Sinner vs Alcaraz e finala Roland-Garros 2025 | Cine va câștiga una dintre cele mai așteptate și imprevizibile finale de Slam din ultimii ani?

Carlos Alcaraz s-a calificat în a doua sa finală la Roland-Garros după un meci în care Lorenzo Musetti a fost nevoit să se retragă în setul patru. Până să apară accidentarea italianului, partida a fost extrem de disputată, iar Musetti a dat semne că îi poate ține piept spaniolului: timp de un set jumătate a făcut față ritmului impus de Alcaraz, a găsit soluțiile potrivite și a jucat incredibil de bine cu reverul, în condițiile în care Alcaraz i-a măcinat treptat această parte a jocului său. Totul s-a schimbat însă după ce Alcaraz a început să lege o idee mai bine jocul, să-și clarifice ce are de făcut și a început să se desfășoare în voie. Apariția accidentării italianului a făcut ca semifinala să fie scurtată, și, din setul trei, unidirecțională.

Victoria obținută în fața lui Musetti îl duce pe Alcaraz în a doua sa finală consecutivă la Paris – și a cincea de Slam a carierei – după două săptămâni în care spaniolul a confirmat așteptările tuturor. Cu un sezon de zgură excelent – titlu la Monte Carlo, finală la Barcelona, titlu la Roma – Alcaraz era jucătorul de bătut la această ediție a Roland Garros, și o calificare în finală dată de mulți drept certă. Calculul acesta s-a respectat, după două săptămâni în care Alcaraz a jucat bine când a trebuit și a gestionat foarte bine orice moment în care și-a pierdut focusul: s-a redresat la timp, și-a curățat jocul de greșeli când a fost necesar și a plusat când a trebuit să câștige punctele mari.

Rivalul din finală va fi – iarăși cumva de așteptat – Jannik Sinner, cel care l-a învins, în a doua semifinală, pe Novak Djokovic: a fost 6-3, 7-5, 7-6 pentru Sinner, care obține a patra victorie consecutivă contra lui Djokovic și avansează în prima sa finală la Roland-Garros și prima de Slam pe o altă suprafață decât hardul.

Sinner, liderul mondial ATP, și-a reconfirmat și el, la rându-i, acest statut de jucător greu de învins: s-a dovedit a fi mult prea puternic pentru Djokovic și a obținut o victorie care, oricât de drastic sună, a părut una de rutină. Sinner a controlat în totalitate semifinala cu Djokovic și a părut că orice ar încerca Djokovic, tot n-ar fi suficient pentru a-l deraia sau măcar pentru a-l scoate, chiar pentru o vreme, din zona de confort.

Jannik Sinner a fost jucătorul mai proaspăt fizic, mai alert, mai încrezător și nu a părut câtuși de puțin deranjat de nimic din ce a adus la meci Djokovic. De altfel, nivelul lui Djokovic nu a scăzut dramatic față de ultimele lui meciuri jucate la Paris, dar calitatea tenisului adversarului a fost cu totul alta, iar asta s-a simțit în aproape fiecare game: sârbul a avut mari dificultăți să reziste ritmului impus de Sinner, rar s-a pus în poziția de a dicta și în mod constant a fost agresat de acest tenis atât de fluid și incisiv al italianului.

Semifinala celor doi a fost, în linii mari, foarte bună – cu momente în care amândoi au jucat bine în același timp, însă ori de câte ori Djokovic a avut situații în care a căutat să provoace daune (finalul setului doi, mingile de set avute în setul trei), Sinner și-a arătat valoarea: a tratat fiecare moment important cu o luciditate remarcabilă.

În multe dintre situații, Sinner i-a făcut lui Djokovic ceea ce le face mai tuturor oponenților săi – și, important, exact ceea ce chiar Djokovic le-a făcut, ani la rândul, multora dintre rivalii săi: îi lasă fără alternative, îi sufocă cu ritmul prea alert și rapid, îi obosește fizic și mental, iar apoi câștigă teren și devine imposibil să mai scape din mână victoria. Sinner a fost tot timpul cu un pas în fața lui Djokovic și a dat senzația că orice ar arunca Djokovic, el e pregătit să riposteze.

De când a revenit în circuit, de aproximativ o lună, Sinner joacă la un nivel incredibil, ba chiar poate mai bine decât a făcut-o înainte de a fi suspendat: e foarte ordonat în joc, pune totul în fiecare punct și game, iar tenisul lui nu pare a avea nicio fisură. A devenit un tenis atât de compact, foarte agresiv, liniar, și totuși complex, încât diferența dintre el și adversarii săi pare a fi, cel puțin acum, imensă la nivel de regularitate și acuratețe a loviturilor. De fapt, în aceste două săptămâni, Sinner a fost, fără dubiu, cel mai bun jucător: merge în finală fără să fi pierdut vreun set, după șase meciuri care au fost, pe alocuri, adevărate demonstrații de forță.

Poate singurul asupra căruia nu merge aplicat acest tratament este chiar Carlos Alcaraz, ceea ce face finala de duminică – prima a lor de Grand Slam – una atât de captivantă.

Vom avea o finală între primii doi jucători ai lumii în ultimii ani, dar și cei mai în formă ai momentului, care au deja o rivalitate extrem de intensă și interesantă. Finala Roland-Garros 2025 va fi a 12-a întâlnire dintre cei doi, scorul întâlnirilor directe fiind 8-4 pentru Alcaraz, cu ultimul meci câștigat de spaniol chiar în urmă cu două săptămâni, în finala de la Roma. Așteptările sunt imense: ambii joacă la cel mai înalt nivel, ambii își doresc să rămână neînvinși în finalele de Slam (3-0 pentru Sinner, 4-0 pentru Alcaraz) și probabil pentru prima dată după mult timp într-o finală la Roland Garros, e imposibil de intuit ce va fi.

Oricum ai privi această finală, dacă lăsăm deoparte clasamentul, vom observa că e greu de spus cine pleacă cu prima șansă: Alcaraz are toate motivele să creadă că-l poate învinge pe Sinner (îi convine stilul, îi place cum vine mingea de la italian, are un avans considerabil în întâlnirile directe), dar și Sinner se poate considera optimist (joacă cel mai bun tenis al său, ajunge în finală jucând impecabil și nu e deloc străin de astfel de meciuri mari, fiind capabil să livreze ce trebuie, atunci când trebuie.)

Vorbim de doi jucători apropiați ca vârstă, care au evoluat și evoluează în același timp, care au ajuns deja la un nivel care pare greu de atins pentru foarte mulți dintre adversarii lor și, cel mai important, cărora nu le poți găsi vulnerabilități evidente în joc.

Comparați deja cu Big 4, ba chiar considerați de destui specialiști superiori pe alocuri, Sinner și Alcaraz au amândoi au o viteză impresionantă în execuții, au cel mai bun timing la lovituri și sunt capabili să impună un ritm care te lasă fără suflu.

Ce face și mai interesantă această finală în special, respectiv această rivalitate în general e că amândoi se anihilează în moduri diferite, căutând întotdeauna să joace ceva ce nu place celuilalt – Alcaraz prin artificii, atacuri gândite, iar Sinner printr-un joc extrem de ordonat și greu de contracarat, combinat cu adevărate injecții de forță.

Desigur, într-un meci de tenis acesta e obiectivul etern, să joci ce nu convine celuilalt și să găsești modalitățile prin care să câștigi punctul, dar în acest duel niciunul nu joacă la întamplare și caută întotdeaună să se impună, să dețină controlul, să lovească mereu din cea mai bună poziție, să varieze și să aibă ultimul cuvânt.