Simona Halep trece de Strycova, e în sferturi la Indian Wells pentru al treilea an la rând. Urmează Serena!

Unul dintre detaliile adesea uitate când vine vorba de analiza felului în care decurge un turneu, detaliu care poate explica adesea și oscilațiile de formă aparent de neînțeles ale jucătorilor, este diferența brutală dintre condițiile de joc de la o zi la alta.

Este același turneu, și totuși, un teren poate fi mai rapid decât altul, mingile pot fi mai grele sau mai ușoare în funcție de câte grade sunt în termometre, iar condițiile atmosferice influențează și ele cursul unui meci. Adesea îi auzim pe jucători, în special la turneele mari, când trebuie să joace pe mai multe terenuri, cum centralul e mai fast sau mai lent decât unul dintre terenurile secundare.

După meciuri jucate pe seară, frig și vânt, la care a fost atât de rece încât a trebuit să joace îmbrăcată cu un top peste tricou, Simona a dat peste o căldură apăsătoare la meciul cu Strycova. În plus, spre deosebire de întâlnirile cu King și Makarova, de data asta meciul s-a jucat pe Stadium 3, unde condițiile sunt mai lente.

Lucrurile astea au venit bonus la o adversară oricum complicată, capabilă să rupă ritmul oricui. În fapt, la început de meci niciuna dintre fete n-a avut ritm. Poate și pentru că au avut de așteptat mult după meciul dintre Lopez și Bautista Agut; foarte probabil, Simona și Barbora s-au încălzit atunci când Feliciano a avut match point în tiebreakul setului secund, apoi au trebuit să mai aștepte încă o oră până să le vină rândul.

Așa că meciul a început alambicat, cu erori de ambele părți, dar cu o Simona mai frustrată de jocul adversarei ei, pe care a încercat s-o domine cu o agresivitate necontrolată, sau nepotrivită cu condițiile de joc. Erorile s-au ițit rapid, în special când a încercat să schimbe direcția mingii, iar Barbora și-a făcut la rândul ei treaba conform așteptărilor, variind inteligent în câteva ocazii și prinzând-o de cel puțin două ori la fileu pe româncă într-un joc de-a șoarelece și pisica. E drept, nici cehoaicei nu i-au ieșit toate trucurile. De măcar două ori a ratat puncte ca și câștigate folosind o scurtă nepotrivită, dar asta avea să fie un semnal al propriilor probleme fizice.

Discuția cu Darren Cahill, de la 2-3, a ajutat-o pe Simona să facă ajustările necesare. Australianul i-a recomandat să nu mai forțeze winners cu orice preț și să fie pregătită mental pentru mai multă muncă, mai multă alergătură și pentru un meci de uzură, în condițiile unui teren mai lent decât Stadium 1. Sfaturile lui Cahill arată încă o dată cât de grăbite au fost atacurile venite la adresa sa din țară. “Be prepared to work on this slow court”, a fost concluzia, iar Simona și-a adaptat jocul rapid. N-a mai lovit la fel de puternic, în schimb, a făcut-o mai variat; a devenit mai răbdătoare și a coborât ritmul, a obligat-o pe Strycova să joace mai mult și să-și asume riscuri. Iar retururile adânci ale Simonei i-au dat mari dureri de cap Barborei. Asta, în condițiile în care Simona a avut ritm bun la serviciu, punând 85 la sută în teren pe primul. Un forehand în cross scurt i-a adus consolidarea, și liniștea, la 5-3, iar câteva secunde mai târziu a venit și setul.

Cu toate aceste ajustări, Simona a făcut ordine într-un meci care a semănat cu un meci de șah jucat într-o cameră cu aerul condiționat stricat. Trebuie să gândești cum să contracarezi tactica neortodoxă a adversarei și care e cea mai bună mutare de după mutarea următoare, în timp ce-ți fierbe mintea de cald ce e. Până la urmă, aerul lipsă chiar și-a pus amprenta asupra meciului. Cu probleme de respirație, Barbora a decis să se oprească la 6-3, 1-0 pentru Simona. Nimic memorabil în acest meci, dar nu-i nimic rău în asta. Unele meciuri sunt făcute doar pentru a fi bifate. 

“Mi-a părut rău pentru ea, pentru că știu cum e să fii bolnav, e greu să continui meciul. Mi-am adaptat jocul, mi-am propus să fac mai puține greșeli și să țin mingea în teren. M-am mișcat mai bine decât am făcut-o în startul meciului și abia aștept următorul meci, când sper să joc mai bine”, a spus Simona.

Urmează marea partidă cu Serena Williams, prima întâlnire a celor două pe acest an și abia a doua după ce anul trecut se vedeau într-unul dintre cele mai frumoase meciuri ale anului, semifinala de la Miami. E păcat că un astfel de joc se dispută în sferturi, și aici e principalul avantaj al clasării între locurile 2-4. Dacă Simona va continua în felul în care a început acest segment al sezonului, sunt toate șansele ca ea să revină rapid în acea zonă a clasamentului, indiferent de cum se va termina întâlnirea de mâine (joi dimineața, ora 4:00).

Nu-s de acord că ar fi un meci venit prea devreme pentru Simona, în contextul rezultatelor ei din ianuarie-februarie. Cred că putem conchide deja că perioada ei slabă a trecut, și cu fiecare meci nou, intrăm încet-încet în normal. Simona a făcut două meciuri bune, apoi, în meciul al treilea, merită creditul de a fi găsit soluții din timp, înainte de a-i da cumva aer adversarei cu o eventuală lungă serie de cadouri. E destul de clar că Simona a venit cu o abordare proaspătă în California, că e mult mai încrezătoare și că acumulează pe măsură ce stă mai mult pe teren.

În plus, e dificil de găsit, oricum, un moment ideal pentru a o întâlni pe Serena. Or, astfel de oportunități sunt de îmbrățișat, nu de împins către un iluzoriu moment mai convenabil. Simona era, de altfel, gata de meci, admițând încă de la interviul de pe teren că își dorește să o reîntâlnească pe liderul mondial. Iar la acest nivel contează destul de puțin cum au jucat cele două în tururile anterioare; pentru meciul din sferturi vor fi amândouă gata.

Se anunță un meci foarte tare, care poate redefini oarecum cursul pe care este încadrată Simona acum. Și e grozav că putem vorbi deja de meciuri cu miză mare care o implică pe Halep, atât de devreme de o perioadă așa de dramatizată precum cea din februarie. E o oportunitate captivantă pentru ea de a continua și îmbunătăți trendul ultimelor întâlniri cu Williams. După o perioadă de rezultate expeditive (majoritatea de partea Serenei, cu excepția notabilă din grupele de la Singapore 2014), head-to-head-ul celor două a avut două rezultate strânse în ultimele două ocazii, Simona silind-o pe Serena să-și aducă jocul A ca să-și asigure victoria. Un prim set extraordinar era să nu-i fie suficient la Miami, meci care s-a dus aproape de prelungiri, în vreme ce din finala de la Cincinnati Simona a stors un tiebreak improbabil, în care nu i-a lipsit mult să forțeze decisivul. “Victoria lui Angelique ne-a dat tuturor celorlalte convingerea că putem și noi”, spunea Simona în februarie. O primă șansă se ivește chiar foarte repede. Nu va fi ultima.   

Meciurile dintre Serena Williams și Simona Halep

2011, Wimbledon, turul al 2-lea. Serena – Simona 3-6, 6-2, 6-1
2013, Roma, semifinale. Serena – Simona 6-3, 6-0
2013, Cincinnati, sferturi. Serena – Simona 6-0, 6-4
2014, Singapore, grupe. Simona – Serena 6-0, 6-2
2014, Singapore, finala. Serena – Simona 6-3, 6-0
2015, Miami, semifinale. Serena – Simona 6-2, 4-6, 7-5
2015, Cincinnati, finala. Serena – Simona 6-3, 7-6(5)

#Serena on #Halep: „She’s aggressive, a fighter. I have to be ready. It'll be a good match for both of us” #BNPPO16 pic.twitter.com/a3kHW5SlfX

— BNP Paribas Open (@BNPPARIBASOPEN) March 16, 2016