Un set și un pic, Alex Dulgheru a fost mai bună ca Venus. Alexandra pierde, însă, cu legenda americană

Codruț Baciu | 4 iulie 2018

Alexandra Dulgheru a fost învinsă de Venus Williams 4-6, 6-0, 6-1, în turul al doilea la Wimbledon, unde reușise însă anterior prima ei victorie pe tabloul principal din 2011 încoace

Nu a fost rezultatul pe care-l așteptam, dar suntem martorii unei reveniri adevărate din partea Alexandrei Dulgheru. Să nu cobim și să provocăm soarta mai mult decât e cazul, dar sentimentul este altul, nu-i așa? Altul decât în precedentele trei sau patru ocazii când Alex lega două luni de tenis bun și ne entuziasmam pentru ea. Tururi de calificări, plus meciuri câștigate pe tablourile de Slam ar însemna rezultate nemaipomenite pentru orice jucătoare de pluton, darmite pentru o fată care știe ce înseamnă titluri câștigate și perioade lungi de accidentări. Și totul culminând cu set luat super-campioanei Venus, ”la ea acasă”.

Și apropo de entuziasm. E bun, e util. Însă fiecare repriză de elan optimist pe care tenisul românesc (feminin) ne-o oferă trebuie tratată separat și după un barem anume. Nu folosiți ”Scala Halep” pentru fiecare meci, că nu aveți de ce. Pentru că fiecare jucătoare a avut ritmul ei de creștere și bornele sale în carieră. Iar în cazul Alexandrei, care se întâmplă să fie preferata multor români care-și amintesc turneele de la Varșovia, bucuria este direct proporțională cu progresul făcut, nu cu turneele câștigate.

Am vrut să scriu cronica meciului de azi pentru că eram convins că Alexandra va avea șansa ei la victorie. Dacă e să fiu sincer până la capăt, le spuneam colegilor că e rost de un upset, și că trebuie să-l povestesc eu neapărat. M-am înșelat, însă asta contează mai puțin. O să am alte ocazii să spun ”v-am zis eu”. Urmează numaidecât US Open-ul și trena sa de turnee pe hard, deci stați aproape de Sanda.

Primul set al meciului n-a început cu o Venus prea în formă. Alex a făcut repede break și și-a ținut bine serviciul. Aproape că ai fi zis că joacă în fiecare zi cu surorile Williams. Nicio emoție și niciun pas greșit dacă privim înspre tabelă, unde era 2-0 după primele opt minute de joc. Și nici chiar cele două duble greșeli din game-ul al doilea nu i-au dat planul peste cap Alexandrei. Planul de joc care a fost același și în primul set, când a dominat, și în celelalte două, când nu a avut șanse importante: evită slice-urile, pune top-spin pe tot, mișc-o de colo colo și nu-ți fie teamă să vii în față.     

A funcționat, însă numai atâta timp cât Venus nu a fost la capacitate maximă. Orice ar însemna această capacitate maximă la vârsta de 38 de ani, îi este încă la îndemână americancei, iar asta este de-a dreptul incredibil. Mai este, oare, în cele două circuite, vreo persoană înspre care Federer se poate uita pentru inspirație? Greu de crezut.

Inspirată a fost și Alex pe toată durata primului set, în care nu a scăzut nivelul decât foarte rar și fără repercusiuni importante la scor. A căutat ritmul pe care îl iubește atât de mult pe zgură, în timp ce Venus a căutat să încheie punctele plat și repede. Asta i-a adus 12 greșeli neforțate și 10 lovituri câștigătoare, adică de cifre de două ori mai mari decât la Alex.

Diferența în set s-a făcut, cum spuneam, la capitolul constanță. În timp de Dulgheru a găsit mixul potrivit între atac și mingile înalte, Venus nu a izbutit să rezolve bucățile din joc ce depindeau numai de ea: serviciul al doilea, de exemplu, a suferit suficient cât să nu vadă procentaj de puncte câștigătoare mai mare de 58%. Nici Alex nu a stat mai bine din punctul ăsta de vedere, însă a compensat cu primul, iar rezultatele s-au văzut la mingile de break. Nu a avut niciuna de salvat, în timp ce americanca, deși a salvat 3 din 4, nu a izbutit să-și recupereze acel prim break din primul game.

În setul doi, ambele jucătoare au continuat să-și ia mult timp între servicii. Grafica de la Wimbledon nu ne-a ajutat aici, însă avem cronometrul nostru. Venus și-a luat o medie de 24 de secunde între servicii, în timp ce Alex bătea, la un moment dat, spre 30. Luați statistica asta cu un vârf de sare, că e reprezentativă pentru numai 4 game-uri din 10, dar cam așa a fost tot setul.

Setul doi, pierdut de Dulgheru, a fost unul dintre cele mai lungi bagel-uri pe care le-am văzut vreodată. Multe egalități și avantaje – din păcate, mai mult pe serviciul Alexandrei, căruia încă îi lipsește forța. E o jucătoare inteligentă și tehnică, pune mingea cam unde vrea, dar speedometrul ăla de pe marginea terenului părea uneori blocat pe valori de practice sets. În timpul schimburilor însă, Alex a continuat să trimită mingi lungi și să o înghesuie pe Venus; care deși se deplasează ireal de bine pe iarbă (all things considered), reflexele nu (mai) sunt la nivelul loviturilor de pe baseline. Nici măcar scurtele, pe care Dulgheru nu a avut nevoie să le folosească în primul set, nu au ajutat-o să evite acest 6-0.  

În decisiv, am văzut și primele semne de frustrare la Alex. La Venus, le văzuserăm încă din primele 10 minute de joc. Și după 7 game-uri la rând luate de Williams, Alex a apărut pe tabelă și în setul 3. Cu același joc, cu același serviciu cam șubred și același drag de alergare. Alexandrei îi place să fie în alergare, dar nu pe fugă. Trebuie o distincție aici. În timp ce alergarea înseamnă puncte lungi și nevoia unei tehnici foarte bune pentru a lovi mingea din deplasare, fuga înseamnă lipsa de pregătire a loviturii. Desigur, nimănui nu-i place să fie grăbit în schimb, aici se face diferența, însă la Alex chestia asta e foarte evidentă pe iarbă. Apelează la mingi înalte, prin lovituri blocate mai mult, care o expun mult. În opoziție evidentă cu cât de bine lovește de pe ambele părți când e în alergare, asta înseamnă că iarba nu-i ca zgura. #analysis

A încercat din nou scurte și, culmea, i-au ieșit toate, însă presiunea pusă de Venus, atât cu forehandul, cât și cu un serviciu foarte bun au anihilat orice șansă la un set mai strâns. Asta, plus banda fileului, care i-a servit doar americancei drept aliat în meciul de azi.

Așadar, prima întâlnire dintre cele două jucătoare s-a încheiat cu victoria favoritei. Și tot cu head2head-ul ăsta sărac în față, mai putem spune că la 29 de ani, Alex este jucătoarea cu toată cariera în față.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi