Sorana Cîrstea pierde la limită un meci pe cinste cu Anastasia Potapova la Budapesta

Sorana Cîrstea a pierdut în sferturi la Budapesta, învinsă, 6-4, 6-7, 7-5, de rusoaica Anastasia Potapova într-un meci pe muchie de cuțit, de aproape de trei ore. Sorana a întors-o pe rusoaică de la set și 5-6, respectiv de la 1-4 și mingi de 1-5 în setul decisiv, dar n-a putut duce la capăt această revenire remarcabilă.

O luptă frumoasă, în care Sorana s-a agățat de orice șansă ivită pentru a rămâne în meci. Nu i-a lipsit mult pentru victorie, dar astăzi s-a văzut blocată de o jucătoare mai agresivă (Potapova a încheiat meciul cu 45 de winnere, față de doar 20 ale Soranei) și mult mai determinată, care a refuzat efectiv să se vadă învinsă. Până la un punct, meciul a fost despre tenisul produs de Potapova. Cu cât s-a înaintat, acțiunea s-a mutat pe Sorana și soluțiile găsite pentru a face față tenisului copleșitor al rusoaicei.

Iar în momentul în care s-a intrat în linie dreaptă, diferența a făcut-o plusul de agresivitate și curajul nebun afișat de rusoaică, care n-a clipit atunci când oportunitățile au apărut: a făcut pasul în față, a intrat în teren, și-a luat șansele și a fugit cu victoria.

La trasul liniei însă, pentru Sorana această săptămână la Budapesta și, mai ales, acest meci, ne lasă cu o impresie foarte bună. N-a ajuns în semifinale (precedenta ei semifinală a fost în mai 2017), dar începutul de an e încurajator: al doilea ei sfert de finală WTA al sezonului o readuce în Top 100. Prin comparație, în tot sezonul trecut a reușit calificarea în două sferturi; a atins deja acest total anul acesta din numai patru turnee la care a participat.

Dincolo de puncte, cifre și clasamente, mai important este cum se vede tenisul Soranei la acest moment. Cu serviciul recăpătat, după ce în 2016 a fost nevoită să-și modifice ușor mișcarea la serviciu din cauza accidentării la umăr (Doha a fost primul turneu în care Sorana a revenit la serviciul ei obișnuit), Sorana e din nou competitivă, iar meciul de azi e o dovadă în acest sens. Serviciul Soranei este o parte esențială a jocului său, parte care a dispărut în momentul în care a fost obligată să-și scurteze mișcarea pentru a preîntâmpina alte accidentări la umăr. Au fost trei ani în care Cîrstea nu s-a mai putut baza pe una dintre armele sale de bază, iar întregul său joc a avut de suferit modificări.

De acum, Sorana se poate ajuta din nou de serviciul său. Mai bine pregătită fizică și mai experimentată, dar cu aceleași fluctuații și aceeași agresivitate care uneori o face să strălucească și alteori o trage în jos, Sorana va continua să rămână periculoasă.

Meciul de astăzi a reușit să-l echilibreze și să-l facă atât de competitiv datorită experienței. Sorana s-a folosit de întreaga sa experiență pentru a face față unei jucătoare aflate în zi de grație, care, ca orice jucătoare tânără și cu multe arme, vrea ca totul să depindă doar de ea. Sori a improvizat, a creat, s-a agățat și a refuzat să cedeze, agățându-se cu încăpățânare de acest meci.

Jocul său liniar a părut că se pliază însă perfect pe stilul Potapovei. Aici a fost, de fapt, marea problemă pentru Sorana: nu a putut-o răni pe rusoaică cu acel joc avântat. Potapova s-a hrănit cu ritmul primit și nu a fost incomodată de jocul Soranei, ceea ce a și pus-o în situația de a câștiga acest meci în două seturi, având șansa de a servi la 6-5 pentru meci. Dar Sorana a continuat să rămână în meci și să-și aștepte șansele cu răbdare, și s-a văzut răsplătită cu setul al doilea.

Cât timp Sorana a mizat pe agresivitatea ei obișnuită, s-a văzut fără răspunsuri în fața Potapovei. Capacitatea rusoaicei de a contracara și de a redirecționa mingile spre tușele terenului a fost extraordinară. Nefiind suficient de grele și adânci cât să o împingă în spate pe adversară, toate acele lovituri plate ale româncei au făcut ca Potapova să se simtă în largul ei, ea lovind mereu din zona ei de confort, fără să fie înghesuită, fără să fie nevoie de ajustări.

Ca o paranteză aici, e de subliniat jocul deosebit al Potapovei: e dificil de concluzionat ce tip de jucătoare e. Pur ofensivă sau mai degrabă un counter puncher? Tendința e de a închide de la primele lovituri punctul și de a domina, însă nu se dăî înapoi nici de la a construi cu răbdare punctele, dacă e nevoie. Pe scurt, știe ce trebuie să facă pentru a câștiga puncte. Nu face nimic întâmplător; nu are nici darul de a ține mingea în teren până când adversara greșește, dar nici nu încearcă să zdrobească mingea doar pentru că poate.

În schimb, când Sorana a mers pe lovituri rotunde, neutre și a rezistat asaltului adversarei, românca a obținut punct prețioase. A lăsat-o pe Potapova să riște și a avut câștig de cauză. Problema majoră a fost că a făcut asta doar atunci când situația a fost critică: a început setul decisiv jucând foarte agresiv, spunându-i antrenorului că ea nu va face niciun pas în spate; ea e o jucătoare agresivă și ca să o învingă trebuie să lovească tare.

Rezultatul acestui plan a fost însă un break rapid izbutit în debut de rusoaică și distanțarea la 3-0, respectiv 4-1 și șanse de 5-1. Când și-a temperat jocul și a lăsat-o pe Potapova să facă și să desfacă, a reușit să echilibreze balanță, din nou. Finalul meciului însă a fost ușor frustrant, tocmai pentru că Sorana n-a făcut neapărat nimic greșit: la 5-6, 30-0 Potapova a crescut intensitatea loviturilor, a devenit agresivă și a intrat în teren metri buni pentru a finaliza. De trei ori consecutiv a făcut asta, de trei ori a punctat. E greu să-ți poți reproșa ceva în astfel de situații, când adversara te copleșește efectiv și îi iese tot ce încearcă.

De altfel, este un meci în care, cu mici excepții (câteva duble greșeli sau alte câteva erori venite în momente cheie în setul doi), Sorana nu-și poate reproșa multe. Astăzi a făcut tot ce a depins de ea în fața unei adversare care a avut însă prea multe răspunsuri. Și care, după toate probabilitățile, va avea răspunsuri pentru multe alte jucătoare de top.