Titlu de vis. Taylor Fritz câștigă titlul carierei la Indian Wells, îl învinge, într-o finală a accidentaților, pe Rafa Nadal

Treizecizero | 21 martie 2022

Ambii jucători au venit cu accidentări serioase la finală. Taylor Fritz a fost cel care le-a gestionat mai bine, oprind la 20 seria de victorii a lui Rafael Nadal. Fritz e primul american care câștigă Indian Wells după 21 de ani, precedentul fiind Andre Agassi. Fritz devine și cel mai tânăr campion la IW de la Novak Djokovic în 2011.

Taylor Fritz a reușit marea surpriză în finala Indian Wells, învingându-l pe Rafael Nadal, 6-3, 7-6 (5), într-un meci ciudat, din perspectiva problemelor medicale ale celor doi, dar care a avut un final foarte spectaculos.

Tenisul e infinit mai spectaculos atunci când oferă contraste de stiluri de joc. Dar dacă adaugi la asta și un contrast de accidentări? Un lucru rar întâlnit, ambii finaliști de la Indian Wells au intrat în meciul pentru trofeu cu probleme fizice mai serioase decât obișnuitele dureri și probleme pe care aproape orice jucător profesionist le cară cu el la finalul unui turneu de aproape două săptămâni.

Taylor Fritz a adus din semifinale o accidentare la glezna dreaptă, iar prezența lui la meci a fost în dubiu până cu o oră înainte de start, după ce Fritz și-a anulat antrenamentul pre-finală după doar cinci minute. Rafa Nadal a acuzat, la rându-i, probleme la mușchii pectorali, cu care s-a ales spre finalul semifinalei cu Carlos Alcaraz.

Dar pentru astfel de meciuri speciale merită să-ți asumi riscuri și să-ți pui corpul la bătaie. Prima regulă ca să câștigi ceva este să te prezinți. Și tocmai de aici începe frumusețea tenisului, pentru că nu știi niciodată ce se poate întâmpla. Cu atât mai mult valabil în cazul unei finale, meciul cu trofeul pe masă. Poate adrenalina și calmantele își fac efectele, poate adversarul are, la rându-i, probleme mai mari. Poate condițiile își vâră coada, poate intri în transă, de nicăieri. Cert este că trebuie să-ți oferi o șansă și să vezi ce se întâmplă.

Iar din această ciocnire a doi jucători cu probleme a rezultat un campion neașteptat. E surprinzător în orice moment ca Fritz să-l învingă pe Nadal strict dacă ne gândim la tenis, și e, oarecum la fel de surprinzător că americanul a gestionat până la urmă mai bine problema lui cu durerile la gleznă, în fața unui jucător care practic și-a clădit o carieră pe durere. Spun „oarecum”, pentru că și Fritz are o istorie de recuperări spectaculos de rapide. Anul trecut, după ce ieșea într-un scaun cu rotile de pe teren de la Roland-Garros, se opera la genunchi în iunie, dar trei săptămâni mai târziu reușea să fie pe teren și să câștige în turul întâi la Wimbledon.

Cert e că Rafa n-a fost deloc Rafa în primul set, unul în care n-a găsit câtuși de puțin soluții să țină meciul competitiv. Nadal a pierdut din viteză pe serviciu comparativ cu meciul cu Alcaraz și ocazional a lovit chinuit, cu reținere, fără suficient punch în lovituri. După meci a povestit că tot ce poate să spună e că respiră cu greutate, însă, așa cum face mereu, a refuzat să-și ascundă eșecul în spatele problemelor medicale: „Azi nu e ziua să vorbim despre asta. A fost o finală, am încercat. Am pierdut la un jucător excelent”.

Fritz, în schimb, și-a asumat riscuri mai mari decât de obicei, lovind agresiv încă din start, și s-a desprins rapid la 4-0, un avantaj de două break-uri suficient ca să ducă apoi setul cu bine la capăt.

Dar în setul doi a sosit și Nadal la meci, după o pauză de vestiar de la care s-a întors murmurând și gesticulând către piept. Trei game-uri mai târziu, Nadal avea break-ul și părea că găsise cheia meciului, iar de aici avea să urmeze proverbiala răsturnare de situație pe care o reușește marele favorit.

Însă Fritz a avut alte planuri și adevărul e că americanul nu a ieșit niciun moment din cărți, nu a pierdut contactul cu meciul. A recuperat break-ul imediat, a ținut apoi pentru 3-2, salvând patru mingi de break și a mai salvat una la 4-4, în momente în care Nadal forța cu tot ce avea un break izbăvitor. Sentimentul era că dacă Nadal ar fi reușit cumva să ducă meciul în decisiv, ar fi știut să gestioneze momentul și ar fi avut prima șansă, chiar dacă era evident că nu e la sută la sută.

De la 4-5, nivelul meciului a crescut dramatic, la fel și dramatismul. Nadal s-a agățat cu ultimele puteri rămase de acel game, dar senzația a fost că nu îi e în rachetă. Simțind ocazia, Fritz a atacat și și-a făcut rost de o minge de meci, anulată însă de iberic, care s-a folosit imediat de plusul de adrenalină oferit de acel succes de moment ca să atace din nou la primire în game-ul următor, la 5-5. A fost poate cel mai bun moment al lui Nadal în tot meciul. Dezlănțuit, Rafa și-a procurat două mingi de break, dar a forțat un pic prea mult un forehand deloc pretențios la prima dintre ele, poate din prea mult elan. A fost tot ce i-a trebuit lui Fritz, care și-a creat momentum acolo și a trecut la rându-i la atac, ieșind dintr-o situație complicată.

Tiebreak-ul s-a simțit inevitabil și a avut o evoluție aproximativ similară cu setul, și o calitate superioară. Fritz s-a desprins (3-0), Nadal a recuperat și a avut apoi șansa, după o serie de puncte absolut splendide de ambele părți, de a închide setul pe serviciul lui, la 5-4. Dar a greșit un drive-volley într-un punct în care făcuse totul perfect și care i-ar fi oferit două mingi de set. În loc de asta, a urmat un shank, care a dus la a doua minge de meci. Fritz n-a mai ratat de data asta și în câteva secunde era la pământ, nevenindu-i să creadă că a dus cu bine la capăt meciul.

E un succes enorm pentru Fritz, care nu și-a ascuns puhoiul de emoții care l-a copleșit la final. A povestit într-un interviu pe teren cât de dureros a fost la antrenament, cum a țipat de durere la câteva schimbări de direcție și cât de puțin plauzibil i se pare că, la cât de mici erau șansele de a juca, toate eforturile și toată munca depusă de echipa sa la gleznă au dat roade.

Dincolo de accidentarea în sine, e un triumf sentimental pentru Taylor, care e născut foarte aproape de locul de desfășurare al turneului și a povestit cum visa, când era mic, să câștige Indian Wells. O victorie cu totul improbabilă, greu de anticipat de cineva înainte de startul turneului, și cu atât mai puțin când a devenit cunoscut afișul finalei, și au apărut și problemele fizice. Dar cu totul meritată pentru Taylor, care a făcut un turneu excelent și l-a dus la capăt învingând un gigant al tenisului, într-un loc care cu siguranță îi priește: toate cele 5 victorii vs Top 10 ale carierei sale au fost reușite pe aceste terenuri.

E, de asemenea, o victorie care aduce și o porție de aer proaspăt într-un circuit masculin care a avut destule probleme în acest început de an. Simultan, e o gură de aer proaspăt și pentru tenisul american, care a suferit mult timp după un campion într-un turneu atât de mare.

Rafa rămâne povestea cea mai mare a acestui start de an în circuitul masculin, chiar și dacă seria sa de victorii se oprește la 20. Nadal nu a reușit și titlul al patrulea (atât în sezonul 2021, cât și în istoria participărilor sale la IW), dar asta nu-i scade câtuși de puțin din bucuria și din importanța realizărilor din acest sezon. Va fi, cu siguranță, trist pentru ghinionul acestei noi accidentări, dar ce altceva e nou la un jucător care a depășit atâtea și atâtea probleme fizice aparent insurmontabile? Acum, după o pauză de refacere și în speranța că problema la pectorali nu e una chiar mai serioasă, Nadal se poate concentra pe sezonul de zgură, acolo unde are o șansă importantă să continue să scrie istorie în noi feluri.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi