Simona pierde cu Aga, pleacă zâmbind de la Indian Wells. Locul 5 de luni

Adrian Țoca | 15 martie 2014

Simona Halep a pierdut, 6-3, 6-4, cu Agnieszka Radwanska în semifinalele Indian Wells. Poloneza va juca pentru titlu cu Flavia Pennetta, care a învins-o pe Na Li.

Nu va fi o a doua finală a anului pentru Simona Halep. Nu încă. Traseul ei la Indian Wells s-a oprit în semifinale: Agnieszka Radwanska și-a luat revanșa după cele două înfrângeri suferite în ultimul an în fața româncei și s-a calificat în finală, 6-3, 6-4. A fost încă o dată un meci spectaculos, la un nivel foarte înalt. Simona a avut în ambele seturi șanse, în special în al doilea, în care a condus cu 3-1 și a avut serviciul, dar a plătit preț numărului mare de erori neforțate. Foarte determinată, Aga a făcut unul dintre cele mai bune meciuri ale ei din acest an, în vreme ce Simona n-a mai avut resurse pentru o a treia revenire dintr-o situație complicată în acest turneu.

Dacă după Doha am spus încântați cât de spectaculos e matchup-ul Simona – Agnieszka, e corect să remarcăm fix același lucru și acum, când lucrurile n-au mai mers la fel de bine pentru noi. Tenisul a avut de câștigat, în schimb, și rămân la părerea că vor urma multe meciuri la fel de bune între Halep și Radwanska, iar balanța va înclina când de o parte, când de cealaltă. Sunt prea variate armele celor două, prea multă inteligență și intuiție la mijloc, prea mult talent ca să fie altfel. Azi a fost rândul Radwanskăi să câștige, o primire prea puțin ceremonioasă făcută Simonei la intrarea în Top 5, un soi de botez de foc. S-a simțit în aer determinarea polonezei, mult peste medie. Aga a intrat pe teren „on a mission”, jocul ei a avut nu doar mai multă claritate, ci și un sentiment de urgență pe care Simona nu l-a găsit tot meciul. Dacă la Doha am avut „smart agressive” de la Simona, la Indian Wells a reapărut în prim-plan Smartwanska, jucătoarea care ocupă cu un motiv locul 3 în lume.

Simona a început letargică, fără să simtă prea bine jocul, deloc proactivă, poate un pic deconectată după cele două zile întregi de pauză de la precedentul meci. Poate că pare un pretext, dar în realitate ar putea fi un detaliu semnificativ, mai ales că știm că Simona se încălzește mai greu și are nevoie de ritm. Uneori, când trebuie să aștepți mult între meciuri mai rău te încurcă decât să te ajute. Apropo de ritm, este exact ce nu i-a dat Radwanska în startul primului set, în care s-a desprins repede la 4-0 și a avut o minge de 5-0. Aga a regăsit acel tenis care o făcea pe Halep să declare, în urmă cu un an, că nu a crezut că îi va găsi vreodată antidot: inconfortabil, variat, multe scurte, fără să-i dea româncei timp să-și facă jocul, multe veniri inspirate la fileu, ba chiar și câteva tentative de serviciu-vole. La toate astea s-a adăugat, pe măsură ce Simona a început să intre în meci, și o defensivă stelară, ieșită din comun pe alocuri. Radwanska n-a lăsat nicio minge nealergată, a obligat-o pe Simona să muncească dublu, triplu pentru fiecare punct câștigat, și a fost suficient de agresivă la retur în câteva momente inspirat alese.

Elocvente pentru cât de motivată a fost Radwanska mi s-au părut răbufnirile ei la erorile neforțate sau expresiile îngrijorate necaracteristice ei, pe care le-a afișat chiar și la 4-0 sau 4-1 în primul set, dovadă cât de în serios a luat-o pe Simona. Care a avut, în primul set, o șansă bună să șteargă și al doilea break, însă revenirea ei a fost tardivă. Din păcate, la majoritatea punctelor importante, Simona a greșit fie lungul de linie, fie passingul. Genul de momente care pot să stoarcă (sau, după caz, să dea) viața dintr-un meci. Frustrarea ratărilor (exemplu, scurtele pe care le-a ajuns, dar nu le-a putut converti în puncte), plus presiunea apărării excepționale a Radwanskăi s-au adunat și s-au prefăcut în numărul mare de erori neforțate. 

