Simona își anunță revenirea la formă cu o victorie sonoră cu Kontaveit

Adrian Țoca | 27 martie 2017
Back (to back)

Simona Halep a câștigat cu Anett Kontaveit, 6-3, 6-0, prima oară în 2017 când românca bifează două victorii consecutive. O va căuta pe a treia împotriva Samanthei Stosur, în optimi, într-o reeditare a faimosului meci de la Roland Garros 2016. Patricia Țig a pierdut, însă, cu Venus Williams, 6-3, 6-0.

Înainte de meci, Simona și adversara ei erau vecine de clasament în Race, clasamentul mai elocvent în ce privește forma sau contextul de moment: 61, respectiv, 62. Explicabil, pentru că românca abia ce a adunat șapte meciuri în sezonul în curs. La finalul serii, ne-am reamintit că, în tenis, lucrurile bune sunt precum mașinile văzute în oglinda retrovizoare: mai aproape decât par, de fapt.

Dacă spunem că a fost cel mai bun meci al Simonei în acest an, nu-i tocmai relevant, pentru că concurența nu e acerbă. Mai potrivit e că Simona a arătat în sfârșit nivelul ei obișnuit, cel aducător de titluri și de victorii importante. Nivelul din vara lui 2016, cu acele 13 meciuri câștigate consecutiv. Sau poate chiar mai bine decât atunci Scorul e prea dur pentru Kontaveit, dar e cinstit. Jucătoarea estonă a făcut un meci bun, a impresionat cu unghiurile găsite, cu pofta de joc, cu reverul și cu loviturile puternice. Halep a avut însă răspuns la orice și a produs lovituri imparabile. În primul set a fost foarte bună, în setul doi a fost copleșitoare.

Privind în retrospectivă, startul super fast, cu break făcut la prima șansă, a avut o greutate aparte. Simona a spus la final că s-a simțit ușoară pe teren; acel game de început de meci trebuie că a contat mult în atingerea acelei stări. Până și felul în care a reacționat la acel netcord ciudat a fost un semn al focusului din acest meci.

https://twitter.com/WTA/status/846149990678347776

Kontaveit a avut ulterior trei servicii foarte sigure și a arătat că ar fi putut face setul mult mai echilibrat dacă nu și-ar fi pierdut serviciul în acel prim game. La rândul ei, Simona a servit excelent și a intrat în teren la fiecare minge mai scurtă, lovind cu poftă și cu scop. A greșit rareori, iar când a greșit, a făcut-o în momente neimportante. La retur a simțit impecabil mingea și a preluat rapid controlul în punct, punând pe Kontaveit o presiune teribilă, căreia estona nu i-a mai putut face față de la 3-5 în sus, cu toată frumusețea celor trei mingi de set pe care le-a salvat inițial.

Poate că victoria cu Osaka i-a dat încrederea pe care o căuta („Mi-a fost greu în primul meci, dar așa am văzut că pot rezista și pot să fiu puternică”). Sau poate zilele suplimentare de antrenament încep să-și arate rezultatele. Dar Simona a arătat că se simte iar bine pe teren, că și-a recăpătat încrederea în corpul ei, că e angajată în ceea ce face, liniștită, coerentă în acțiuni. Implicit, tenisul a fost rapid și de o calitate excelentă, genul de meci care-i place Simonei. Și, în sfârșit, prima pereche de victorii lipite din acest sezon, la al treilea mare turneu al anului. Și șansa a cel puțin încă un tur, adică exact ce i-a lipsit în perioada recentă.

„M-am simțit bine de când am ajuns la stadion și eram convinsă că lucrurile vor începe să se așeze, pentru că muncesc pe fiecare zi. La un moment dat, trebuie să se așeze. Mă simt cel mai bine din tot acest an, mă pot mișca fără durere, și am încredere, ceea ce e cel mai important lucru”, a spus ea, după meci.

 

Rafa Nadal, cel care a precedat-o pe terenul central pe Simona, spunea zilele trecute că sezonul e abia la început, că s-a jucat abia un Slam și doar un Masters (doar un Mandatory în cazul fetelor) și că, în esență, multe se mai pot întâmpla. Evoluția de azi a Simonei nu e una de natură să stârnească un entuziasm nejustificat. E de natură să ne reamintească un adevăr simplu: problemele de sănătate, dificilul și anevoiosul proces de îmbunătățire, înfruntarea propriilor frici și demoni (pe care, să fim sinceri, mai des îi stăpânește decât să se lase stăpânită de ei), riscurile asumate pentru a-și putea dezvolta jocul, ocazionalele zile proaste sau zilele mai bune ale adversarelor ei – toate astea nu-s decât obstacole normale în viața unui jucător de top. Obstacole care nu trebuie însă transformate în ceea ce nu-s: poate că a fost absent în aceste luni, dar tenisul Simonei n-a dispărut. Are nevoie doar de un strop de context favorabil ca să iasă din nou la suprafață și să se exprime în voie.

E un context care poate că o să se întâmple la Miami, poate mai târziu. Ce-i clar e că apar primele semne bune. Iar meciul cu Sam Stosur de azi nu putea fi mai oportun. Încurajată de jocul cu Kontaveit, Simona mai are o motivație suplimentară: amintirea înfrângerii de anul trecut, de la Roland Garros, când era în control duminică, dar când a pierdut calificarea la reluarea meciului de marți.  Tot anul trecut, un meci cu Stosur a prilejuit una dintre cele mai bune evoluții ale ei din tot sezonul, cea din semifinala de la Madrid.

*

Patricia Țig, la rândul ei, are și ea motive să plece mulțumită de la Miami: ca și Simona, a reușit primele ei victorii legate pe un tablou WTA anul acesta. Felul în care a ieșit din turneu (învinsă de Venus Williams, 6-3, 6-0) trebuie că a dezamăgit-o rău de tot; nu atât înfrângerea, cât faptul că s-a timorat brusc după un început de joc mai mult decât promițător. Venus a fost într-o zi în care putea fi expusă, iar Patricia părea că e pregătită să o facă: în primele trei game-uri a lovit lung și agresiv pe retur. La 2-1 pentru ea, Pati s-a încordat. A servit patru duble greșeli în game-ul următor, dându-i nu doar break-ul înapoi, ci și multă informație prețioasă veteranei americane, care n-a întârziat s-o folosească.

În cele ce au urmat, Țig a fost ba prea încordată, ba a avut un timing nefericit la minge, lovind câteva rame, ba a făcut alegeri nefericite, precum cele două momente-cheie în care, cu terenul liber, a ales exact în colțul în care o aștepta Venus. Restul meciului a fost o lecție, una grea și dură, dar din care Patricia are multe de învățat. Își va dori, probabil, să aibă voie să ia acest meci de la capăt, dar ar fi o eroare ca ea sau noi să găsim mai multă însemnătate în acest eșec decât este. Nu trebuie uitat că a fost, practic, prima ocazie în care Pati a jucat pe un stadion atât de mare, cu o jucătoare atât de mare, într-un meci cu o miză mare pentru ea. Victoriile de anul trecut de la Madrid – turneu la care a ajuns în sferturile de finală – au fost obținute pe terenuri mai mici, cu audiențe mult mai reduse, și cu o presiune incomparabil mai mică. Astfel de experiențe precum meciul cu Venus pe centralul din Miami nu pot fi antrenate, trebuie trăite. Patricia și-a arătat din potențial în această săptămână, a adunat și puncte cu care să-și întremeze clasamentul (va avea un nou Career High, 85), iar pasul următor este să găsească mai multă constanță de la un turneu la altul.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi