Stan Wawrinka și Magnus Norman se despart, rămân rezultatele excelente și câteva lecții

Îi datorez lui Magnus Norman un pahar de vin. În 2013, înainte să vină aprilie, luna în care suedezul începea colaborarea cu Wawrinka, au fost ianuarie și Australian Open. Și atunci, când Stan era în afara Top 10 și la umbra rece a lui Federer, ceva s-a întâmplat. Ceva nemaiîntâlnit și nemaipomenit: am dat un pronostic care s-a adeverit. A fost mare lucru și am sărbătorit 3 zile și 3 nopți, pentru că eu nu nimeresc niciodată nimic. Zero. Dacă ar fi trebuit să-mi câștig pâinea din pariuri sau sfaturi, eram gătat demult. Pronosticul a fost acela că Wawrinka va face, la un moment dat, finală de Grand Slam. Ceea ce s-a întâmplat cu vârf și îndesat, așa cum știm cu toții.

Patru ani mai târziu, e rândul lui Stan să-i facă cinste lui Norman. Probabil că ar fi trebuit să-l cinstească de 365 x 4 ori deja până acum, dar azi e o ocazie specială: suedezul tocmai a anunțat că renunță la parteneriat, iar motivul ține exclusiv de familie. Magnus a spus că s-a gândit foarte bine și a decis să-și dedice tot timpul, de acum încolo, copiilor săi. A mai spus despre Stan că nu există un jucător cu care să-și fi dorit mai mult să lucreze, că e un jucător excepțional, dar mai ales o persoană minunată, și că decizia de a renunța la colaborare a fost una dintre cele mai grele din viața lui. A pus accentul pe meritul întregii echipe și pe faptul că s-a simțit privilegiat, încă din prima zi, să lucreze cu astfel de oameni.

Mats Wilander a zis, la un moment dat, despre Norman că este cel mai bun antrenor din lume. Aici, părerile sunt împărțite, însă cu siguranță se află printre cei mai buni. Iar declarația lui Stan, care încă se recuperează după operația la genunchi, a sunat așa:

”Aș vrea să-i mulțumesc lui Magnus pentru acești patru ani extraordinari. O să-i fiu mereu recunoscător pentru munca pe care a depus-o înspre a mă face un jucător mai bun, câștigător a 3 Grand Slamuri. Nu a fost doar parte a echipei mele, ci și a familiei”.

Într-adevăr, cei doi au avut niște rezultate pe care generația lui Stan (băieți precum Berdych sau Tsonga) nu le-au putut accesa. Locul în clasament nu e relevant decât în măsura în care îți ușurează traseul pe tablourile principale, orice jucător matur știe asta, însă de pe 17 până pe 3 e un salt enorm și nicidecum întâmplător.

În 2014, după o finală în Australia în care Nadal s-a trezit și huiduit de spectatori, și asaltat de backhandul tipului de dincolo de fileu, elvețianul câștiga primul său slam.

Un an mai târziu, îl învingea pe Djokovic în finala de la Roland Garros, iar anul trecut, în 2016, după un parcurs excelent la New York, îl bătea în finală tot pe Novak. Are, de asemenea, un Masters 1000 în palmares, titlul de la Monte Carlo.

Astea sunt datele, astea sunt rezultatele. Să intrăm un pic și-n explicațiile ce țin de parteneriatul încheiat și reușitele sale.

În primul rând, Norman a ținut să amintească echipa cu care a lucrat. Niciun antrenor nu poate face de unul singur un jucător mare, la fel cum niciun antreprenor nu poate transforma, fără ajutor, un start-up într-o companie de succes. Deși a avut o carieră scurtă, Norman a ajuns la rândul său până pe locul 2 în clasamentul ATP, așa că știe nu doar ce înseamnă meciurile cu miză mare, dar și ingredientele de care ai nevoie pentru a ajunge în situația de a le juca. Printre ele, o echipă performantă și o relație bazată pe încredere cu sportivul. Dacă nu cumva te cheamă Rafa și ai fost antrenat toată viața de același om, este foarte greu să accepți schimbări în jocul tău, chiar și dacă ele vin de la un fost campion al anilor 90 si 2000. Chestia asta nu vine decât odată cu timpul. Magnus a înțeles de ce are nevoie jucătorul, însă și jucătorul a știut să asculte și a avut răbdare cu antrenorul său. Federer spunea într-un interviu recent cu Mary Carillo că, pe măsură ce jucătorii de tenis se maturizează, trebuie să învețe cum să gestioneze relația cu antrenorii și echipa: ”doar pentru că le plătești salariul nu înseamnă că oamenii ăia îți aparțin”.

În al doilea rând, oricât de ciudat sau cinic ar suna, unele despărțiri chiar par logice și se bucură de contexte potrivite. Și oricât de rău le-ar părea unora, parteneriatul dintre Magnus Norman și Stan Wawrinka s-a încheiat într-un moment potrivit. Lăsând responsabilitățile familiale deoparte, este posibil ca potențialul relației să fi fost atins în finala de la US Open. Într-un interviu acordat New York Times (pe care l-am rezumat și linkuit zilele trecute aici), Darren Cahill spunea că pentru un antrenor există câteva ”ferestre” în timpul sezonului în care poate ”hrăni” cu informație multă jucătorul. Și sugera că, dacă sportivul este receptiv, iar informația este asimilată și aplicată corect, în cel mai bun caz, tot procesul ăsta va avea ca rezultat final o diminuare a importanței tale, ca antrenor, în echipa jucătorului.  Vrei să ai (același) job ani la rând sau vrei ca discipolul tău să fie mai bun în fiecare zi? Așadar, poate că pentru Stan era timpul pentru un alt prof.

Nu în ultimul rând, antrenorii mari știu nu doar drilluri și plasament la retur, ci și cum să înțeleagă oamenii. Asta ține mai puțin de tenis și mai mult despre cum alegi să trăiești,  cât de curios și deschis ești. ”Love is not a feeling, it’s an ability” spunea Steve Carrell într-o comedie de 6/10. Ei bine, curiozitatea este tot o abilitate; pe care ți-o cultivi. Forțat să se lase devreme de sportul său, Norman și-a pus mai întâi cravata pentru Federația Suedeză de Tenis, apoi a antrenat copii ”de națională”, a studiat Marketing & Economics în Stockholm, la IHM Business School și a muncit ca un om normal, într-o companie din zona financiară. Atunci a început să lucreze cu Thomas Johansson, fost număr 7 mondial și semifinalist la Wimbledon. Deci, dacă ești expus la diverse medii, conversații și oameni, se poate presupune că devii o persoană mai complexă, poate mai empatică. Soderling era un jucător diferit de Wawrinka, atât pe teren, dar și în afara lui. Îl maimuțărea pe Nadal, aplauda ironic spectatorii, putea fi afurisit cu presa, iar la arbitri, nu de puține ori, comenta când nu avea niciun motiv să o facă. Era nepopular, adică fix opusul lui Stan. Cu toate astea, Norman i-a câștigat încrederea, i-a îmbunătățit punctele forte și a lucrat la încredere. Au venit două finale consecutive la Roland Garros, titlul la Paris Bercy și locul 4 în lume. Ca și în cazul lui Stan, rezultatele nu au fost întâmplătoare. Ca și în cazul lui Stan, parteneriatul a luat sfârșit pentru că suedezul simțea nevoia să stea mai mult pe acasă.

Rămâne de văzut ce antrenor va veni în locul său (dacă va veni vreunul), Wawrinka mai are răgaz să se gândească până se recuperează complet, însă senzația este aceea de fresh start armonios.

***

Îți place conținutul de pe 30-0? Ia-ți și 30-0 Pe Curat, Ediția 2017 din Shop-ul 30-0. Mai mult conținut de calitate, în peste 120 de pagini cu eroii tăi preferați din tenis.

Printre altele, articole dedicate Simonei Halep, portrete și interviuri exclusive cu jucători români, articole-reportaj de la Paris și Londra, eseuri despre ciudatele năravuri pe care le scoate tenisul la suprafață pe teren, despre perechea de jucători care a schimbat fața tenisului la început de secol XXI sau o povestire despre o conspirație tenebroasă care are urmări neașteptate la Roland Garros.

Ia-ți revista 30-0 Pe Curat, Ediția 2017 – din Noul Shop 30-0. Beneficiezi de oferte speciale și combinații avantajoase ca preț între produsele 30-0.