Sezonul văzut prin perspectiva declarațiilor de la Turneul Campionilor: Novak Djokovic (III)

Novak Djokovic

Rafa Nadal o fi omul anului, dar Novak Djokovic este omul sfârşitului de an şi din tonul conferinţelor de la Londra se pare că e decis să nu mai facă în 2014 greşeala de a se culca pe lauri, în timp ce alt tip îi suflă de sub nas poziţia de numărul 1. 2014, sau cel puţin începutul său, va fi despre Rafa şi Nole. Federer a zis-o bine: „Djokovic şi Nadal sunt la apogeul carierei. Rafa a avut succes mai devreme, deci poate fi considerat un pic mai „bătrân”. El şi Bjorn Borg au fost poate cei mai de succes adolescenţi pe care i-a avut tenisul”. Într-adevăr, Rafa are un kilometraj mai mare la bord datorită precocităţii sale şi în consecinţă corpul său a început să simtă uzura mai devreme. Djokovic în schimb, mi se pare la apogeu şi ca vârstă şi ca tonus fizic şi ca joc. Tot Federer a menţionat că genul lui de apărare e „diferită” de apărarea lui Nadal şi Murray. Ce cred c-a vrut să spună este că Djokovic a dus jocul clasic defensiv la următorul nivel. Adică mai în teren. Spre deosebire de apărătorii gen Nadal şi Murray, aflaţi aproape în tribune, Novak poate să se întindă după mingi lipit fiind de linia de fund (datorită flexibilităţii sale ieşite din comun), ceea ce îl face şi impenetrabil şi periculos: este suficient de avansat pentru a contraataca oricând fulgerător. Federer: „Nu poţi să treci mingea de el doar dând tare. Trebuie să construieşti punctul, să manevrezi mult până găseşti deschiderea”.

Conferinţele lui Novak sunt interesante din mai multe motive. În primul rând, engleza lui este excelentă – Djokovic este un adevărat poliglot, pe lângă engleză încercându-şi cu succes mâna la italiană, franceză şi germană. Uşurinţa cu care asimilează tot soiul de limbi străine este uluitoare: ţine mine versuri de cântece în româneşte după ani de zile (mulţumim, Victor Ioniţă!), ţine discursuri în franceză la Roland Garros doar după câteva zile, scrie în chineză pe camere la Beijing. Este capabil, deci, să vorbească despre orice subiect in detaliu, să intre în profunzimi şi nuanţe. De aceea, e foarte interesant că în ultimul timp nu prea o mai face. Djokovic mi se pare că şi-a curăţat foarte mult discursul de vreo câţiva ani, mai ales de când a urcat pe locul 1. Răspunsurile sale au devenit mult mai stereotipice, mai previzibile, mai politically correct. Dar norocul este că Novak este balcanic de-al nostru şi natura lui emoţională găseşte un mod de a se manifesta până la urmă, cu toate filtrele pe care şi le pune. Şi acest mod este limbajul non-verbal. Un exemplu doar: fiţi atenţi la limbajul corpului, intonaţie, pauze şi „ohtături”, cum ar zice ilustrul meu concetăţean, Alecu Văcărescu. Marchează de obicei momente cu semnificaţie în discursul său.

Să vedem ce avut Novak de zis (inclusiv ohtături) despre dinamica interesantă a acestui an şi, mai ales, toamne. „După finala de la US Open (inspirat adânc şi oftat) am avut un meci foarte bun de Cupa Davis contra Canadei, ceea ce mi-a dat încredere şi m-a motivat să continui să joc bine în continuare (intonaţie sprintenă, fără pauze). Rezultatele arată cum mă simt pe teren şi sper că voi continua aşa (ridicare mândră a capului)”.

„Pentru mine, cea mai mare dificultate este să mă refac fizic şi mental după meciuri. După finala de la Paris am avut doar 40 de ore (pauză şi suspin adânc) ca să mă pregătesc pentru Londra”.

La întrebarea „Care este cel mai important Masters câştigat anul acesta, răspunde hotărât: „Monte Carlo.”

După meciul cu Federer. „Cât de dur a fost acest meci de debut?” „Oho. A fost unul dintre cele mai grele, dacă nu cel mai greu debut pe care l-am avut la Londra: contra lui Roger, multiplu campion (pauză şi inspirat adânc) şi câştigător de Grand Slam (ridică din sprâncene, îşi atinge nasul). Ştim cu toţii ce record bun are aici (ridică din umeri)”. „Ai fost surprins de cum a decurs setul 3?” „(Ridicat umeri, sprâncene, inspirat adânc) Ei bine, eu am fost cel care i-a permis să intre in meci în setul doi (îşi duce mâna la frunte, ridică din sprâncene, face o grimasă)”.

După meciul cu Gasquet: „(Face o grimasă) Mental, pentru mine a fost o mare provocare. (Pauză, inspiră adânc) Am încercat să trag de mine, deşi ştiam că sunt deja în semifinală. Am încercat să câştig în două seturi, să stau cât mai puţin pe teren, dar … (oftat, ridicat umeri) mi s-a părut un meci plicticos, asta am simţit pe teren. (Râde încurcat) Nu prea am fost multumit de performanţă. E un semn de întrebare mereu ce vrei să faci pe teren… (clatină din cap) Am intrat cu intensitatea potrivită, dar apoi am avut câteva game-uri neglijente (oftat) la sfârşitul primului set, nu m-am mişcat bine”.

Despre meciul cu Wawrinka: „E cea mai bună performanţă a mea din turneu, mă bucur că a venit la momentul potrivit.” La întrebarea „Toată lumea aşteaptă finala de mâine, nu?”. „Când am venit aici obiectivul meu a fost (pufnet uşor) să merg până la capăt şi să încerc să câştig trofeul. Şi eu şi Rafa vrem să terminăm în forţă sezonul.”

După finală: „Extraordinară performanţă, Novak”. (Privire mândră, îndreptată în sus) „Da, este cel mai bun sfârşit de sezon posibil. (Foarte serios) Nu credeam sincer că voi câştiga 22 de meciuri consecutive după US Open. Mi-am revenit foarte bine, am jucat probabil cel mai bun tenis al meu din tot anul. A venit la momentul potrivit, este un plus de încredere pentru la anul”.

Despre meci: „Poate scorul nu indică cât de greu a fost (ridică sprâncenele). Rafa a făcut multe greşeli cu dreapta şi am simţit că nu se simte prea comod. Aşa că am încercat să-l scot din ritm, să schimb tot timpul, să-l mişc si să nu-i dau aceleaşi unghiuri. În momentele importante serviciul mi-a funcţionat bine- să faci puncte uşor într-un astfel de meci contra lui Rafa este foarte important”.

E super distractiv să-i vezi în această lumină conferinţele lui Novak, nu? Aproape că nu mai trebuie să le mai explici :). Să recapitulăm totuşi: la ora asta cred că putem afirma că Djokovic simte că meciurile sunt în racheta lui, indiferent de adversar. Are jocul şi resursele fizice pentru a crede că poate câştiga împotriva oricui. Problema lui este accesarea acelor resurse meci după meci şi menţinerea nivelului la intensitate ridicată. După cum am văzut, se luptă şi el cu recuperarea dintre meciuri şi cu căderile de concentrare din timpul meciurilor. Aici va fi terenul pe care Novak îşi va da bătălia pentru 2014, cred: gestionarea resurselor şi găsirea unui ritm potrivit, care să nu-l epuizeze, dar care să-i câştige meciuri. Este o chestiune de echilibru, de ajustări infinitezimale, dar Djokovic, cu focusul şi dedicaţia sa spartană pentru cariera sa, cred că e capabil să găsească formula potrivită.

Vom avea, deci, la anul, jucători cu atuuri şi probleme foarte diferite, dar cu acelaşi scop: să câştige, să-şi înfrângă şi adversarii, cât şi propriile lor slăbiciuni. Vom vedea care dintre ei va reuşi să iasă cel mai bine din acest dans complicat. Nu în ultimul rând, noi vom avea privilegiul să fim martorii acestui spectacol unic.

Citește aici și prima parte: Federer și Wawrinka

A doua parte: Rafa Nadal