Ziua 1. Andy Murray își ia rămas bun, deocamdată, de la Australia. E rămas bun și de la cariera de jucător? Nu știm

Radu Marina | 14 ianuarie 2019

Să-l fi făcut fanii pe Andy să își mai dea o șansă cu încă o operație complicată? Dacă da, asta ar însemna, în funcție de timingul ei, că ar putea risca să rateze Wimbledon, acolo unde spunea că își dorește să pună punct pe propriile picioare carierei.

Cel mai așteptat meci al acestei prime zile de la AO19 n-a dezamăgit. Nici nu avea cum, atunci când pui față în față doi jucători atât de serioși și dispuși să dea absolut totul pentru victorie precum Murray și Bautista Agut.

De data asta, învingător a fost Roberto, care a obținut prima lui victorie în fața lui Murray, după un meci în care a trecut prin toate stările posibile. S-a văzut întors de la 0-2 la seturi, și, la un moment dat, părea că va ceda sub presiunea momentului: publicul era de partea lui Murray și exalta la fiecare punct câștigat de un britanic aflat într-o cursă de recuperare improbabilă din toate motivele din lume, deci, cu atât mai gustată de către public, mai relevantă, în final. După două seturi în care a fost depășit, Andy a reușit să-și canalizeze toate energiile și să lupte ca un campion adevărat, câștigând seturile 3 și 4 în tiebreak, cu aerul că lupta pentru ceva mai mare decât el.

În timpul ăsta, Roberto încerca să-și canalizeze atenția spre ce are de făcut, dar simțea că îi scapă meciul din mână.

În final, după câteva șanse ratate chiar în debutul decisivului, când s-ar fi putut desprinde cu break, Murray a cedat fizic. Nu a mai putut răspunde ritmului, nu a mai rezistat în schimburi și, treptat, fiecare parte a jocului lui a început să cedeze. A fost însă un meci care, în linii mari, i-a definit cariera lui Murray: imprevizibil, spectaculos, greu de învins.

Înfrângerea suferită de Murray înseamnă că acesta a fost ultimul său meci în Australia, posibil chiar ultimul din carieră. Asta dacă nu cumva…

Andy: “Mi-a plăcut să joc aici de-a lungul anilor, este un loc uimitor ca să joci tenis. Dacă acesta a fost ultimul meu meci, atunci este un final perfect – am dat absolut tot ce am avut eu și tot n-a fost de ajuns, deci felicitări lui Roberto. Dar, poate că ne vom mai vedea. Voi face tot ceea ce îmi stă în putință. Dacă îmi doresc să revin, atunci voi avea nevoie de o operație complicată, fără a exista garanția că aș putea reveni din nou. Dar voi face tot ce pot eu”, a spus scoțianul la interviul de pe teren, în uralele publicului.

Să-l fi făcut fanii pe Andy să își mai dea o șansă cu încă o operație complicată? Dacă da, asta ar însemna, în funcție de timingul ei, că ar putea risca să rateze Wimbledon, acolo unde spunea că își dorește să pună punct pe propriile picioare carierei. Tributul video adus de alți mari campioni din ATP și WTA, pus de organizatori pe ecranele Melbourne Arena, l-a impresionat de asemenea pe Andy; la conferință, ceva mai târziu, el a sumarizat simplu cariera sa într-o frază clară și suficientă: „I tried my best”.

 

Roger Federer și Rafael Nadal se calibrează, încep turneul cu victorii confortabile

Atât Federer cât și Nadal au jucat astăzi atât cât e nevoie pentru a obține niște victorii fără emoții. Au fost genul de evoluții tipice pentru un prim tur de Grand Slam în cazul lor: joc bun în momente cheie, fără să exceleze neapărat, dar tot timpul alerți, gata să apese pe accelerație dacă situația o cere.

Rafa a obținut prima victorie din acest an în primul său meci oficial de la US Open încoace, după un meci de trei seturi în fața lui Duckworth, lăsând o impresie bună, per ansamblu. Nu s-a simțit că acesta ar fi fost primul lui meci oficial după mai bine de patru luni de pauză; proaspăt fizic, concentrat și inspirat. Sunt semne bune.

În cazul lui Federer, el începe apărarea trofeului cu o victorie – a 15-a victorie consecutivă la Melbourne – mai concludentă și în fața unui adversar mult mai periculos. Un 6-3, 6-4, 6-4 cu Istomin într-un meci în care tenisul lui a fost clar și eficient: 52 de lovituri direct câștigătoare (dintre care 13 cu forehand-ul), doar 33 de erori neforțate și cu un procentaj de 83% de puncte câștigate cu prima servă. Un început promițător de turneu, cu un Federer relaxat și bine așezat în teren.

Julia Goerges, primul cap de serie important eliminat de pe tabloul feminin

Neînvinsă în acest an, eliminarea Juliei Goerges încă din primul tur șochează și nu prea. Teoretic, prin locul în clasament pe care îl ocupă (14) eliminarea ei e o surpriză. Practic, dacă ne ghidăm după rezultatele ei din trecut, ori de câte ori a ajuns la Melbourne în calitate de jucătoare neînvinsă sau cu un start bun de sezon, n-a putut evita o eliminare prematură. Din 2016 încoace, adică de când a început să se simtă foarte bine la Auckland (finală în 2016, titluri în 2018 și 2019), nu a mai putut trece de turul doi la Australian Open.

O explicație pentru asta ar putea fi condițiile diferite din Nouă Zeelandă, care, în afară de suprafață, n-au nimic de a face cu cele din Melbourne (e vânt, nu-i așa cald, umiditatea nu e ridicată), dar și faptul că Goerges, în ciuda progresului evident din ultimul timp, nu e o jucătoare de anduranță. Peste toate, a contat, evident, și adversara: o Danielle Collins inspirată cu returul, elementul care a schimbat, de fapt, dinamica partidei.

Collins avut nevoie de mai bine un set și jumătate (Goerges a servit chiar pentru meci la 6-5) pentru a-i citi serviciul adversarei, iar când a înțeles că uneori e suficient doar să pună returul în teren pentru a muta responsabilitatea pe umerii nemțoaicei, lucrurile au căpătat sens pentru ea. Returul i-a permis să construiască punctele și să forțeze erorile, care în final aveau să o îngroape pe nemțoaică (44 de erori neforțate, față doar 18 ale lui Collins).

Tot în categoria “surpriză, dar nu tocmai” intră Jelena Ostapenko, favorita 20, și Barbora Strycova, favorita 32, fiind eliminate, de asemenea, încă din primul tur. Dar cumva sunt niște înfrângeri previzibile: ambele au ajuns la Melbourne fără vreun meci câștigat și nici tragerea la sorți nu le-a fost una prea favorabilă, Ostapenko primind-o pe Maria Sakkari, Strycova pe Yulia Putintseva – tipul de adversare pe care nu ți le-ai dori într-o astfel de situație. Iar în cazul Jelenei, conform spuselor ei, durerile la încheietură persistă (o problemă cu care se confruntă încă din 2018) și nu s-a putut antrena la capacitate maximă încă dinaintea începerii sezonului.

Zi bună, în schimb, pentru restul favoritelor. Caroline Wozniacki, Angie Kerber, Sloane Stepehns, Kiki Bertens, Ash Barty, Aryna Sabalenka, Petra Kvitova, Lesia Tsurenko, Anett Kontaveit, Donna Vekic și Petra Martic au trecut fără emoții mai departe în turneu.

Ce au în comun toate jucătoarele de mai sus? Sunt favorite și și-au câștigat primul meci categoric, fără set pierdut. Poate părea un detaliu insignifiant, dar cum circuitul WTA este luat la rost imediat cum capii de serie pleacă rând pe rând de pe la unele Slamuri, e important să scoatem în evidență și astfel de lucruri: din totalul de 16 favorite care au jucat astăzi, 13 și-au câștigat meciurile categoric, fără a pierde set.

Din întreaga listă, sunt câteva care ies în față, fie prin evoluția din teren, fie prin declarațiile oferite după meci. Dacă la Wozniacki, Kerber, Barty sau Kvitova victoriile sunt așteptate și confirmă forma bună pe care o traversează, alte câteva rezultate sunt notabile. De exemplu, Sloane Stephens, care a obținut prima ei victorie la AO după mai bine de cinci ani. Donna Vekic, pentru prima dată cap de serie la un Slam, și-a trecut și ea în cont o victorie excelentă după o evoluție încurajatoare în fața Kristinei Mladenovic, 6-2, 6-4.

Aryna Sabalenka pare pusă pe fapte mari: nu își dorește să câștige un Slam, ci le vrea pe toate patru, în același an. “Știu că sună nebunesc, dar cu toții ne dorim asta“, spunea Sabalenka la conferința de presă, completată apoi de Dmitry Tursunov, antrenorul ei: “A început să înțeleagă cum să-și folosească armele și cum să-și acopere slăbiciunile. E un întreg proces, dar ea e dispusă să treacă prin tot acest proces pentru că obiectivele ei finale sunt foarte clare și mari. Ea știe și înțelege că acesta este doar începutul.”

Primul double bagel al turneului vine de la Maria Sharapova

Ultima dată când Sharapova reușea un double bagel în Australia se întâmpla în 2013, când avea, de fapt, să câștige cu un astfel de scor primele ei două meciuri. De atunci s-au schimbat multe pentru ea, iar astfel de victorii categorice au lipsit cu desăvârșire.

Cu toate că e tipul de victorie care-ți ia ochii, pe teren lucrurile nu au stat chiar atât de drastic, lucru recunoscut și de Sharapova la final. De altfel, cum meciul cu Harriet Dart a fost fără istoric, Sharapova a atins, la conferința de presă, mai multe subiecte care n-au avut legătură cu meciul propriu-zis.

Spunea Maria că încă nu e unde și-ar fi dorit din punct de vedere al formei sportive, umărul încă rezistă, dar joacă cu dureri. Iar la final, când a venit vorba de combinația probleme fizice – retragere, a oferit câteva răspunsuri mai mult decât interesante, în care s-a simțit chiar o oarecare resemnare: „Nu ești nemuritor și nu vei juca niciodată tenis pentru totdeauna. Viața merge mai departe. Eu nu văd retragerea ca pe ceva trist, ci ca pe un capitol distinct și foarte interesant. Știu că întotdeauna atunci când un sportiv care a influențat sportul în multe feluri își anunță retragerea e ceva trist și îți dă senzația că odată cu acea retragere se încheie, se sfârșește, se rupe ceva. Dar din perspectiva asta, eu am o părere diferită. Da, știu că tenisul face parte din viața noastră, dar ajungi într-un punct în care înțelegi că viață merge mai departe orice ar fi și sunt multe alte lucruri pe care le aștepți. Ai o familie, îți dorești un copil, ai și alte afaceri. Pentru mine, retragerea nu ar înseamna ceva trist, ci ceva nou și interesant”, povestea Maria, care va juca în turul secund cu Rebecca Peterson, cea care a eliminat-o pe Sorana Cîrstea.

Ce s-a mai întâmplat notabil pe tabloul masculin

Cu Murray, Federer și Nadal jucând cu toții în această prima zi, alte meciuri au căzut puțin în plan secund. Dar sunt de menționat: victoria obținută de Tomas Berdych la semifinalistul de anul trecut Kyle Edmund (care se confruntă cu probleme la genunchi); înfrângerea lui Tennys Sandgren, sfert-finalist în 2018, cu Yoshihito Nishioka; replica dată de Janko Tipsarevic, fără clasament și revenit în competiție după mai bine de doi ani și multiple operații, în fața lui Grigor Dimitrov, sau marea victorie obținută de Reilly Opelka la John Isner, favorit 9, într-un meci încheiat cu patru tiebrek-uri, în care s-au servit aproape 90 de ași în total.

***

Noutăți de 2019 în Shop-ul 30-0!

Începe puternic anul de Slamuri cu un tote bag la modă pe tot parcursul lui!

Modelul „Grand Slam Life” e inspirat de viața fanului de tenis, organizată în jurul celor patru mari turnee de Grand Slam. Ne începem anul cu nopțile trăite pe ora de Melbourne, ne trăim primăvara fremătând pe zgura de la Paris, ne organizăm vara în jurul tenisului pe iarba de la Londra și ne începem toamna cu gândul la New York. Ne facem vacanțele și programul în funcție de ele, le iubim și le purtăm peste tot.

Tote bag-ul 30-0 „Grand Slam Life” are un design diferit pe fiecare față. Vine în trei culori, alb, negru și albastru.

Profită cât e cald, mai pe șleau, cât e prețul promoțional 😉

Aici e celălalt model de tote bag, „Port tenisul mai departe”

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi