Victoria asupra propriilor demoni. Simona rescrie scenariul pe zgură contra Sharapovei la timp pentru Roland Garros

Camelia Butuligă | 19 mai 2018

Marea victorie de azi a Simonei Halep a fost nu neapărat împotriva jucătoarei Maria Sharapova, ci împotriva propriei îndoieli că o poate bate pe zgură pe jucătoarea Sharapova. A făcut-o, și nu oricum, ci întorcând de la un set pierdut, dintr-o situație care nu arăta deloc bine, și după ce a fost egalată la 4 în decisiv. Când s-a decis meciul, ea a fost cea care a luat taurul de coarne

Când a ajuns la scaun după terminarea meciului, cu un zâmbet mare pe față, Simona a fost abordată de obișnuitul reprezentant al turneului. Un domn italian cărunt și bonom, care i-a zâmbit și el larg și i-a zis: ”Again and again and again. Don’t stop fighting”. Din atitudinea lui, părea să fie o conversație începută înainte, iar acum mesajul era: ”eh, ai văzut?” Simona a zâmbit și a dat din cap. Văzuse. Trebuie să vezi ca să crezi în sport, dar ca să vezi trebuie să crezi. Este vechea dilemă aplicată la tenis: cine a fost prima, încrederea sau rezultatul?

Marea victorie de azi a Simonei Halep a fost nu neapărat împotriva jucătoarei Maria Sharapova, ci împotriva propriei îndoieli că o poate bate pe zgură pe jucătoarea Sharapova.

Setul unu a ilustrat tot ce reprezintă pentru Simona acest match-up: serviciu pulverizat, care se chircește până la dispariția totală, joc împins în spatele liniei de fund, selecție previzibilă a loviturilor. Sharapova a servit și ea atroce, dar în schimburi a jucat cu o ferocitate copleșitoare: retururi laser, drepte câștigătoare din alergare în cros, lunguri de linie nonșalante de pe ambele părți. În primul set singurul hold, al ei, a decis setul și a fost dictat de gameul dinainte, pierdut de Simona pe propriul serviciu de la 40-15.

Acolo, în acele două gameuri, a fost rezumată dinamica dintre ele, sau mai bine zic, fosta dinamică dintre ele două. Indiferent de scor, Sharapova avea încredere că poate ataca retururile și poate juca extrem de agresiv în schimburi. Pe propriul serviciu, contra ei Simona nu se simțea niciodată în siguranță.

În OCC-ul cu Cahill de după primul set, Simona a fost sfâșâietoare în onestitatea sa: ”Nu mă gândesc decât că mă omoară cu forehandul și returul. Încerc să-i servesc doar pe rever și e imposibil.” Era deja-vu: Simona încolțită, presată, dominată de o jucătoare cu lovituri extreme și senzația că e cu spatele la zid, nu are unde să fugă și nici cu ce să se apere. Părea cu un picior pe tărâmul renunțării, cu acea privire goală fixată pe trecut, repetând ca un disc stricat toate mingile pierdute din setul care trecuse. Cahill a făcut o treabă extraordinară nu neapărat cu ce sfaturi i-a dat – aici nu-i mare lucru nou – ci prin faptul că a readus-o în prezent, oprindu-și discursul de câteva ori și zgâlțâind-o, la figurat: ”Simona, mă asculți? Ascultă-mă!” Pământul către Simona, recepție! Spre sfârșitul OCC-ului, privirea Simonei a părut că se refocalizează în sfârșit pe momentul prezent, ascultând ce-i spunea, grăbit, Cahill: ”Joacă și pe propriul serviciu ca pe al ei, nu mai ține schimburile în cros, schimbă tu prima în lung de linie.”

Într-un fel, a fost bine că Sharapova a început ea să servească în setul doi. Într-un game lung, cu patru egalități, Simona a făcut break la a patra șansă și apoi și-a ținut serviciul fără să fie nevoită să mai salveze mingi de break. A fost o binevenită gură de aer, un respiro care i-a mai ridicat moralul. De-a lungul întregului set a început să apese pe serviciu, iar cifrele au urcat (mai ales procentajele punctelor câștigate și cu primul și cu al doilea), in timp ce ale Mariei au rămas la același nivel slab.

Însă cea mai importantă schimbare s-a petrecut în dinamica schimburilor. De unde în primul set majoritatea erau previzibile (o minge în stânga, una în dreapta), în setul doi Simona a început să modifice plasamentul, încercând s-o prindă pe Sharapova pe picior greșit și în același timp a recurs la ce știe să facă cel mai bine: să alerge mâncând pământul și să fie agresivă din poziții defensive. Schimburile s-au lungit, Maria și-a pierdut din precizie și aplomb, iar deodată, mingea parcă nu se mai rostogolea într-un singur sens.

Totuși, chiar și câștigarea categorică a setului doi, cu 6-1, nu era nicio garanție. ”În decisiv nu e vorba despre tenis, ci despre emoții”, e o vorbă celebră atribuită lui Boris Becker. Or, aici erau niște emoții serioase, contra unei adversare redutabile, care nu avea să se dea pur și simplu bătută. Iar temerile noastre s-au dovedit întemeiate, când Simona a pierdut serviciul din start (l-a recuperat imediat) iar apoi a pierdut de două ori un avantaj de câte un break, la 3-1 și 4-2.

Iat-o, deci, pe Sharapova ținându-și fără emoții serviciul pentru 4-4 și părea că ne îndreptăm către același infernal scenariu, de meci pierdut pe ultima sută; recunosc, mă uitam printre degete la ecran și mă pregăteam pentru impact. Doar că impactul l-a simțit Maria Yuryevna Sharapova. La 4-4 în decisiv, când se despart apele, se strânge șurubul și, vorba chiar a fostului antrenor al rusoaicei, Michael Joyce, ”niciun antrenor din lume nu mai contează”, Simona Halep a făcut cel mai bun game pe serviciu din tot meciul. Atât de bun că l-a început cu as și l-a închis sec la 15, puținele schimburi fiind jucate predominant cu primul. Când a fost vremea să arate din ce e făcută, numărul 1 mondial a făcut un pas înainte și a arătat.

În gameul următor, Halep a continuat să se rostogolească implacabil către victorie, făcând break la 15 și eliberându-se cu strigăt din toți rărunchii. Unul dintre cei mai mari demoni fusese răpus: mai întâi în minte, apoi pe teren. De data asta, Simona nu s-a mai luptat cu Sharapova până a pierdut, ci până a câștigat.

Este o victorie imensă, atât din motivele listate mai sus, dar și prin prisma momentului în care se întâmplă. Simona nu a mai dominat sezonul de zgură ca anul trecut și înainte de Roland Garros trebuia să arate că e încă relevantă, că este încă în conversație. Sharapova era în urcare, a avut meciuri grele la Roma, care au culminat cu victoria în trei seturi contra lui Ostapenko. Într-un fel, mă bucur că este cap de serie la Roland Garros, pentru că nu mi se pare încă la capacitate maximă cu condiția fizică din timpul meciurilor (și poate nu va mai fi niciodată, doar are 31 de ani), iar în eventualitatea în care soarta o aruncă iar pe traiectoria Simonei, poate e mai bine să se întâmple dincolo de optimi (dacă ajunge acolo).

Oricum, cel mai important e că Simona a văzut cu ochii ei că nu e dracul chiar așa de negru: chiar și pe zgură, un meci început prost împotriva jucătoarelor gen Sharapova nu e fără speranță. ”Încă o dată și încă o dată. Continui să lupți.” Poate concluzia oficialului italian va fi aplicată de acum înainte Simona tuturor fetelor ăstora care dau tare în minge și au luat cu asalt zgura de vreo câțiva ani.

Foto: Jimmie48Photography

 

***

Albumul foto „Simona de păstrat” – cele mai bune momente din cariera liderului mondial – este disponibil în ediția a doua, într-un număr limitat! ULTIMA PARTE A STOCULUI

Primul tiraj s-a epuizat, așa că am pregătit un al doilea tipar, care vine cu câteva bonusuri:

– conținut nou;
– 16 pagini în plus. Sunt 160 în total acum;
– o copertă modificată, cu imaginea care a făcut înconjurul lumii după victoria cu Kerber de la Melbourne;
– imagini de la Australian Open, cu ipostazele care definesc traseul eroic al Simonei la Melbourne: accidentarea din turul 1, meciul epic cu Lauren Davis, drama cu Kerber sau finala ireală cu Wozniacki.
– cu toate astea, prețul nu se modifică: rămâne același ca la prima ediție!

Albumul este disponibil ÎN STOC, asta înseamnă că ajunge la voi foarte repede după plasarea comenzii. Ia-ți unul de AICI.

*

În Shop ai reduceri de primăvară, de până la 40 la sută! Primește primăvara cu reducerile din Shop-ul 30-0: până la 40 la sută reducere la produsele selectate! Fără voucher, fără condiții secrete; ce vezi e ce primești. Sunt ultimele reduceri aplicate în magazinul 30-0 pentru o perioadă însemnată; verifică-le și profită de ele acum, aici!

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

Trei românce au jucat azi finale în turnee ITF.

Irina Bara a pierdut cu americanca Katie Volynets în finala ITF 100 Bonita Springs (SUA): 6-7, 7-6, 6-1, meci de trei ore și 15 minute.