Spre deosebire de Doha, Aga a mai avut un avantaj major: terenul a fost mult mai lent aici, iar multe dintre atacurile virulente ale româncei au putut fi redirecționate sau apărate. Exemplu, acel rally sublim din startul setului secund, pe care Simona l-a „câștigat” de vreo 6 ori înainte să-l câștige și pe tabelă, și pe care, după ce l-a încheiat cu o scurtă, l-a sărbătorit fluturând degetul arătător.

Anunțându-se pe finalul primului set, Simona a trecut la o altă viteză în startul setului doi. A fost sclipitoare pe alocuri, a dictat cu forehandul, dar fără prea multă constanță. Dacă ar fi reușit să confirme acel break reușit sublim la 3-1, probabil că am fi discutat acum de un meci în trei seturi. Dar Aga a revenit, și în ciuda altor câtorva puncte spectaculoase făcute de Halep, în pofida celor două mingi de meci salvate cu un curaj care ne-a dat tuturor fiori, poloneza a reușit să o îndepărteze de centrul terenului, s-o oblige la o minge în plus. Iar Simona a trebuit să se recunoască învinsă.

La final, cele două s-au complimentat reciproc. „Știam la ce să mă aștept, ea a jucat grozav în ultimele luni, este foarte puternică, îi place să joace adânc și o felicit pentru că a intrat în Top 5. Am încercat să fiu agresivă încă din start. Am servit mai bine decât în meciurile anterioare, și asta a ajutat”, a spus Aga, foarte fericită pentru prima ei finală la Indian Wells, și cea mai importantă pentru ea de la Wimbledon 2012 încoace. Și, la ce am văzut în cealaltă semifinală, are toate șansele să o și câștige.

Simona a avut o atitudine foarte matură și relaxată după meci; a văzut partea plină a paharului și a acceptat elegant superioritatea adversarei: „A jucat mai bine și a meritat victoria azi. Cred că am început meciul prea moale. Dar Aga e o jucătoare nemaipomenită, e întotdeauna dificil să joci cu ea, tenisul ei rămâne dificil pentru mine. A fost mai bună și cu siguranță va face o finală la fel de bună”.

Jucătoarea noastră a vorbit, la conferință, și despre experiența Indian Wells. „A fost un turneu excelent pentru mine, am jucat multe meciuri bune și sunt fericită că am jucat în semifinale. În plus, am venit după o accidentare, mică, dar tot accidentare rămâne, așa că nu mi-a fost ușor. Așa că vreau să mă bucur de ce am realizat. Mâine – la piscină și iar la cumpărături. N-am cum să nu fiu fericită că urc pe locul 5 în lume, pentru mine e ceva incredibil. Nu sunt supărată că am pierdut, se întâmplă, așa-i în tenis. Trebuie să înțeleg că nu pot câștiga toate meciurile”. 

Așa-i, înfrângerile fac parte din inevitabilul proces de ajustare cu elita. Iar dacă ele apar în astfel de meciuri, cu atât mai ușor de suportat. Ea a demonstrat însă că aparține Top 10 chiar și la eșec. Iar vestea și mai bună e că Simonei nu-i place să piardă. Așa că, în mod sigur, va folosi experiența asta ca pe un combustibil pentru următoarele meciuri cu miză.  

Până la următoarele apariții pe teren, Simona a ieșit de pe stadion zâmbind. Are și de ce. De luni e jucătoarea cu cel mai bun clasament din istoria tenisului românesc. S-o lăsăm să-și trăiască momentul.  


Punctul meciului



Încă un punct excelent al Simonei

Reacții pe Twitter

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi