Simona Halep se oprește din nou în sferturi la Australian Open, zi slabă cu Makarova

Adrian Țoca | 27 ianuarie 2015

Simona a pierdut, 6-4, 6-0 cu Ekaterina Makarova, în sferturile de finală de la Australian Open.

Bad day at the office. Fără soluții în fața planului de joc executat aproape perfect de Makarova, Simona Halep a pierdut clar primul sfert de finală de pe tabloul feminin, părăsind turneul în aceeași fază pentru al doilea an la rând. A fost 6-4, 6-0 în numai 69 de minute, într-un meci pe care Simona l-a încheiat cu nu mai puțin de 31 de erori neforțate și cu un procentaj la mingile de break care i-a grăbit eșecul: 1/9. Simona, care va rămâne pe locul 3 în lume după acest turneu, este la abia prima înfrângere pe 2015, după nouă victorii consecutive.  Următoarea ei apariție va fi meciul cu Spania, de la Galați, în Grupa Mondială 2 a Fed Cup. Apoi, turneul de la Dubai.

Parcă n-a fost în regulă de la început. Primul punct, cu Makarova alegând să primească, a fost impecabil: serviciul Simonei s-a dus mult în exterior, permițându-i Simonei să o atace cu un forehand curat în lung de linie pe partea teoretic mai slabă și totodată lăsată liberă, adică pe rever. Lovitura s-a auzit plin, sănătoasă – e mereu încurajator să începi cu winner necontestat din primul punct -, iar comentatorii australieni au aprobat entuziaști: “That’s the play!”. Într-adevăr, ideea era cea corectă, numai că a putut fi rar spre deloc implementată în restul meciului, cu serviciul făcându-i zile fripte Simonei. La rândul său, forehandul cel curat din acel schimb de început a devenit unicorn pentru tot restul meciului. De aici, de pe forehand a venit marea majoritate a erorilor neforțate făcute de Simona, un număr de 31, complet necaracteristic jucătoarei căreia, în comentariile în limba engleză, i se alătură mereu cuvântul “steady”.

În schimb, Makarova a venit cu un bandaj masiv pe coapsa dreapta și cu o strategie simplă, dar eficientă. Sau mai degrabă executată eficient. Rusoaica a atacat-o fervent pe Simona pe forehand, obținând timpuriu o serie de erori neforțate din partea româncei care au dus rapid scorul la 3-0, cu două break-uri, al doilea dintre ele cedat cu două duble greșeli. La acel moment, încă mai era încurajator sentimentul că Makarova nu strălucea, ci mai degrabă forța erorile, în vreme ce și le păstra pe ale ei într-o rație decentă. Cu alte cuvinte, nu era vorba de o evoluție ieșită din comun a adversarei, ci de un început foarte slab și foarte apăsat al Simonei. Care putea fi îmbunătățit. Și, într-adevăr, Simona a recuperat un break și s-a apropiat vertiginos de al doilea. Punctul spectaculos de la 1-3, 15-15, când Simona a apărat disperată stânga-dreapta, reușind apoi să obțină o eroare neforțată, ar fi putut fi turning point-ul în condiții normale, dar n-a fost. Asta deși șansele n-au întârziat să tot apară. Atât în game-ul în care s-a făcut 4-2, cât și în cel de 5-3, Simona s-a apropiat la deuce sau a avut șansă de break, însă în fiecare dintre aceste puncte cheie, Makarova a produs un serviciu greu de citit, fie slice, mult în exterior, fie la T.

Acesta a fost al doilea element al planului Makarovei, fapt comentat și de Simona la conferință: “Mă așteptam să lovească mult mai puternic, dar n-a făcut-o. A jucat un tenis foarte soft azi. Și-a deschis bine unghiurile. Așa că a fost un joc diferit față de ce așteptam eu. A și servit foarte bine. Slice-ul ei de jucătoare de mâna stângă nu e ușor de returnat”

Întorcându-se cu succes către serviciul mult în exterior ori de câte ori a avut nevoie de el, Makarova a reușit, de asemenea, să-și păzească vulnerabilul serviciu doi în punctele cheie, pe care a avut un procentaj de 67 la sută, mai mare decât pe primul (61 la sută). A fost ca și cum Ekaterina ar fi găsit aur, pentru că ori de câte ori Simona se apropia la scor și avea nevoie de un retur să pună presiune, serviciul rusoaicei a mers perfect, având exact atâta efect și plasament cât avea nevoie ca să obțină o eroare neforțată. Când n-a mai fost serviciul, a fost un atac virulent pe forehandul Simonei, călcâiul lui Achile azi. Două puncte succesive plasate în colțul de forehand au rezolvat mingea de break de la 4-3. “Toate punctele importante… pe toate le-a câștigat”, a spus Simona. Regularitatea la serviciu a rusoaicei a amețit-o pe Simona și i-a erodat rapid încrederea. Confuzată de planul Makarovei și intimidată de disciplina cu care aceasta îl executa, Simona a început să facă alegeri tot mai neinspirate și să se precipite.

Rămasă fără retur, Halep a simțit o presiune tot mai mare pe serviciu. La 3-5, Makarova a avut minge de set, obținută cu un alt atac pe dreapta româncei. Asul cu care Simona a închis game-ul, reducând scorul la 4-5, n-a avut nici el capacitatea de a se transforma într-un moment de cotitură. Rusoaica a închis ușa cu un game solid pe serviciu, iar primul set intra în contul ei. Vești proaste, dacă ne gândim că, atunci când a câștigat primul set, Makarova s-a impus în 46 dintre ultimele 47 de meciuri.

În ciuda pauzei pe care și-a luat-o între seturi, incertitudinea din jocul Simonei s-a transformat în blazare, iar agresivitatea din ultimele meciuri a dispărut fără urmă. Totul s-a jucat în primele două game-uri. În primul dintre ele, două duble greșeli au tras-o în jos, iar două challenge-uri grăbite și neinspirate i-au trădat dispariția concentrării și începutul de precipitare. Odată break-ul cedat, Simo a avut trei șanse succesive de a-l recupera imediat, dar Makarova a mixat iar serviciul, servind la T când românca o aștepta în exterior, și le-a salvat pe toate trei, hold pentru 2-0.

Acolo s-a rupt totul, Simona era pierdută ca niciodată, iar restul meciului a fost doar un chin picantat cu greșeli fastuoase de forehand. Singura licărire de speranță au fost cele patru scurte câștigătoare reușite în serie, semn că Simona încă mai încerca să schimbe ceva, dar, în același timp, și un semn că nu mai avea încredere în loviturile de bază și că, mental, a abandonat. Reverul cu o mână pe care l-a încercat la un moment dat a dat întreaga expresie a derutei româncei. Makarova a sesizat imediat asta și a rupt complet meciul, sprintând către linia de sosire în fața unei Simona neașteptat de șteasă. Desprinderea atât de ușoară din setul doi a fost un moment în care s-a simțit încrederea pe care o are Makarova la Melbourne, ușor de înțeles raportat la cele 18 victorii obținute în ultimele 22 de meciuri jucate la Australian Open.

Un meci urât și o înfrângere amară prin felul în care s-a produs, prin gustul setului secund și prin șansa ratată, dar pe care teoria zidului lovit de Simona o explică destul de bine. Oricine e îndreptățit să aibă o zi oribilă, dar partea frustrantă e că ea s-a produs într-un astfel de moment și în fața unei adversare pe care Simona o poate învinge relativ confortabil în condiții de nivel maxim versus nivel maxim. Cum spunea cineva pe Twitter, Simona a lăsat meciul s-o joace pe ea, și nu invers. Timingul acestui joc e în mod special ciudat, pentru că tot traseul celor nouă victorii care au precedat ziua de azi a fost simțit de toată lumea drept pregătirea temeinică a unui moment mare. O creștere graduală de formă, la timp pentru cele două mari potențiale bătălii, cu Sharapova și cu Serena. În loc de asta, a venit poate cel mai slab meci important făcut de Simona în ultimele 18 luni, la concurență cu cel cu Cibulkova, fatidic, tot în sferturi la AO. Finala cu Serena din Singapore nu poate fi comparată, pentru că Simona a jucat în acele patru-cinci game-uri de început mai mult tenis decât a făcut-o azi în tot meciul; în plus, adversara de atunci i-a luat racheta din mână, spre deosebire de cea de azi, care a convins-o să o predea singură.

Combinația între neîncrederea din start, inabilitatea de a citi serviciul și a pune presiune pe retur și numeroasele erori neforțate a subminat-o pe Simona, dar din păcate pentru ea, tocmai setul doi și a sa lipsă de reacție dă naștere unor noi discuții inutile. Ceea ce nu scuză însă câtuși de puțin acuzele aberante trântite în Social Media la nici câteva minute după finalul meciului. A fost o zi ratată complet, dar „ochii pe minge” presupune să păstrăm imaginea de ansamblu. E întotdeauna facil să uităm unitățile de măsură cu care judecăm. Ne reamintim de nivelul la care este Simona abia atunci când un alt sportiv român are dificultăți mari în a face față unui astfel de nivel, moment în care ne dăm seama ce bine e că avem o Simonă care are armele să se bată cu toate jucătoarele de vârf și că le poate supune pe toate, în ziua ei cea bună. Iar armele alea, capacitățile și potențialul jocului ei, astea nu se găsesc pe toate drumurile.

Altminteri, “doar” sfert de finală la Slam? Al patrulea în ultimele cinci turnee de GS, să nu uităm asta. Vestea proastă e că s-a ratat o ocazie frumoasă. Dar e doar o ocazie. Vestea bună e că vor mai fi destule în lunile care vor urma. Panica ar fi inutilă: sezonul e abia la început, urmează curând două segmente frumoase ale sezonului, Dubai – Indian Wells – Miami, apoi bucata de zgură. Urmează foarte mult tenis, iar Simona are toate șansele și tot timpul să depășească rezultatele de anul trecut, dar mai ales să muncească în continuare și să găsească mixul perfect între agresivitate și control. Și să învețe din astfel de lecții, desigur.

 

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi