Simona a căutat, și a găsit, resursele în ea, și a câștigat încă un meci care spune multe atât despre jocul, cât și despre personalitatea ei

Radu Marina | 19 februarie 2020

Victoria trăită atât de periculos cu o Ons Jabeur inspirată, are și alt înțeles: e genul de rezultat și de atitudine care i-a clădit și menținut reputația de luptătoare Simonei, reputație care contează atât de mult în momente cheie ale marilor meciuri.

Primul meci după o pauză de câteva săptămâni cu Ons Jabeur, care tocmai ce traversează cea mai bună perioadă a carierei, plus că se juca la Dubai, un teritoriu atât de apropiat lui Ons, nu putea fi ușor. Dar pentru că și în aceste condiții Simona a găsit, încă o dată, o cale de a ieși la suprafață, după un meci intens – ca desfășurare, dramatism, calitate – și o adversară care s-a autodepășit, asta nu poate fi decât îmbucurător. O victorie rămâne o victorie, ba chiar una foarte prețioasă, știind că e obținută după două ore de joc, după trei seturi cu multe întorsături, după un tiebreak decisiv și o minge de meci salvată și trei ratate.

Meciul câștigat astăzi de Simona cu Jabeur e tipul ăla de victorie muncită, tipică jucătoarelor mari: fără să fie în ziua ei bună, fără să exceleze și având în față o adversară foarte complicată, care a venit pregătită să caute victoria și să joace cel mai bun tenis al ei, Simona a putut întoarce meciul.  

Jabeur e cunoscută în circuit ca o jucătoare foarte creativă, cu o mână fină, capabilă să varieze, să rupă ritmul, să joace rapid și în viteză. Combină toate aceste elemente cu mult succes și apelează des (adesea în exces) la tot felul de artificii – scurte-lob, serviciu-voleu, poziționare la retur în interiorul terenului, veniri la fileu – pentru a-și scoate adversara din zona de confort. Stilul ei de joc se încadrează în teorie mai degrabă la unul variat, și nu la unul agresiv, dar îl poate aplica foarte bine și pe cel din urmă. 

Astăzi, la întâlnirea cu Simona, a venit însă cu altceva, care a dat roade și la Australian Open, în fața lui Caroline Wozniacki: un joc foarte agresiv, susținut cu lovituri razante, rapide, luate devreme, în încercarea de a nu oferi absolut niciun spațiu de manevră. A mizat totul pe jocul ofensiv, încercând să închidă punctul din maxim două lovituri, și i-a ieșit, mai ales în primul set: 11 lovituri direct câștigătoare, șapte erori în doar șapte game-uri și primul set era al ei. Un set în care Simona n-a apucat să joace pentru că n-a fost lăsată să joace; totul s-a petrecut atât de repede, încât nici măcar să greșească n-a apucat, vezi doar cele șase erori neforțate comise de Simona în primul set. 

Timp de un set, Halep a experimentat tipul acela de furtună devastatoare, care distruge tot ce îi iese în cale. Doar că pentru ea nu era neapărat o situație nouă; a mai trecut prin multe astfel de meciuri dure, în care a fost dominată și împinsă din toate părțile. Pe unele le-a pierdut, din altele a învățat ce era de învățat. 

Și apropo de lecții învățate, Simona de acum câțiva s-ar fi cantonat, probabil, în același joc pasiv, s-ar fi enervat și n-ar mai fi putut ține în frâu agresivitatea adversarei. Simona, cea dublă câștigătoare de Grand Slam, a gestionat, încă o dată, impecabil situația asta grea, cu care s-a mai confruntat de multe ori în trecut: a rămas aproape de adversară, a încasat ce era de încasat și a așteptat momentul oportun pentru a începe să construiască și să revină în meci. Răbdător, pas cu pas, hotărâtă să-și ia șansele. 

În ce o privește pe Jabeur, întrebarea firească era cât va putea menține acel nivel de agresivitate? Cum evoluția din primul set era greu de replicat, date fiind intensitatea și viteza avute în execuții, a fost suficient un game mai slab la serviciu, ca nivelul ei, dar mai ales încrederea, să scadă. Sau, altfel spus, să revină la normal. 

Aici a intervenit experiența și știința jocului Simonei, care a știut cum să intre pe mica fereastră deschisă de Jabeur. În game-ul doi al setului doi, Ons a dat mici semne de slăbiciune, a ratat câteva mingi, iar Simona, prezentă, a știut că e momentul potrivit pentru a reintra în meci și a apăsat pe accelerație, obținând break-ul. De aici, jocul Simonei a revenit, cumva, la cote obișnuite, dar fără a străluci neapărat: a fost suficient de ordonat și de clar pentru a duce meciul în decisiv în fața unei adversare care n-a mai avut precizia și inspirația din primul set. 

Că asta nu a fost cea mai bună zi a Simonei și că au fost mici probleme în deplasare avea să fie confirmat de evoluția fluctuantă din setul decisiv. Dar și de intervenția fizioterapeutului de la începutul decisivului, când a primit îngrijiri medicale în zona spatelui. 

Deși setul trei a mers vreme bună în direcția pe care Simona a stabilit-o încă din setul doi, reușind să obțină devreme break-ul și urcând la 4-1, tenisul ei a fost ezitant. Au fost momente de joc remarcabile, dar și căderi care au readus-o pe Jabeur în meci, la nivelul din primul set – vezi revenirea avută de tunisiancă de la 1-4 la 4-4, pe fondul unui joc pasiv al Simonei, care i-a permis lui Jabeur să intre în teren, să atace și să preia, din nou, inițiativa. 

Adevărata dramă de aici a început. Și drama, dar și calitatea, pentru că ambele au reușit, spre finalul de meci, să joace în același timp un tenis foarte bun.

De fapt, pe finalul setului decisiv au fost trei momente-cheie pe care Simona le-a gestionat impecabil. 

Primul a fost la 4-4, când Simo a oprit perioada grea cu un game categoric, câștigat la zero, după trei game-uri pierdute la rând.

Al doilea al venit la 5-6, dupa ce își pierduse serviciul, iar Jabeur urma să servească pentru meci. Al treilea a fost momentul în care a ratat trei mingi de meci și a salvat una în tiebreak-ul decisiv. Să le luăm pe rând acum. 

La 5-6, după ce și-a pierdut serviciul cu trei erori neforțate ușoare, într-un vacarm de nedescris, Simona a rămas calmă și și-a chemat antrenorul la OCC, Artemon Apostu-Efremov reușind să o readucă în meci prin sfaturile oferite. “Respiră și dă drumul la braț. Dacă greșești lovind mingea, e ok. Dă prima minge repede și apoi variază. Atacă la retur, lovește drept, iar apoi schimbă, dă o minge mai rotundă. Caută resursele în tine. Știu că poți”, i-a transmis Arti pe un ton foarte liniștitor, ton care a fost de folos, ajutând-o pe Simona să se refocuseze în toată acea nebunie. 

În următorul game, Simona a aplicat cu religiozitate toate aceste indicații și și-a luat serviciul înapoi, după un game la zero în care fost extraordinară cu returul: foarte agresivă pe prima minge, căutând să preia controlul și încercând să lifteze prima lovitură după retur, cum i-a sugerat antrenorul. Schimbarea asta a surprins-o pe Jabeur, care era obișnuită la acel moment cu un anumit ritm – din care s-a hrănit constant – și cu aceleași traiectorii , și care, implicit, a avut mari probleme în a-și ajusta poziționarea, lovind înghesuit și greșind toate mingile de acest fel. 

În tiebreak, aceeași tactică a dus-o pe Simona la 6-3. Doar că dramatismul nu s-a oprit aici: Simona a ratat cele trei mingi de meci (una salvată de adversară) și pierde următoarele patru puncte la rând, având de înfruntat o minge de meci la 6-7. A salvat mingea de meci cu același joc curajos cu care și-a luat serviciul înapoi la 5-6 și a continuat să alterneze loviturile (a început raliul cu o lovitură iute, l-a continuat cu o lovitură neutră, încărcată cu top-spin), un plan tactic care avea să îi și aducă victoria, după două erori forțate ale adversarei. 

Victoria asta, deși trăită tare periculos, trebuie privită în contextul în care Simona nu a mai jucat un meci oficial de aproape o lună (știm cât de mult contează pentru ea ritmul) și a avut în față o adversară care traversează cea mai bună perioadă a carierei sale. Ceea ce explică atât micile fluctuații din jocul ei, cât și desfășurarea meciului. Meci, care la trasul liniei, a fost unul  bun și foarte echilibrat. Puține lucruri le-au separat și nu mult a lipsit ca învingătoare să fie Ons și nu Simona. 

Pentru meciul următor, când o va întâlni pe Aryna Sabalenka (joi, nu mai devreme de 6.30 seara, în România), jucătoare care a învins-o chiar în startul sezonului, va fi nevoie de ceva mai multă consistență. Loviturile sunt acolo, jocul se leagă, dar încă mai sunt niște piese care trebuie să se așeze în locul potrivit.

Și, pentru că vorbim de o jucătoare atât de agresivă precum Sabalenka, e tipul ăla de meci unde are nevoie și trebuie să fie puternică pe picioare. Iar aici e de urmărit cum vor sta lucrurile din punct de vedere fizic, chiar dacă Simona nu a părut că resimte în vreun fel dureri în zona lombară, după ce a primit îngrijiri medicale la începutul setului decisiv. 

https://twitter.com/Simona_Halep/status/1230209505205440512?s=20

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi