Shanghai: Nikad ne reci nikad / Niciodată să nu spui niciodată

Tweener-uri, schimburi de mingi incredibile, unghiuri care nu credeam că există. 11 breakuri, 5 mingi de meci salvate de Djokovic, 2 de Murray, un tiebreak de infarct câştigat de Novak cu 13-11 în setul 2, 3 ore şi 20 de minute (a fost cea mai lungă finală ATP de anul acesta), două rachete făcute praf şi masa de prânz luată cu farfuria în braţe şi ochii pe ecran. Da, aşa de bun a fost meciul ăsta.

Recunosc, când mă gândeam că avem o reeditare a finalei de la USO, mă apuca o uşoară ameţeală. Dar acest meci nu a semănat deloc cu finala newyorkeză sabotată de vânt. Odată, pentru că Andy Murray joacă altfel acum, după ce are liniştea unui Grand Slam în buzunar. Şi apoi, pentru că Novak a jucat la Beijing şi Shanghai aproape de tenisul impenetrabil de anul trecut.

Primul set a fost o încleştare de 6 break-uri. Ambii sunt returneuri fantastici pe de o parte şi pe de altă parte, nivelul serviciului a fost pentru amândoi mai scăzut decât până acum în turneu. Novak a servit per total un pic mai bine (60% procentaj pe primul faţă de 55% Andy) dar restul statisticilor pe serviciu sunt comparabile. Majoritatea game-urilor au ajuns la egalitate sau la multiple egalităţi. Ca să vedeţi ce rol mare a jucat returul, la 2-0 pentru Novak în primul set pe serviciul lui, Andy i-a atacat un al doilea serviciu cu un retur câştigător de 167 kmh. Serviciul lui Novak avusese  doar 137.

Probabil cei doi s-au simţit azi de parcă ar fi jucat cu imaginea lor din oglindă. Jocurile lor sunt foarte similare. Amândoi returnează bine. Amândoi apără incredibil. Amândoi au nivel de fitness fantastic. Până acum, unde Novak avea un avantaj era la faptul că nu aştepta atât de mult ca Murray până trecea în atac şi la instinctul lui de supraviețuire supraomenesc. Murray mai are de lucrat la ferocitatea sub presiune, care-i lipsește uneori, dar azi a arătat că a recuperat extrem de mult  la capitolul agresivitate şi luarea iniţiativei. În primul set, Murray îl depăşise clar pe Djokovic şi la lovituri câștigătoare şi la erori neforțate. Acesta este semnul unui joc agresiv, care implică şi riscuri, dar şi recompense.

Murray şi-a folosit apoi astăzi reverul nu doar pe post de lovitură de schimb, ci de lovitură de atac cu care a încheiat puncte. Cu dreapta inside out Andy a făcut pagube serioase tot meciul. Amândoi au jucat lipiţi de linia de fund, luând mingea foarte repede, schimbând traiectoriile într-o clipită, făcând zigzaguri care întindeau terenul pe lăţime şi trimiţând lovituri adânci care-l extindeau pe lungime.

La 5-5, Murray reuşeşte încă un break, atrăgându-l pe Novak în faţă şi obligându-l să lovească un voleu jos, de sub fileu, pe care Novak îl greşeşte.  6-5 şi Novak ştie că primul set e pierdut, toată munca de până atunci e dusă pe apa sâmbetei. După o oră de alergat, e prea mult. Ia racheta şi o loveşte cu sete de câteva ori de pământ, distrugând-o complet, şi apoi o aruncă spre scaun. Murray serveşte şi ia primul set cu 7-5.

În setul doi, jocul de-a şoarecele şi pisica continuă, cu Murray în rolul pisicii. În crucialul game 7, Andy face break pentru 4-3 şi pare că se îndreaptă către victorie. La 5-4 Murray serveşte pentru meci. Este 30-0 şi Novak este cu spatele la zid, ca de atâtea ori în cariera lui. Şi cum a demonstrat-o istoria de atâtea ori până acum, acesta este mometul în care trebuie să-ţi fie cel mai frică de Djokovic. Urmează punctul meciului, în care cei doi acoperă fiecare milimetru de teren, Novak a face cu succes un tweener şi încheie apoi cu un dropshot inconştient de curajos. Stadionul explodează, Novak îşi aruncă pumnul spre cer şi zâmbeşte larg, uitându-se fericit la public. Era ca şi cum uitase de scor, uitase că pierdea,  şi-şi amintise cât de mult îi place să joace pur şi simplu, tenis.

Şi de atunci încolo, lucrurile au început să se schimbe. Următorul punct este câştigat tot de Novak, într-o manieră la fel de triumfătoare, cu una din dreptele acelea în cros închis de care v-am povestit că-mi taie respiraţia. 30 egal. Însă Andy Murray v 2.0 răspunde şi el cu asupra de măsură. Îl smuceşte pe Novak la stânga, îl împinge la dreapta, până când Novak greşeşte în fileu. 40-30 şi minge de meci pentru Andy. Ce face Novak? Atacă. Face punct cu dreapta, profitând de o minge scurtă a lui Murray. Şi continuă să atace, făcând punct iar cu o dreaptă adâncă pentru avantaj. Iar apoi returnează ucigaş pe un prim serviciu foarte bun al lui Murray. Break pentru 5-5, şi şoarecele se transformă în pisică.

Murray este clar descumpănit. Novak, pe de altă parte, apără incredibil, întoarce şi câştigă puncte aparent pierdute. Nu cred c-am mai văzut un lob defensiv de rever slice mai bun decât al lui. Poate Federer într-o zi bună.

Tie break-ul a fost o afacere presărată de emoţii şi atacuri curajoase. Scorul a fost strâns, niciodată mai mult de două puncte diferenţă între cei doi combatanţi. Niciunul n-a dat înapoi, niciunul n-a jucat „la aşteptarea greşelii adversarului”. La 4-4, Murray ia pentru prima oară conducerea cu un retur agresiv. Apoi apără incredibil şi supravieţuieşte asediului lui Novak pentru 6-4. Djokovic atacă şi face punct cu o dreaptă inside out. Publicul scandează „Nole! Nole!”. Murray greşeşte un retur în fileu. Djokovic îi atacă serviciul. La 7-7 Murray atacă fileul. La 8-7 Murray atacă iar fileul. Djokovic serveşte genial, îl scoate pe Murray în afara terenului, şi apoi face punct în terenul gol. Djokovic îl împinge pe Murray înapoi: 9-8. Murray atacă din nou fileul: 9-9. Djokovic se apără imposibil: 10-10. Djokovic serveşte incredibil la T: 11-10. Murray pârjoleşte terenul cu un rever în cros câştigător: 11-11. Murray greşeşte o dreaptă în terenul deschis, după ce-l scosese pe Novak în afara terenului cu serviciul: 12-11. Novak atacă fileul, câştigă tiebreak-ul cu un swing volley de dreapta şi duce meciul, în uralele întregului stadion, în setul 3. Andy, oglindindu-l pe Novak din setul 1, îşi sfărâmă racheta, ştiind că i-a scăpat victoria printre degete.

Setul 3 este foarte diferit de setul 2. Amândoi sunt obosiţi, şi se vede că Andy are probleme musculare. Nu mai poate să apere colţurile, mai ales pe rever. Procentajul pe primul serviciu îi scade dramatic, al lui Novak creşte. Novak face break pentru 4-3, îşi ia serviciul şi apoi face încă un break pentru a lua decisivul cu 6-3. Game set match Djokovic, învingător pentru prima oară la Shanghai. Dacă aceasta este rivalitatea viitorului, eu mă declar satisfăcută.

Video – Execuția celor două rachete – Head trebuie să fie fericit acum

Djokovic în slow-motion 

Djokovic în real-time, apoi Murray

(Mulţumesc lui Adrian şi Ramonei pentru traducerea titlului în sârbeşte)

Al 5-lea titlu al anului pentru Nole

Victoria cu Andy Murray nu numai că i-a oferit lui Nole puțină revanșă pentru eșecul din finala US Open, dar i-a adus acestuia al 13-lea titlu de Masters din carieră, într-un top în care liderii, Federer și Nadal, ambii cu câte 21 de titluri, sunt deja în cătarea puștii sârbului. Djokovic este la al 7-lea Masters diferit, primul care reușește acest lucru, întrucât cei doi mari rivali au fiecare câte 6. Îi lipsesc din colecție Monte Carlo și Cincinnati, și, judecând după evoluțiile sale excelente de pe hard, n-ar fi exclus să și-l treacă și pe al doilea în cont.

Nole a ajuns, de asemenea, la cota 70 de victorii anul acesta, lider din acest punct de vedere în ATP. Din nou un sezon excelent pentru Djoker, cel mai în formă jucător din acest moment. Post-US Open, el a câștigat 10 meciuri la rând, triumfând în turneele de la Beijing și de la Shanghai, titluri care se adaugă celor deja câștigate la Australian Open, Miami și Toronto, toate pe hard. 

În schimb, Murray ar fi fost, în cazul unei victorii de care l-a despărțit un singur punct, în situația de a câștiga a treia oară la rând titlul la Shanghai. Ar fi fost, de asemenea, a doua oară în acest an când Andy triumfă într-un turneu învingându-i pe primii doi jucători în lume, prima dată evenimentul producându-se în turneul olimpic.

Cum e influențată bătălia pentru primul loc?

Dacă tot am vorbit atât de mult despre lupta dintre Federer și Djokovic pentru primul loc, să spunem că sârbul trebuie considerat favorit în acest moment pentru a termina sezonul în fotoliul de lider. În clasamentul care va fi updatat mâine, Federer va fi în continuare lider, atingând borna celor 300 de săptămâni, dar Nole se va apropia vertiginos. Roger va avea acum 12.165 de puncte, în vreme ce Novak va fi la o aruncătură de băț distanță, cu 11.970 de puncte. Pe locul trei, Andy Murray, cu 7.690 de puncte, în vreme ce absentul Rafa e pe 4, cu 6.995, la adăpost, pentru o vreme, de orice imixtiune a unui jucător de la locul 5 în jos.

Revenind la primul loc, noutatea e și o declarație a lui Federer,  imediat după plecarea de la Shanghai, care a anunțat că nu a cedat și că e în continuare motivat să facă “tot ce e posibil” ca să își apere poziția. Ceea ce, după cum a spus chiar și Roger, ar presupune să repete tripleta de victorii Basel-Paris-Londra, interval unde are de apărat un total gras de 3.000 de puncte. Chiar și așa, s-ar putea să nu fie de ajuns. Djokovic are de apărat 180 de puncte de la Basel, turneu unde nu va mai participa, alte 180 la Paris și 200 la Londra. Practic, Federer are nevoie de un traseu perfect pentru el plus unul mediocru pentru Nole. În schimb, chiar dacă va pierde locul 1 pe final de sezon, Federer ar putea pune din nou presiune la Australian Open, unde o rocadă ar fi iarăși posibilă. Dincolo de speculații, ar fi frumos, ca într-un scenariu ideal, ca decizia pentru 2012 să se dea chiar la Londra, la Turneul Campionilor.