Sublim cu Rafa, Djokovic transmite un mesaj clar la început de an: va fi nevoie de ceva cu adevărat special ca să poată fi oprit

Cifrele se îngrămădesc ca atrase de magnet în dreptul lui Novak. Titlul numărul 60 al carierei – al zecelea om din istorie care ajunge la această cotă. A 16-a finală la rând, la două distanță de recordul absolut. Mai multe titluri pe hard decât înfrângeri pe aceeași suprafață din 2011 încoace. Cel mai dur scor din cele 47 de meciuri directe. Tot atâtea winners câte puncte a avut Nadal (!), 30, adică. 16.790 de puncte în total, în clasament. Prima oară când are un head-to-head pozitiv cu unul dintre Federer și Nadal. Și primul din Big Four care îl conduce pe Rafa la acest capitol.

Această din urmă oportunitate l-a motivat, pesemne, suplimentar pe sârb, care a arătat ca un om aflat într-o misiune. Când s-a dat startul, Djokovic a rupt-o la fugă și, ca-n desene animate, foarte curând nu s-a mai văzut decât urma prafului stârnit de prea rapidul Novak. Nadal, care, culmea, n-a jucat groaznic (numai 13 erori neforțate), n-a avut niciun fel de răspuns la forța, viteza și precizia atacurilor sârbului, și a spus după meci că n-a văzut pe nimeni să joace precum Djokovic azi; iar Rafa a văzut niște jucători de-a lungul timpului. Felul în care a decurs meciul a fost într-atât de frustrant pentru altminteri manieratul spaniol încât, la un moment dat, i-a răspuns unui amuzant din tribune, care îi reproșa ceva, probabil scorul. “Vrei să mă antrenezi tu?”, a întrebat Rafa, necaracteristic. Când chinul s-a terminat, spaniolul arăta prăbușit pe margine, înțelegând că nu-i nimic de făcut și de spus. Poți, cel mult, să te dai la o parte, în speranța că vijelia va trece repede.

“You want to be my coach?” pic.twitter.com/Ad6BMMwRSv

— Jeff Donaldson (@jddtennis) January 9, 2016

This says it all… pic.twitter.com/rYWjIDWfTo

— Svenja Mastroberardi (@svenja_mastro) January 9, 2016

Atâta doar că nu e niciun semn să treacă prea curând, cu atât mai puțin repede. Novak a început 2016 la fel cum l-a terminat pe 2015, smotocindu-și rivalii până la punctul în care te întrebi cine și ce îi poate propune o oareșcare opoziție sârbului în lunile care urmează. Dacă exista ceva momentum creat artificial în intersezon în favoarea plutonului, genul de încredere pe care ți-o dă prospețimea unui start nou, Nole a avut grijă să șteargă rapid curajul vreunui potențial challenger. A închis, la Doha, un cerc, curățând ca pe o pată nedorită și singurul loc în care nu jucase finala în ultimul an. Sunt 12 luni consecutive în care Djokovic a jucat cu trofeul pe masă la absolut fiecare turneu la care s-a înscris.

“Sunt zile în care vezi mingea cât un pepene de mare”, a comentat sârbul. “Orice lovitură pe care am încercat-o, am simțit-o perfect. Totul a mers foarte bine. Da, am fost poate cel mai aproape de perfecțiune. Îmi dă multă încredere și satisfacție, în special că s-a întâmplat în fața lui Nadal”, a spus Nole.

E o formă de a admite discret, poate, că finala de la Doha s-a vrut un soi de mesaj, mai ales că era pe masă scorul meciurilor directe, mai exact perspectiva de a conduce pentru prima dată în această rivalitate. Djokovic, care a suferit multe înfrângeri heartbreaking în fața lui Nadal de-a lungul timpului, a câștigat acum nouă dintre ultimele zece meciuri directe, iar scorurile la care o face mai recent nu mai lasă loc la niciun comentariu. Singurul meci în care nu a câștigat este, foarte probabil, o rană încă vie în mintea sârbului, pe care încă încearcă să o exorcizeze cu fiecare ocazie în care îl are pe Nadal dincolo de fileu. E vorba de finala de la Roland Garros 2014, momentul în care toate astrele păreau aliniate pentru el, cea pe care o începuse atât de bine, dar pe care a terminat-o stors de energie ca un burete. Era șansa lui la o victorie dintre acelea care rămân ca o ștampilă peste o carieră: primul titlu la Paris, și nu oricum, ci obținut contra unui Nadal încă relevant pe zgură.

Acela a fost și ultimul moment în care Rafa a câștigat un Slam, iar întrebarea dacă se va mai apropia vreodată de un altul a revenit imediat după încheierea finalei: “Poate sunt la trei săptămâni distanță, poate sunt la cinci luni distanță, sau șase, sau nouă luni. Sau poate sunt forever away”, a răspuns Nadal, în stilul său direct, dar cu o tentă filosofică.

Circuitul masculin are motive să-și pună întrebări serioase după ultima demonstrație de forță a lui Nole. Sârbul arată, momentan, inexpugnabil, iar rivalii săi cei mai apropiați sunt în diferite faze neavantajoase pentru ce presupune o campanie de opoziție serioasă. Va ieși cineva la luptă cu pieptul deschis? Va avea cineva curaj să scuture un pic apele stătute din Top 10? Dacă nu, e simplu de intuit ce va urma: o nouă demonstrație de măreție, timp de 11 luni, a sârbului. Motivat și de oportunitatea rarisimă a prezenței turneului olimpic în calendar, care îi oferă opțiuni noi de recorduri, Nole e gata să se angajeze într-unul dintre sezoanele istorice ale tenisului. Puneți-vă centurile și enjoy the ride. Sau, pentru cei mai puțini încântați, există o (singură) opțiune.

Cine îl poate opri pe Djokovic în cursa către nr.1 la final de an? (sondaj)

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 9, 2016