Simona Halep, într-o vară cât alții într-o viață. A patra finală și intră în TOP 20!

Adrian Țoca | 24 august 2013

Simona Halep a învins-o în două seturi pe fostul lider mondial Caroline Wozniacki, 6-2, 7-5, și o va întâlni pe Petra Kvitova în finala de la New Haven. Indiferent de rezultatul din finală, de luni Simona intră între cele mai bune 20 de jucătoare ale lumii, devenind prima româncă de la Irina Spîrlea și Ruxandra Dragomir care reușește asta.

Ce e mai impresionant, seria fabuloasă a Simonei din ultimele trei luni sau simplitatea adorabilă cu care ea primește fiecare victorie? Pentru a 30-a oară de la Roma încoace, Simona a câștigat de o manieră absolut dominantă un meci de tenis, apoi a strâns pumnii, s-a închinat, a zâmbit larg către boxa ei și s-a îndreptat către fileu. De fiecare dată, același ritual. Fără sărbătoriri deșănțate, fără reacții exagerate, fără nimic care să o facă „notabilă” sau „share-uibilă” în ochii unei lumi ahtiate după „ieșit din comun”. Simona câștigă, câștigă mult și câștigă cu mult bun simț, reamintindu-ne, cu fiecare ocazie, de însuși fundamentul tenisului. 

Spuneam de victorii în manieră dominantă. Dacă v-a scăpat acest mic amănunt, ceea ce trebuie scos în prim-plan e faptul că pe toată durata acestui winning streak (că tot suntem în plin sezon nord-american) de proporții inimaginabile, Simona a câștigat mereu clar. A făcut-o impunându-și propriile condiții. Fără să se chinuie, fără să sufere, fără să tremure până la ultimele mingi. Fără să depindă de greșelile adversarei. Și, mai ales, fără să conteze numele acesteia. Sigur, au mai fost seturi pierdute pe parcurs, momente grele, dar în cantitate neglijabilă, prea puține ca să conteze în marea schemă a lucrurilor. Și pentru că am făcut referire la „numele adversarilor”, lista capătă proporții impresionante. Notați: Agnieszka Radwanska, Svetlana Kuznetsova, Jelena Jankovic, Roberta Vinci, Kirsten Flipkens, Andrea Petkovic, Carla Suarez-Navarro, Marion Bartoli, Samantha Stosur, iar acum, Caroline Wozniacki. În traducere, doi foști lideri mondiali, trei câștigătoare de Slam, o finalistă de Slam. Patru victorii la jucătoare de Top 10.

Și da, Caroline merită și ea trecută pe această listă, în pofida căderii evidente din ultimii doi ani. Merită fie și pentru un lucru simplu, dar vital în economia acestui turneu: este, practic, turneul… ei. Până în această seară, ea câștigase 23 de meciuri la New Haven și pierduse unul singur, semifinala de anul trecut cu Kirilenko. Are patru titluri în cont aici. Contează? Da, pentru că sunt numeroase exemple de jucători/jucătoare care își ridică nivelul mult peste medie atunci când joacă la un turneu preferat. Nu, nu mai contează atunci când întâlnești o jucătoare atât de inspirată precum Simona.

Rezultatul n-a stat vreo secundă sub semnul întrebării. Nici măcar la 3-4, 40-40 în setul doi, când Simona, prea drăguță la fileu la un punct ușor, a părut în pericol. Doar a părut, pentru că, în realitate, românca a dominat autoritar, pe alocuri impunător, meciul. Începând cu startul lansat, break și consolidare imediată, și terminând cu game-ul în care a servit pentru meci, Halep a fost cu două clase peste Wozniacki. Până și momentele de cădere parcă au fost calculate, luate exact în momentele mai puțin importante, de fiecare dată la adăpostul unui break. În primul set, la 2-0, Wozniacki a revenit și a egalat, dar apoi a urmat o serie de cinci game-uri la rând pentru Simona, cu care fata noastră a rupt în două orice fărâmă de echilibru. Apoi, în setul doi, la 3-2 și cu break în față, Simona a avut iar două game-uri mai slabe, în care a părut că-și trage sufletul, dar astfel de mici sincope sunt normale, nu vă așteptați ca un jucător să joace la intensitate maximă, fără căderi, un meci întreg. Așa s-a ajuns la acel 3-4, 40-40 amintit, dar românca a negociat admirabil și acel game, și pe următorul, la 4-5. Apoi a accelerat și dusă a fost.

Peste aceste detalii de scor, ce a impresionat încă o dată a fost calmul în joc al Simonei. Siguranța afișată pe teren. O bucurie să o urmărești, ca de fiecare dată. Alegeri inspirate, execuții curate, alese, un limbaj al corpului care îți transmite mesajul că totul e în regulă, chiar și atunci când mai lasă să se vadă acele răbufniri, în care parcă ar mătura un pic terenul cu racheta. Un tenis deștept. Și nemaipomenit de plăcut de privit. Cu Wozniacki, Simona a strălucit iar la capitolul lovituri direct câștigătoare, 29 la număr, păstrând balanța aproape egală winners-urile cu dreapta și cele pe rever. A avut un procentaj foarte bun și când a venit în față, și n-a făcut-o de puține ori (12 din 18). A servit bine, iar cu passing-shot-urile a fost absolut stelară. Aproape fără greșeală. Cu această lovitură a rupt definitiv încrederea danezei, penalizând-o în câteva rânduri din poziții extreme, full-strech, pe culoare imposibil de închis de către Woz. Situația s-a repetat în cinci sau șase ocazii, de fiecare dată în momente cruciale. Cum remarca și Caroline după meci, Simona a forțat-o să joace lovituri care nu-i conveneau, iar Wozniacki n-a mai avut cum și unde să replice tactica mult mai agresivă din sfertul de finală cu Sloane Stephens.

„Am jucat foarte bine, mă simt incredibil, fizic sunt foarte ok și îmi place mult aici. Am fost foarte nervoasă înainte de meci, dar acum mă simt pe un munte de încredere”, a fost prima reacție a Simonei, imediat după calificarea în finală. A patra finală din ultimele trei luni, și cea mai strălucitoare. Și prima pe hard din cariera româncei. O va întâlni pe Petra Kvitova în meciul pentru trofeu, încă un alt meci cu un adversar cu nume, altă campioană de Slam, dar sunt puține fetele din circuit care o mai sperie acum pe Simona.

Petra chiar știe tenis, în ziua ei bună e un coșmar pentru oricine, iar în semifinala cu Zakopalova chiar a prins o astfel de zi, câștigând, la 0 și la 1, în sub 50 de minute. Dar sunt două detalii care ar putea conta major: unul – Kvitova e din cale afară de inconstantă zilele astea, și nu știi niciodată dacă prinde o astfel de zi strălucitoare sau își arată partea mai puțin plăcută a jocului ei. Al doilea, Petra spunea, după victoria ei, că nu o cunoaște pe Simona și nu prea știe la ce să se aștepte în eventualitatea unui meci. Și ar mai fi un lucru esențial: dintre cele două, una singură joacă având în spate un val fabulos de încredere, iar aceea nu e Kvitova.

Indiferent de rezultatul din finală, Simona a reușit deja să câștige ceva. De luni, ea va intra, cu punctele deja obținute aici, în top 20. A trecut, așadar, de o barieră simbolică greu de depășit pentru jucătoarele noastre. Simona devine prima româncă în Top 20 de la duo-ul Irina Spîrlea – Ruxandra Dragomir încoace.

În cazul unui nou trofeu, va urca pe 19. Și, la cum merg lucrurile, e deja câștigătoare a titlului de Most Improved Player în 2013. Dar ăsta-i abia începutul.

Interviul dat de Simona după meci

Înregistrarea completă a meciului

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi