Cu vremea schimbării aproape, iată niște nume de ținut minte: de Minaur, Tsitsipas, Mmoh

Radu Marina | 5 ianuarie 2018

În primele zile ale sezonului 2018, trei jucători despre care s-ar putea să vorbim ani la rândul încearcă să-și facă loc spre fazele avansate ale turneelor. Ce au arătat cei trei în aceste zile este mai mult decât încurajator.

Poate că turneele masculine din prima săptămână a anului au suferit la capitolul nume mari, după retragerile sau absențele lui Rafa Nadal, Andy Murray, Novak Djokovic, Stan Wawrinka sau Kei Nishikori, dar cu siguranță nu duc lipsă de meciuri tari și povești frumoase. Cu atât mai mult cu cât o parte dintre protagoniști sunt chiar jucători din noua generație, care încearcă pe cât posibil să profite de șansele apărute și să-și croiască un drum către tenisul mare.

La Brisbane, pe partea de jos a tabloului nu a mai rămas în picioare niciun cap de serie. În schimb, sunt deja calificați în sferturi nume ca Alex de Minaur (18 ani), Michael Mmoh (19 ani) ori ceva mai cunoscutul Kyle Edmund (22 ani) – cel pe care l-am plimbat cu mașina prin București. În partea superioară a tabloului, singurii capi de serie rămași sunt Grigor Dimitrov, care a fost la un pas de eliminare, salvând doua mingi de meci cu John Millman, și Nick Kyrgios, care a trecut în trei seturi de Matthew Ebden, într-un meci în care problemele la genunchi i-au dat din nou bătăi de cap.

Dar mai multă atenție a captat Alex de Minaur, fost număr 2 mondial la juniori și finalist la Wimbledon în 2016; el a trecut în două seturi scurte (6-4, 6-4) de un Milos Raonic ce-i drept încă chinuit de accidentări, nerecuperat și fără meciuri în picioare. E cea mai mare victorie a carierei pentru australian, asta după ce cu două zile în urmă trecuse de Steve Johnson (44 ATP), tot în două seturi.

De Minaur are o traiectorie interesantă; s-a născut în Australia, dar părinții lui sunt din Spania (mama) și Uruguay (tatăl), a locuit o perioadă de timp în Australia, urmând ca în 2016 să se mute în Spania, acolo unde s-a și stabilit. Primul lucru care îți sare în ochi la el e rapiditatea. Lovește foarte repede, tot timpul e pe vârfuri și are o viteză de execuție de invidiat. Poate trece în câteva secunde de la un forehand încărcat cu mult spin la unul plat și drept, te surprinde ușurința cu care schimbă direcțiile de pe rever, iar pentru el pare că nicio minge nu e pierdută.

Aleargă, se agață de fiecare minge, pune totul în teren; Raonic părea exasperat de câte eforturi trebuie să facă pentru a câștiga un punct împotriva lui. Tipul acesta de victorii nu sunt o noutate pentru de Minaur, anul trecut se califica pe tabloul principal la Brisbane, îl învingea pe Benoit Paire la Sydney și obținea prima lui victorie la Australian Open. Noutatea acum e că leagă victoriile și are o mare șansă de se califica în prima semifinală ATP a carierei. Dar pentru asta trebuie să treacă de Michael Mmoh, un alt jucător care captează atenția.

Michael Mmoh s-a născut în Arabia Saudită, acolo unde tatăl său antrena echipa de Cupa Davis, iar mama sa era asistentă medicală. Numele Michael a fost inspirat de Michael Jordan, pentru că inițial planul era ca el să facă baschet de performanță. De altfel, până la 7 ani, când a hotărât că va merge spre tenis, a jucat baschet. Mmoh ar putea reprezenta o serie de țări: tatăl său s-a născut în Nigeria, apoi a primit cetățenia americană. Mama sa s-a născut în Irlanda, dar a obținut apoi și cetățenia australiană. Cu alte cuvinte, Mmoh e un nigerian-american-irlandez-australian născut în Arabia Saudită.

Mmoh a fost caracterizat în urmă cu ceva timp de jucătorul american Relly Opelka ca fiind “una dintre cele mai atletice persoane pe care le poți vedea vreodată pe terenul de tenis”. La asta se mai adaugă și serviciul, care este una dintre armele principale ale jocului său. De altfel, Mmoh consideră că are multe lucruri în comun cu Andy Roddick, atât ca stil de joc, cât și ca temperament. Fanii lui Andy își pot găsi acum un înlocuitor. Până la Brisbane, Mmoh nu avea nicio victorie în circuitul ATP, iar acum e la un pas de prima sa semifinală. Aici a venit din calificări și a ajuns în sferturi, după victorii la Federico Delbonis și Misha Zverev. Ultimul meci a fost un adevărat rollercoaster; a condus cu set și break, s-a văzut egalat și mai apoi condus, a pierdut setul doi, a fost condus cu 3-1 în decisiv, dar a revenit și a mai pierdut un game până la final.

Și la Doha, care în mod tradițional era un turneu înțesat de jucători de top, jucătorii din noul val și-au făcut loc. Întâi am avut un sfert de finală între Andrey Rublev (20 ani) și Borna Coric (21 ani) încheiat cu victoria rusului, care continuă trendul ascendent din 2017, an în care a câștigat primul titlu și a făcut primul sfert la un Slam. Apoi am avut întâlnirea dintre Dominic Thiem și Stefanos Tsitsipas, un duel între un tânăr și un foarte tânăr, de la care se așteptă multe. Învingătorul a fost Thiem (prima sa semifinală pe hard din februarie 2016), dar impresia lăsată de Tsitsipas atât azi, cât și de-a lungul săptămânii la Doha e că grecul are capacitatea de a face lucruri mari.

Stefanos are doar 18 ani, e fost lider mondial la juniori și câștigător la Wimbledon în 2016 (dublu) iar anul trecut a fost anul în care a debutat în circuitul ATP. Într-un singur an a reușit o primă semifinală ATP, a urcat peste 100 de locuri în clasament și s-a calificat pe tablourile principale la Roland Garros și Wimbledon. Acum, la abia primul turneu al anului, a venit din calificări și a reușit al doilea sfert ATP al carierei, după victorii la Florian Mayer (revenind în decisiv) și Richard Gasquet, în două seturi.

Jocul grecului e o combinație foarte reușită de forță și eleganță. Are un forehand incisiv cu care poate face diferența dintr-o lovitură; îi place să joace des pe contrepied și în lung de linie, reverul lovit cu o mână arată tare bine, iar înălțimea (1.93 m) îl ajută la serviciu. Și nici nu-i e teamă să facă serviciu-voleu în momente critice ori să-și construiască un atac venind către fileu.

Pe lângă toate astea, mai are un mare plus. Discursul lui arată foarte multă maturitate; e realist, știe ce vrea, e direct și spune exact cum vede el lucrurile, fără clișee. După victoria din primul tur a vorbit despre ce și-ar dori să îmbunătățească la jocul lui, spunând că vrea să fie și mai ofensiv, să facă din forehand o adevarată armă si vrea să-și dezvolte jocul și mai mult, astfel încât să joace un tenis inteligent și ofensiv. Când venit vorba de presiune, grecul a completat: ,,Nu cred că trebuie să am nicio presiune, pentru că sunt abia la început. Abia am intrat în circuit, iar ceea ce trebuie eu să fac este să continui să-mi fac jocul așa cum am făcut-o în toți acești ani. Să mă îmbunătățesc în fiecare zi. Nu este nimic care să pună presiune pe mine; acesta e un mod greșit de gândire. Aici sunt doar eu și obiectivele mele. Eu uneori nici nu văd cine e adversarul meu. Prefer să mă concentrez asupra mea și pe tenisul meu și nu pe ceea ce spun sau așteaptă oamenii de la mine”.

 

***

În Shop sunt ultimele tricouri disponibile din primele tricouri ale liniei 30-0 Onederful, tricourile care marchează un moment istoric: prima jucătoare din România clasată pe locul 1 în lume! Ia-ți „Onederful” și „Onederful Black”

De asemenea, ultimele exemplare disponbile din 30-0 Pe Curat 2017. Iar „Simona de păstrat” intră și el pe linia dreaptă!

Vezi detaliile și cumpără Onederful de AICI 

Vezi detaliile și cumpără Onederful Black de AICI

Vezi detaliile și cumpără „Simona de păstrat”. AICI poți lua albumul separat, iar de aici îl poți lua într-un pachet avantajos împreună cu revista.

Avem și pachetul complet cu toate tipăriturile 30-0 (albumul, cele două reviste și bonus carnețelul)

Îți place?
Cele mai noi