US Open pierde nume de scenă, dar câștigă povești. Muguruza, Sharapova sau Shapovalov au ieșit. Kvitova sau Sevastova au impresionat

Adrian Țoca | 4 septembrie 2017

Un US Open diferit, dar din ce în ce mai bun. Nu trece o zi fără evenimente spectaculoase. Azi: Vintage Kvitova a oprit-o pe jucătoarea verii, Garbine Muguruza. Maria Sharapova a fost eliminată, iar traseul puștiului minune, Denis Shapovalov, s-a încheiat și el.

US Open este oferit de

De fiecare dată când “vocea” publică – adică acel amestec dintre ce spun specialiștii și ce e la îndemână să alegem să credem – a stabilit ce jucători ar trebui să “salveze” jumătatea de jos a tabloului masculin, aproape imediat aceștia au și pierdut. După retragerea lui Murray, s-a spus că Zverev are culoar deschis până spre finală, dar Alexander, cu tot cu învingătorul lui, sunt plecați de ceva timp din New York. Apoi ar fi trebuit ca Tsonga sau Cilic să dea un finalist rezonabil pentru așteptări, dar ambii – unul ex-finalist de Slam, altul campion chiar aici, în urmă cu doi ani – au plecat de asemenea repede. Mantiile de salvatori au ajuns astfel la Lucas Pouille și la Denis Shapovalov: unul arătase anul trecut că are jocul, al doilea e un superstar în construcție. Cei doi au ieșit din turneu azi, învinși, simbolic, de doi jucători puțin băgați în seamă, mai puțin sclipitori, mai puțini prieteni ai headline-urilor, dar amândoi numai o inimă. Schwartzman și Carreno Busta nu-s tocmai jucătorii la care te-ai fi gândit la startul turneului, dar unul dintre ei va fi semifinalist la US Open.

Din acest punct de vedere, jumătatea de jos a tabloului face o treabă bună scoțând în față ceea ce numim adesea “jucători muncitori”, un eufemism pentru jucători mai puțin talentați, sau mai degrabă mai puțin interesanți. Realitatea e că toți jucătorii din Top 100 au talent, dar nu toți au constanță, experiență și abilitatea de a-și crea șanse sau de a profita când ele apar.

Privind la cum s-a dezvoltat această jumătate de tablou, parcă e o revanșă a plutonului pentru toți anii în care Big Four a dominat cu mână de fier Slamurile, acaparând nu doar titlurile, ci, uneori, și careul semifinalelor cu totul. Au fost puține ferestre pentru “cei mici“, dar după atâția ani de asuprire, plutonul se pregătește să trimită în finală un debutant, și încă unul fără firmă și, probabil, fără vreo perspectivă de a deveni un superstar în viitor. Spre disperarea celor care îmbrățișează în totalitate și-s prea dependenți de conceptul de “star power“, toți cei rămași în turneu pe partea aceasta a draw-ului corespund unui alt tip de șablon decât cel pe care suntem obișnuiți să-l primim de la finalele de Slam: sunt jucători solizi, dar nu sclipitori; băieți simpatici, dar nu generatori de subiecte; câștigători de titluri, dar nu de titluri mari; admirați, dar fără o bază mare de suporteri; respectați pe teren, dar fără multe victorii majore în carieră, victorii obținute contra unor nume mari. Deși semifinala de jos va face, probabil, o audiență mică, e un exercițiu interesant și motivant. Tenisul rămâne un sport în care se pătrunde greu, se ajunge și mai greu la vârf, dar care premiază, chiar și așa, perseverența. Și e bine că e așa. Ne-a reamintit această jumătate de tablou – una în care Paolo Lorenzi a jucat la 35 de ani prima lui optime de Slam, pierdută tot azi la Kevin Anderson.

Despre învinșii de azi, fiecare are de învățat câte ceva de aici: Pouille, cum să gestioneze presiunea dată de oportunitatea dată de draw, cumulată cu ideea că adversarul are probleme fizice, cum a fost cazul cu Schwartzman, în meciul câștigat de argentinian, 7-6, 7-5, 2-6, 6-2. După două seturi bune, sud-americanul a primit îngrijiri la 5-2 în setul trei, iar o răsturnare de scor părea perfect plauzibilă. Dar Pouille a gestionat prost finalul și a capotat în fața unui oponent care a dat totul.

Interesant felul în care antrenorul lui Pouille, Emmanuel Planque, a preluat responsabilitatea, spunând că e foarte dezamăgit, dar că își asumă că n-a pregătit bine meciul. “Sunt foarte dezamăgit, nu am venit pentru asta aici. Acum 365 de zile îl bătea pe Nadal. Tenisul este un challenge permanent, iar noi suntem încă într-o fază de învățare. Rolul unui antrenor e să-și facă jucătorul să joace liber, de aceea nu-s mulțumit cu mine. Ideea e mereu să găsești o balanță între a exploata slăbiciunile adversarului și a-ți pune în practică propriile puncte forte”.

Planque a mai spus, printre altele: “Ce s-a întâmplat a fost dovada că tenisul e un sport predominant emoțional. Felul în care gândești îți condiționează performanța. Când celălalt dă semne de accidentare, îți imaginezi că te apropii de victorie, dar de fapt e posibil să fii inhibat de noua situație, iar tensiunea duce la o altă schimbare de momentum. De la a fi aproape eliminat, Lucas a devenit favorit în cinci minute. Oponentul s-a relaxat, iar Lucas s-a încordat. S-a mai întâmplat, ați văzut Monfils – Young, sau finala Coria – Gaudio”.

Shapovalov, la rându-i, are de învățat cum să gestioneze un meci care era de câștigat, dar în care n-a mai găsit acel extra de energie și de clarviziune în momentele cheie. Denis a avut șansele lui – a condus cu 5-2 în primul set și a avut mingi de set – dar Carreno-Busta a fost excelent în toate tiebreak-urile. Cu siguranță numărul mare de meciuri (a jucat și calificări) l-a tras un pic în jos; aici ar fi o discuție dacă Shapovalov nu ar fi meritat un wildcard, însă până la urmă poate răul e spre bine: un parcurs și mai lung aici, sau chiar o eventuală finală, l-ar fi putut arunca mult prea devreme într-un foc pentru care poate mai are nevoie un pic de timp ca să fie pregătit. Tânărul canadian rămâne însă cu un breakthrough veritabil din acestă vară pe hard. De la începutul lui august a sărit aproape 100 de locuri. “E un pic ireal ce se întâmplă, și totul se întâmplă atât de repede. Acum juca în challengeruri, și dintr-o dată bate jucători de top, joacă pe Ashe și face față în esență cu oricine a jucat”, a spus Martin Laurendeau, antrenorul lui Shapo.

Fanii pe care îi aspiră deja cu viteză Shapo au de ce să fie mulțumiți: tânărul canadian nu are doar un joc exploziv, ci și un discurs remarcabil la conferințe, iar după înfrângerea de azi a spus că are planuri care depășesc simpla idee a unei cariere de succes: “Obiectivul meu e să ridic nivelul tenisului din Canada și să inspir cât mai mulți copii să se apuce de tenis, în loc de hochei. Sunt mulți oameni care au început să se uite mai nou la tenis; cel mai bun lucru din lume e să-i vezi pe copii privindu-te cu admirație și aspirând să fie ca tine. Așa că vreau să schimb lucrurile în Canada, pentru că-s prea mulți copii care nu cred că pot face și alt sport, așa că se apucă de hochei”.

https://twitter.com/usopen/status/904414513922965504

Shapovalov va avea timp să încerce să câștige US Open; prima lui apariție pe marea scenă a impresionat teribil. E greu să nu-l vezi deja foarte sus, pentru că are aproape toate calitățile. Dacă-l imaginezi cu trei ani de experiență în plus, vorbim despre un posibil jucător dominant. Interesant că poate atrage fani și de la Federer și de la Nadal; mulți cunoscători spun că are câte ceva de la fiecare. Astfel încât John McEnroe e posibil să fi găsit cea mai bună descriere pentru Denis: “El e proverbiala gură de aer proaspăt de care avea nevoie tenisul. E un viitor campion de Slam”.

Celălalt sfert de tablou îl va opune lui Kevin Anderson pe Sam Querrey, care a făcut, în ultimul meci al sesiunii de seară de pe Ashe, probabil cel mai bun meci al carierei: 55 de winnere și numai 8 erori neforțate într-un 6-2, 6-2, 6-1 cu Misha Zverev, în numai 77 de minute, cel mai scurt meci al turneului. La 29 de ani, Sam va deveni pentru prima dată nr.1 american și se plasează bine în Race to London, unde acum e pe 7. E de subliniat cum și Anderson, și Querrey au navigat foarte bine prin tablou și n-au lăsat oportunitatea să le scape.

După Shapovalov, ideea de star power a pierdut și mai mult ulterior, prin eliminarea Mariei Sharapova, în vreme ce grupul jucătorilor modești care merg mai departe a mai câștigat un membru, în persoana Anastasijei Sevastova. Masha a lovit un zid neașteptat, a fost obligată să muncească pentru fiecare minge de Sevastova, al cărei joc variat, cu multe slice-uri, scurte și ruperi de ritm a dereglat tancul rusesc și n-a lăsat-o pe Sharapova să se așeze pentru a-și direcționa focul în voie. Sevastova bifează astfel al doilea sfert de finală consecutiv la US Open. “Dacă te spulberă de pe teren, îi spui felicitări. Dar încerc să joc inteligent. Uneori e un avantaj, alteori, nu. La felul în care jucătoare ca ea lovesc, fac și multe greșeli, așa că, dacă te miști bine, dacă mixezi mult jocul, întotdeauna vei avea o șansă”, a spus letona, care a râs că la ea acasă e în umbra lui Ostapenko și și-a amintit de condițiile în care a învățat tenis.

În ce-o privește, Sharapova a spus că a lăsat ca meciul să devină unul fizic, dar că rămâne mulțumită cu traseul ei din acest turneu, mai ales în ce privește “o noapte specială pentru mine“, victoria cu Simona, din turul întâi. Sharapova vrea să termine anul în forță, cu cât mai multe meciuri.

Sevastova se va întâlni cu Sloane Stephens, care își continuă vara excelentă cu o victorie solidă cu Julia Goerges (6-3, 3-6, 6-1). După comeback-ul simbolic la Wimbledon (încă nu era matchfit) și înfrângerea de la Washington cu Simona, Sloane a făcut semifinale la Toronto, semifinale la Cincy, iar acum sfert la USO, un traseu de foc care o saltă aproape de Top 50, după ce la începutul revenirii era locul 934. Acesta nu mai e un comeback, e un salt la un nivel mai bun decât înainte de accidentare. Mult mai concentrată, Sloane a găsit un mix excelent între agresivitate și consistență.

Sărbătorita zilei, Carla Suarez Navarro a pierdut iar de ziua ei, ca și acum doi ani, când a învins-o Serena. De data asta a fost Venus, iar scorul, mult mai rezonabil. Carla a luat un set, dar Venus, la rându-i cu performanțe ieșite din comun anul acesta în Slamuri, a sprintat în decisiv și speră în continuare la o nouă finală de Slam în acest an. „Nimeni nu-ți dă un titlu de Slam; trebuie să ți-l iei”, a spus Venus, ea însăși un personaj care inspiră.

Va trebui, pentru asta, să treacă de Petra Kvitova, care a fost vintage Petra în duelul de cinci stele cu Garbine Muguruza (7-6, 6-3). Că meciul nu a dezamăgit așteptările e puțin spus; a fost încă o nouă dovadă că circuitul feminin e chiar la intrarea într-o perioadă foarte, foarte bună. Muguruza a făcut puține lucruri rele azi, în fapt, a fost la fel de consistentă în debut de meci cum a fost de la Wimbledon încoace. Dar de la 4-1 pentru ea în sus, n-a mai depins mare lucru de Garbine. Petra a intrat în zonă și a lovit mingi fantastice, dominând restul meciului pentru a cincea ei victorie în șase meciuri cu Garbine. Muguruza, care i-a dat credit Petrei pentru joc, mai păstrează o șansă teoretică de a prinde locul 1; deși a admis la conferință că i-ar fi plăcut să-l obțină printr-o victorie, știe că nu poate controla asta.

Cât despre Petra, ce-ar mai fi de spus? Pe acestă listă crescândă de jucători ale căror povești din acest turneu sunt de spus și de ținut minte, ea e cea mai nimerită să fie în capul listei. Să vedem cât de departe poate ajunge.

*

Pentru români, ziua a fost mai mult dulce, dar și un pic amară: Horia Tecău și JJ Rojer au avansat în sferturi, după o victorie importantă cu niște adversari tradiționali, cu care au împărțit de multe ori terenul, Dodig și Granollers. US Open e singurul Slam la care Horia n-a ajuns în semifinale; va avea acum o a treia șansă.

Monica Niculescu și S.W. Hsieh au trecut în turul trei, dar Sorana Cîrstea și Sara Sorribes au pierdut de la 4-0 în decisiv și două mingi de meci cu Mirza/Peng. La mixt, Tecău și Vandeweghe au trecut în sferturi, dar Raluca Olaru și N. Metkic s-au oprit în optimi.

*

 

***

Apreciezi conținutul de pe 30-0? Ia-ți și 30-0 Pe Curat, Ediția 2017. Mai mult conținut de calitate, în peste 120 de pagini cu eroii tăi preferați din tenis.

Printre altele, articole dedicate Simonei Halep, portrete și interviuri exclusive cu jucători români, articole-reportaj de la Paris și Londra, eseuri despre ciudatele năravuri pe care le scoate tenisul la suprafață pe teren, despre perechea de jucători care a schimbat fața tenisului la început de secol XXI sau o povestire despre o conspirație tenebroasă care are urmări neașteptate la Roland Garros.

Ia-ți revista 30-0 Pe Curat, Ediția 2017 – din Noul Shop 30-0. Beneficiezi de oferte speciale și combinații avantajoase ca preț între produsele 30-0.

Aruncă un ochi în Noul 30-0 Shop, aici

 

Articolele 30-0 sunt susținute de
Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi