turneu unde este tratat regește de toată lumea. I-ar rezolva două probleme care sunt destul de sus pe lista sa: încrederea și lipsa rezultatelor. Din acest punct de vedere, victoria cu Del Potro este semnificativă. Nu e doar faptul că a învins un jucător greu de învins pe hard, care câștigase ultima lor întâlnire (în primul tur la Jocurile Olimpice) într-o manieră devastatoare emoțional pentru Novak. Dar felul în care l-a învins este important, întorcând meciul după pierderea primului set, întorcând și decisivul după breakul suferit la 3-3 și sprintând pe ultima sută, în maniera specifică unui jucător de top.

Este probabil cea mai importantă abilitate care îi separă pe jucătorii dominanți de pluton: capacitatea lor de a găsi o viteză în plus și de a sprinta pe final, când linia de sosire se apropie. Când își pierd această abilitate, și Djokovic, și Nadal, și Federer aproape că devin jucători oarecare, fără acea calitate nemiloasă care îi pune în vârful lanțului trofic. Capacitatea de a întoarce meciuri este cea care seamănă frică în sufletele adversarilor, conștienți că, indiferent de scor, nu sunt nicio clipă în siguranță.

Djokovic și-a regăsit, cel puțin azi, această capacitate; a depășit momentele dificile și s-a oțelit sub presiune. Pe măsură ce meciul înainta, își găsea acel ritm de joc neobosit, mișcându-l pe Del Potro agresiv și presându-l pe rever. Felul din ce în ce mai eficient în care a făcut-o aruncă umbre de îngrijorare asupra rezistenței reverului drive al argentinianului. Slice-ul său, oricât de mult îmbunătățit, nu pare să reușească la ora asta mai mult decât să țină mingea în teren: nu este suficient de mușcător sau de jos pentru a-l obliga pe Djokovic (care oricum este ultra-flexibil) să lovească în afara zonei sale de confort. De asemenea, în înfruntările rever-rever în cros contra unui jucător solid pe partea stângă, Delpo se va vedea, ca și azi, blocat în acel colț și va avea probleme în a ieși de acolo fără să fie nevoit să alerge și mai spre stânga pentru a lovi un forehand. Chestia asta îl va lăsa cu mult teren liber, expus pe forehand. Spre sfârșitul meciului, Djokovic deja îl manevra și câștiga cu această combinație.

Ironic este că, în ciuda faptului că reverul va rămâne călcâiul lui Ahile pentru Juan, forehandul i-a dat lovitura de grație azi. Servind la 4-3 și 30-30 în decisiv, după ce tocmai făcuse un break, Delpo a produs două neforțate de forehand consecutive: prima un fileu pe o lovitură de atac din interiorul terenului, care ar fi fost probabil winner, și a doua un out milimetric. Chestiile astea se întâmplă în tenis și Del Potro, deși le-a greșit, a jucat loviturile corecte tactic, agresive; însă execuția l-a lăsat baltă chiar atunci, la cel mai important moment. Un pic de încordare, un pic de grabă, un pic de stres și în loc să fie 5-3 și Djokovic să servească pentru a sta în meci, s-a făcut 4-4 și trebuia să-o ia de la zero din nou. Dezumflarea lui Delpo a fost și mai evidentă în următorul game câștigat la zero pe serviciu de Novak, în care argentinianul a mai dat cadou câteva drepte care au aterizat oriunde numai în teren nu. Direcția meciului se schimbase radical și nu cred că a mai surprins pe nimeni că în ultimul game, Novak a făcut break pentru 6-4.

O statistică interesantă ne spune că din cele patru victorii ale lui Del Potro asupra lui Djokovic, două au fost obținute la JO și una în Cupa Davis. Singura într-un turneu ATP a fost în 2013 la Indian Wells. În ciuda placidității sale aparente de pe teren, Delpo este motivat de o miză care depășește câștigul său personal. Neajutat de avântul patriotic, incomodat de limitările reverului și confruntat cu un Djokovic care începe să își aducă aminte cine e și cum poate să joace, tenisul lui Juan Martin nu a mai fost suficient azi. Partea bună pentru el este că nu i-a lipsit mult. Partea proastă este că nu trebuie să-ți lipsească mult ca să pierzi. Una peste alta, un meci de nivel ridicat, presărat cu schimburi ca acestea:

Ce urmează pentru Djokovic? Kyrgios, un jucător capabil să deraieze pe oricine, dar să și piardă scurt la oricine. Forma sa fizică, ca și cea psihică, fac din temperamentalul australian un semn etern de întrebare: nu știi care din multiplele sale personalități va păși pe teren. În ceea ce-l privește pe Djokovic, cu o victorie mare nu se face primăvară: monitorizarea sa continuă. Dacă va pierde contra lui Kyrgios, îndoielile vor apărea din nou. De asemenea, o victorie nu-l va scuti automat de îndoieli, mai ales dacă va câștiga scrâșnind din dinți, bolborosind și aruncând cu mingi și rachete, ca în ultima jumătate de an. Miza pentru el este acum să câștige, dar bucurându-se că este pe teren: în cele două meciuri de până acum, a făcut exact asta. Să fie Kyrgios, un notoriu agent provocator, în stare să-i strice lui Novak zenul și seria de victorii abia începută?

 

Despre Djokovic și restul subiectelor fierbinți din ATP + WTA, în Podcastul Treizecizero:

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi