Simona Halep, momente de joc incredibil contra lui Sloane. Semifinale la Miami, urmează Serena!

Adrian Țoca | 2 aprilie 2015

Simona Halep a câștigat în două seturi cu Sloane Stephens și se pregătește de o nouă reîntâlnire cu Serena Williams

Simona Halep a câștigat în două seturi cu Sloane Stephens, 6-1, 7-5 în o oră și 15 minute și s-a calificat în semifinalele de la Miami, unde se pregătește de o nouă reîntâlnire cu Serena Williams! Este a 14-a victorie consecutivă a româncei și a 24-a a anului. Va fi prima reîntâlnire de la cele două meciuri jucate în Singapore. De altfel, Simona a fost ultima jucătoare care a reușit să o învingă pe Serena într-un meci oficial, americanca fiind neînvinsă de la acel eșec aspru din grupele Turneului Campioanelor. Ceva mai devreme, Serena a bifat victoria cu numărul 700 a carierei în sfertul cu Sabine Lisicki.

Dacă v-ați uitat azi-noapte la meciul Simonei, apoi ați adormit cu gândul la următorul, în mod sigur v-ați trezit cu un zâmbet mare pe față. Tenisul bun asta face, dă o stare de bine comparabilă poate doar cu sentimentul că se face dreptate. Când jucătorul sau jucătoarea voastră preferată face puncte direct câștigătoare din orice poziție și produce cu atâta ușurință un tenis autentic, nemachiat, un tenis în transă, ai senzația că se face dreptate pe lume.

“Vreau energie! Vreau pasiune! Vreau bucurie! Dacă tu produci toate astea, iar ea te poate bate și așa, atunci God Bless Her, strânge-i mâna și asta e!” Excelentul discurs motivațional produs între seturi de Nick Saviano, antrenorul lui Sloane Stephens, a atins toate notele corecte și a contribuit oarecum la relansarea meciului în setul secund. În același timp, a evidențiat și elogiat indirect fantasticul tenis produs de Simona până la 6-1 și, mai apoi, până la 3-0. Tot ce căuta Saviano la eleva sa era in full display de cealaltă parte a fileului.

Simona

A fost Simona Tennis Clinic în primul set. Simo a jucat un tenis curat, superb și imposibil de respins în vreun fel. Am regăsit-o pe Simona din Singapore, motivată, focus 100 la 100, neclintită de nimeni și de nimic din exterior. Cea care se face una cu mingea. Simona cu lovituri electrice, cu unghiuri teribile, cu o construcție superbă a punctului și cu o deplasare care-ți fură ochii. Aceeași Simona expeditivă, care nu-ți lasă nimic gratis, care te descurajează cu furia pozitivă din priviri, cu explozia din picioare și cu injecția de viteză din rachetă.

Sloane a început pozitiv, atacând furios serviciul doi al româncei cât să-și creeze două mingi de break încă din primul game, dar americanca a realizat rapid că a dat peste o jucătoare în zi de grație. Simona a lovit inteligent, preponderent către reverul lui Stephens, ținând-o sechestrată pe americancă pe acea parte. Când Halep a schimbat direcția în rally, lovind către dreapta americancei, Sloane s-a simțit grăbită pe forehand, parte pe care are tentația să-și folosească forța nativă superioară și să lovească brutal mingea, indiferent dacă se impune sau nu. Deseori cedează prea ușor acestei tentații, iar asta o costă puncte importante. Atunci când Sloane a atacat coerent, și au fost destule situații, Simona s-a apărat excelent în colțurile terenului și a răspuns cu retururi fantastice, de o adâncime și o precizie de natură să pună presiune imensă pe Stephens. I-a transmis astfel un mesaj greu de pus în practică: “trebuie să vii cu lovituri aproape perfecte ca să treci de mine astăzi”. Adică i-a pus întrebări și i-a insuflat dubii. Adică exact de ce nu are nevoie Sloane în faza ei actuală, în care caută să-și reconsolideze pas cu pas încrederea.

Cu lovituri curate și pline, cu un plasament excelent și cu lungime bună pe ambele laturi, Simona a obținut imediat break-ul, așa că firavul echilibru de la început s-a prefăcut rapid în țăndări. Românca a început să controleze ritmul și să-și impună construcția elaborată a punctului, provocând daune cu adâncimea mingilor și cu unghiurile create, folosindu-se de ele ca să o scoată pe Sloane din teren, numai pentru a executa apoi spațiul rămas liber. În plus, în termeni de răbdare, Halep pleacă întotdeauna cu un avantaj masiv față de Sloane, pentru că-și măsoară mult mai bine riscurile și poate să aștepte alte două sau trei lovituri în așteptarea timingului perfect. “Simona e prea puternică. Nimic din jocul lui Sloane, nicio lovitură a ei nu poate să-i dea dureri de cap româncei acum. Simona is like a ball machine!”, a exclamat Marion Bartoli la microfonul TennisTV, admirând migăloasa dezmembrare de către Simona a jocului lui Sloane.

Transa a durat câteva zeci de minute superbe. De data asta, vedeta zilei a fost nu reverul în lung, ci forehandul, pe care numărul 3 mondial l-a executat în voie și în toate direcțiile: în lungul liniei, în cross sau, specialitatea serii, running forehandul direct câștigător, o lovitură de mare efect, care s-a repetat, vom vedea mai târziu, și într-unul dintre cele mai importante momente ale serii. La un moment dat, Simona câștigase 15 din 19 puncte, iar când Sloane a reușit, în sfârșit, rebreak-ul de la 3-0 în setul secund, comentatorii Tennis TV au notat că americanca a “evitat bagel-ul”. Cam astea erau datele.

Dar Sloane n-a făcut doar un rebreak întâmplător, ci s-a cățărat, încet și inteligent, înapoi în joc. A schimbat ritmul, înțelegând că dacă se continuă în cel de până atunci, finalul e doar o chestiune de timp. A început să se agațe de fiecare minge, așa cum îi ceruse Saviano. A început să lovească mai moale, mai temperat și a invitat-o pe Simona să finalizeze în stil fiecare punct. Luată un pic de val, dar și derutată pe moment de schimbarea jocului, românca a început să greșească în câteva rânduri, inclusiv la două puncte frumos construite, dar pierdute la fileu. A devenit mai încordată. Scăderea de viteză, altminteri normală după nebunia de meci pe care o făcuse Simona până atunci, s-a prefăcut într-o foarte scurtă derută. Chiar și așa. Simona a avut șansa să ucidă momentumul acesteia în două game-uri pe serviciul lui Sloane, dar le-a scăpat pe ambele din mână, de la 30-0. Așa că echilibrul s-a restabilit rapid, Nick Saviano a început să zâmbească, tribunele au luat foc, cu o atmosferă de Fed Cup, și dintr-o dată meciul părea relansat: 4-3 pentru Stephens.

A fost momentul când Simona a trecut înapoi la muncă, s-a resetat în pauza de la 3-4 și a mai câștigat meciul o dată. A început cu un hold la zero, incredibil de important prin simplitatea lui, pentru 4-4. La 4-5, încă tensionată în braț, Simona a câștigat unul dintre rally-urile meciului, punând capăt unui schimb de 25 de lovituri cu un super forehand down the line. Dar l-a urmat cu două revere în lung trimise în out, și dintr-o dată setul era la două puncte de Sloane.

Încă o dată răbdarea și știința punctelor mari a făcut diferența. Ca și la Paris, în precedentul meci direct, românca le-a jucat cu mintea pe cele mai importante. A ieșit din game-ul respectiv, iar în următorul a făcut break cu un alt running forehand în diagonală de excepție, pe care l-a pălit, pur și simplu. Îl veți vedea în toate rezumatele. Simona cea din primele 10 game-uri se reîntorsese. Iar ultimul game i-a repus pe tapet construcția excepțională a punctelor, cu Sloane redusă la simplu sparring, având ca temă “pune cumva mingea înapoi”. Simona a închis meciul cu un forehand în cross așezat cu mâna, apoi a avut o reacție de satisfacție care i-a trădat un pic stresul trăit în timp ce a rezolvat noua problemă. Ca la un semn, încrâncenarea aceea pozitivă s-a topit, în locul ei a reapărut zâmbetul senin și strălucirea din ochi, mulțumire pentru cei din staff, cei din tribune, cei de acasă.

A fost un meci pe care Simona l-a câștigat, cum spuneam, de două ori. Ambele părți ale lui sunt utile. Până la 6-1, 3-0 a fost cel mai bun tenis al anului BY FAR, un tenis venit la momentul potrivit înainte de semifinala de mâine, un pas în plus față de meciul oricum foarte bun făcut cu Pennetta. Pastila celor patru game-uri pierdute la rând e, la rându-i, utilă din mai multe motive: ne ține cu toții cu picioarele pe pământ, reamintindu-ne că vorbim despre sport, despre tenis și vorba clișeului, nu e gata până nu e gata, iar adversarul își poate oricând ridica nivelul, mai ales în astfel de faze avansate ale unor competiții atât de mari. Îi e utilă Simonei, pentru că îi dă noi informații și o păstrează și pe ea în stare de alertă; dar în același timp demonstrează încă o dată abilitatea ei de a se ajusta în timp de criză și de a găsi soluții la schimbările de plan pe care le încearcă adversarele ei. O abilitate rar întâlnită în WTA, mai ales la frecvența cu care Simona o pune în aplicare.

La o scară mai mică, a semănat cu meciul cu Serena din Singapore, cel din grupe: primul set, o demonstrație; al doilea set, adversara a început să joace, să schimbe și chiar a pus probleme, creând un context în care în mod normal jucătoarea aflată la conducerea scorului tinde să clacheze sub presiunea scorului. Este exact ce nu face Simona. Este diferențiatorul ei față de restul plutonului.

Și este unul dintre motivele pentru care Simona a ajuns la atâtea victorii anul acesta, 24, dintre care 14 la rând. Niște cifre imense, care au devenit simple statistici, și care trec pe planul secund acum, când și jocul, și mindsetul ei se aliniază la cote dintre cele mai înalte, exact atunci când trebuie. Îți dai seama cât de sus s-a ajuns cu Simona când un record de 14 victorii consecutive, obținut pe unul dintre cele mai solicitante segmente ale calendarului, pare perfect normal. Când un titlu la Indian Wells e urmat de o semifinală la Miami și totul pare perfect normal. Când nici nu mai e timp de decantat emoții, pentru că la câteva zeci de ore urmează un alt meci, altă enigmă de desfăcut, alte emoții, tot mai puternice, tot mai mari. Și totul pare perfect normal.

Simona își va vedea acum dorința îndeplinită, iar meciul cu Serena din această noapte (vom vorbi separat despre el) are aerul de meciul anului. Se întâlnesc două jucătoare neînvinse de meciuri bune, iar câștigătoarea va pleca drept heavy favourite în finala cu Petkovic sau cu Suarez Navarro. La cinci luni de la cele două meciuri din Singapore, la două săptămâni de la întâlnirea ratată de la Indian Wells, cele mai bune jucătoare ale momentului vor fi, în sfârșit, față în față. Iar Simona, cum zice chiar ea, n-are absolut niciun motiv de teamă. God Bless Her, vorba bătrânului Nick.

Cu Serena, vineri dimineața, de la ora 4:00

„La început, totul a mers foarte repede, eu m-am deplasat excelent, am fost foarte rapidă pe teren și am jucat cel mai bun meci al meu. Apoi Sloane a schimbat tactica, a început să joace un pic mai așezat, ceea ce m-a încetinit un pic, dar mă bucur că am revenit și am reușit să câștig în două seturi”, a spus Simona.

Despre meciul cu Serena, Simona a spus: „Nu am nimic de pierdut mâine. Ea e cea mai bună jucătoare din lume, așa că trebuie să joc cel mai bun tenis al meu. Trebuie să joc fără emoții, pentru că n-am ce pierde. Trebuie să merg pe teren și să cred că am șansa mea s-o bat pe Serena. Abia aștept meciul cu ea. Meciul din Singapore a fost un meci pe care n-o să-l uit, m-a făcut să cred că o pot bate”, a spus Simona, la interviul de pe teren.

Serena Williams – Simona Halep are loc în dimneața de vineri, de la ora 4.00, ora României.

 

Îți place?
Cele mai noi

Hoy el mundo del deporte en general y el fútbol en particular tiene un vacío. Se nos fue #Maradona uno de los deportistas mas grandes de la historia. Queda lo que hizo en el fútbol. Mi mas sincero y sentido pésame a su familia, al mundo del fútbol y a toda la Argentina 🇦🇷