Simona Halep rămâne fără opțiuni în fața lui Taylor Townsend; pierde un meci cu un final dramatic, se oprește în turul al doilea la US Open

Radu Marina | 29 august 2019

Townsend a mutat lupta de pe baseline (acolo unde Simona îi era net superioară) în zona fileului (acolo unde ea pur și simplu excelează). Cu un tenis care, atunci când funcționează precum azi, poate fi foarte greu de contracarat, Taylor îi încheie turneul Simonei în turul secund. Townsend o va întâlni acum pe Sorana Cîrstea.

Simona Halep a fost învinsă de Taylor Townsend, 2-6, 6-3, 7-6 (4), în turul al doilea la US Open. Simona a salvat două mingi de meci contra serviciului, la 4-5 în decisiv, câștigând acel game cu două passing shot-uri senzaționale, și a avut, la rându-i, o minge de meci la 6-5 cu extrem de incomoda Taylor Townsend, o jucătoare care a atacat fileul de 106 de ori în tot meciul, câștigând 64 dintre acestea. Townsend se va întâlni în turul următor cu Sorana Cîrstea, care a rămas singura româncă de pe tablou.

*

Simona a ajuns la un nivel atât de înalt – ca pregătire fizică, ca experiență, ca nivel de joc, întregul pachet – încât, pentru a avea o șansă reală în fața ei, fie trebuie să faci ceva cu adevărat special, fie să o domini prin forță, astfel încât să lovești prin ea. Adică să nu-i permiți să joace. 

Taylor Townsend nu se încadrează sub nicio formă în a doua categorie; loviturile ei nu au acea greutate care să o pună pe Simona în defensivă cu ușurință. Iar ca tipar de joc, americanca merge pe un tenis creativ, ușor de contraatac și foarte variat. În alte cuvinte, un tenis care până acum i-a mai dat de lucru Simonei (vezi declarațiile ei de după meciul lor de la Roland Garros, de anul trecut), dar nu o împiedica să câștige într-o manieră dominantă. Drept dovadă, faptul că în cele trei meciuri jucate înaintea acestei partide, Simona nu a pierdut mai mult de patru game-uri pe set. Și atunci, întrebarea era: cu ce ar putea-o surprinde Townsend pe Simona de data asta? Ce ar putea face diferit americanca  acum? Cele trei înfrângeri categorice erau dovada clară că dacă vrea un rezultat diferit, trebuie să-l creeze. 

Ne-am lămurit după acest meci trăit cu sufletul la gură că Townsend a încercat să schimbe ceva și a fost premiată. De data asta, Taylor a ieșit din zona ei de confort, mergând pe un tenis în viteză, cu mingi luate devreme, încercând să fie ea cea care dictează. A adăugat, în primă fază, câte un serviciu-voleu, o scurtă sau câteva veniri la fileu. Apoi și-a multiplicat venirile la fileu și combinațiile serviciu-voleu. Numărul acestora a fost întâi remarcabil, apoi a devenit mare, apoi a devenit extraordinar, apoi a devenit aproape nemaivăzut într-un meci al acestor ani în circuitul feminin, și nu numai. Peste 100 (!) de veniri la fileu –  ceva ce nu vezi în fiecare zi într-un meci de tenis.  

În primul set, Townsend nu și-a asumat această ieșire din zona de confort până la capăt: în momentul în care a simțit că Simona are soluții și nu e incomodată deloc de loviturile ei rapide, s-a panicat și a revenit la jocul obișnuit. 

Simona a contribuit la asta. Deși în primele minute ale meciului tactica aleasă de Townsend părea să dea roade, Simona a reușit să-i transmită la timp mesajul corect: n-a părut deloc surprinsă de jocul agresiv propus de adversară și a răspuns la forță cu forță, ceea ce a determinat-o pe americancă să facă pasul în spate. 

În momentul în care s-a întâmplat asta, lucrurile au devenit și mai neclare pentru Townsend. Dar situația asta în care părea că nu poate apuca acest meci de niciunde a făcut-o până la urmă să joace liber, din instinct și să își asume foarte multe riscuri: a crescut nivelul agresivității (în special la rever și retur) și a încercat să preia, cumva, controlul punctelor prin veniri la fileu și servicii-voleu. A părut că joacă fără teamă,  asemeni unei jucătoare care nu mai are absolut nimic de pierdut. Și așa ajungem, de fapt, la acea primă categorie de care vorbeam la început: o adversară care face ceva cu adevărat special. Iar Townsend a făcut ceva spectaculos azi. 

Acest element surpriză, cu veniri dese la fileu și încercări de a face serviciu-voleu pe absolut fiecare minge (au fost 30 de veniri la fileu doar în setul doi) a derutat-o pe Simona, care și-a pierdut serviciul încă din game-ul doi al setului. Townsend a ținut-o sub presiune cu venirile la fileu, nu i-a mai oferit ritmul dorit și a dus-o într-o zonă în care nu se simte deloc confortabil: a obligat-o să vină în față, să paseze, să facă voleuri sau demi-voleuri pe aproape fiecare minge. 

Practic, Townsend a mutat lupta de pe baseline (acolo unde Simona îi era net superioară) în zona fileului (acolo unde ea pur și simplu excelează). 

În momentul în care s-a ajuns în decisiv, întrebarea firească era dacă Townsend poate menține acest nivel și această tactică până la final. Era clar că face ce trebuie și găsise cheia potrivită. Dar în plan fizic (și chiar mental) să faci lucrul ăsta o vreme îndelungată, atât de des și la o asemenea intensitate, în special contra unei jucătoare de top, înseamnă un efort absolut fantastic. Altă întrebare era și ce va schimba Simona, pentru că era, de asemenea, clar că are nevoie de ajustări pentru a tăia elanul luat de americancă; trebuia să iasă cu orice preț din acea zonă atât de periculoasă și inconfortabilă pentru ea, fie cu loburi, fie cu niște passing-uri. 

Să le luăm pe rând acum. Townsend n-a scăzut o secundă nivelul, ba chiar voleurile și serviciile-voleu au fost de o calitate și mai bună, având un procentaj de peste 60%(!) la mingile câștigate din apropierea fileului. Ba mai mult, au fost și mai dese: în setul trei, ea a venit la fileu în 40 din 49 de servicii! 

Simona, în schimb, a supraviețuit, s-a chinuit să găsească câteva passing-uri care să prindă terenul, a tras de ea să rămână în meci, revenind de la 3-5 (15-30) și salvând mai apoi două mingi de meci la 4-5. Una a fost o dublă greșeală a adversarei, cealaltă a fost anulată cu ajutorul unui passing în lung de linie superb sub o presiune imensă. Alt passing masiv i-a adus break-ul Ceea ce n-a găsit în primele opt game-uri (câteva passing-uri bune cu care să-și destabilizeze adversara), a găsit exact când avea cea mai mare nevoie de ele. 

Însă asta n-a putut schimba, din păcate, și deznodământul: Townsend a făcut în tiebreak (după o minge de meci salvată la 5-6) ceea ce a făcut mai bine de jumătate din meci: s-a năpustit asupra Simonei cu veniri la fileu, n-a lăsat-o să respire și a fost impecabilă cu selecția loviturilor. 

De altfel, ceea ce probabil doare la acest meci e acea perioadă de revenire a Simonei (3-5/15-30; 4-5/15-40 -> 6-5/minge de meci), nedusă la capăt. Dar și faptul că Simona, cu mici excepții, n-a putut tăia în vreun fel avântul luat de adversară: passing shot-urile au fost complet ineficiente (multe au mers în fileu, altele spre adversară) iar loburile ofensive n-au existat. Explicația aici e relativ simplă: Simona nu se simte deloc confortabil în această zonă a terenului; e o zonă pe care nu o controlează, nu are multă încredere în loviturile sale când se apropie de fileu și de foarte multe ori se blochează atunci când adversara insistă să o cheme la fileu (meciul cu Su-Wei Hsieh de la Wimbledon 2018 e un alt bun exemplu în acest sens). 

Cu ce rămânem după partida asta? În primul rând, trebuie să-i acordăm lui Townsend meritul cuvenit: venită din calificări și având în față o adversară care îi lăsase doar 13 game-uri în ultimele trei meciuri, ea a schimbat planul din mers, a făcut meciul carierei și a obținut cea mai importantă victorie a ei, jucând stilul ei natural. Asta deși înaintea meciului puțini erau aceia care îi dădeau vreo șansă în fața Simonei.

Simona rămâne cu o problemă care părea mai degrabă întâmplătoare la început, dar care acum începe, probabil, să se consolideze: al treilea an la rând în care pierde devreme. Dacă ajută la ceva, nu trebuie uitat că astfel de meciuri, cu fix aceeași desfășurare, s-au mai întâmplat la case cel puțin la fel de mari, exemplul cel mai elocvent fiind, probabil, înfrângerea suferită de Andy Murray în fața lui Misha Zverev la Australian Open 2017, când germanul a venit la fileu de peste 100 de ori – la fel ca și Townsend azi.

Un turneu terminat prea devreme, pentru că existau motive să credem că nivelul ei ar fi putut crește pentru fazele avansate, dar despre care vom mai avea timp să vorbim. 


Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi