Șapte finale din șapte turnee pentru Rafa în 2013! Stan The Man este marele challenger

Adrian Țoca | 11 mai 2013

Șapte finale din șapte turnee pentru Rafa în 2013! Stan The Man este marele challenger

Masters. Zgură. Madrid. Finală între Rafa și un elvețian. Sună clasic, nu? La fel ca în 2009 și 2010. Da, doar că altul este elvețianul de data asta. Stanislas Wawrinka confirmă toate așteptările puse în el în ultimele zile, grație unei constanțe absolut remarcabile și, pe undeva, neașteptate, și se califică în a doua finală de Masters a carierei. Precedenta a fost tot pe zgură, la Roma, în 2008, pierdută la Djokovic. Un Djokovic care, la vremea respectivă, era departe de forța din ziua de azi. De data asta, misiunea lui Stan este și mai grea: Rafa Nadal.

Stan traversează o perioadă fantastică: e la al treilea meci câștigat la un jucător de top 10 în ultimele șase zile (Ferrer, la Estoril, Tsonga și Berdych la Madrid. O a patra victimă de top 10 a fost Murray, la MC). E la a doua finală în două săptămâni. E la a 14-a victorie din ultimele 16 meciuri disputate, toate pe zgură. E la a treia finală a anului. Și, mai important, de luni se va întoarce în Top 10 ATP, înlocuindu-l acolo pe Janko Tipsarevic. 

Mai spectaculos e însă felul în care Stanislas a ajuns până în ultimul act la Madrid. Extrem de convingător în toate meciurile sale din turneu, Wawrinka n-a fost însă scutit de momente nefaste în niciunul dintre ultimele trei, de exemplu. Dar, contrar a ce știam de la vechiul Wawa, actuala versiune știe să treacă peste momentele în care totul se întoarce împotriva lui. Nu se mai îneacă la mal. Cu Berdych, lucrurile au trecut de la “excelent” la “game over” și apoi la ‘în culmea fericirii’. Stan a controlat meciul în setul întâi, în fața unui ceh departe de claritatea loviturilor din sfertul cu Andy Murray: 6-3, cu break-uri în primul și în ultimul game al setului. Manșa secundă s-a mai echilibrat, dar cu Wawrinka la fel de solid pe serviciu, până la 4-4, când un game slab i-a fost fatal.

Afectat de pierderea setului secund, pesemne că elvețianul a început să simtă în picioare oboseala numeroaselor meciuri jucate în ultimele săptămâni. A alunecat până la 2-4, 15-40, timp în care și-a luat și un avertisment pentru o minge trimisă, de frustrare, în afara tribunei. Limbajul corpului vorbea de la sine. Game over, nu? Nu. Câteva servicii impecabile l-au scos din încurcătură în acel game. Apoi Berdych s-a pierdut cu totul, pur și simplu nimic n-a mai funcționat normal pentru ceh. Break Wawrinka, urmat de alt serviciu solid, și încă un break de final. “N-am absolut nicio scuză de invocat, pur și simplu am jucat foarte prost”, a spus Tomas, la conferință. Serie incredibilă, cu care un Wawrinka dintr-o dată renăscut obține cel mai bun rezultat al sezonului. Niciodată să nu spui niciodată, nu?

Ar fi, totuși, o explicație: Stan, care se contrase un pic cu arbitrul cu câteva game-uri înainte, i-a spus acestuia, la una dintre ultimele pauze, secretul: “De fiecare dată când vorbesc cu tine, încep să joc mai bine. Așa că o să vorbesc mai mult cu tine!” :)  

Până la urmă, cum prevesteam aici, toate acele înfrângeri strânse și dureroase din prima parte a anului (cu Djokovic, la AO, dublul-record din Cupa Davis, chiar și cu Federer, la Indian Wells) au fost răzbunate. În fapt, nu doar că s-au răzbunat, ba chiar se pare că i-au repus cariera pe o direcție bună. Ceva a clickuit cum trebuie în mintea lui. E remarcabil cum nu s-a lăsat afectat de acele înfrângeri care au rupt sufletul chiar și multor fani neutri, cea cu Nole, în mod special, ba chiar a găsit o inspirație în ele.

În finală, lucrurile sunt cu totul altele și e de urmărit dacă Stan va mai avea resurse fizice pentru a-i face față lui Rafa. Istoricul meciurilor directe nu e deloc grozav pentru elvețian și în mod cert Wawrinka trebuie să regrete cel mai mult dintre toți șansa enormă ratată de David Ferrer în sfertul cu Nadal. Un punct jucat altfel și poate că acum am fi vorbit despre a treia finală a sezonului între David Ferrer și Wawrinka (prima, la Buenos Aires, câștigată de Ferru, a doua, cea de săptămâna trecută, de la Estoril). Cum nu-i David în finală, Stan the Man are de găsit soluția pe care n-a găsit-o în precedentele 17 seturi jucate cu Rafa, din care, atenție, n-a câștigat niciunul! Cumva, desfășurătorul obișnuit al meciurilor Rafa – Federer se păstrează și în cazul celuilalt elvețian cu rever cu o mână. Au fost câteva dintre ele echilibrate, însă toate cele 8 meciuri directe anterioare s-au terminat cu același învingător. Dintre cele 8, unul singur a fost o finală, în 2007, la Stuttgart, pe zgură, câștigată de spaniol cu 6-4, 7-5. Au mai fost alte două meciuri pe zgură: un 6-4, 6-1 la Roma 2010, în sferturi, și, cea mai recentă întâlnire, un 7-5, 6-4 la Monte Carlo 2012, tot în sferturi.

(Adrian)

Încă un Vamos, încă o finală pentru Rafa!

Au fost două seturi, aşa cum ne aşteptam cu toţii, în semifinala dintre Rafa Nadal şi Pablo Andujar, locul 113 în lume. Însă două seturi complet diferite. Dacă primul i-a făcut pe unii să se întrebe când/dacă a mai bătut Rafa cu un dublu 6-0, cel de-al doilea a fost echilibrat şi calitativ. O singură dată se mai întâlniseră cei doi: la Roland Garros, în 2011, când Pablo pierduse în trei seturi relativ strânse: 7-5, 6-3, 7-6.

Astăzi, totul a început cu un moment suficient de amuzant cât să-l facă şi pe Nadal să zâmbească. Rafa se încălzea de zor şi nu l-a auzit pe arbitrul Cedric Mourier anunţând obişnuitul „Time”, care vesteşte începerea partidei.  „Rafa, sunt două minute deja de când am zis Time” s-a auzit din scaun, aşa că spaniolul a venit fuguţa la bancă, a luat o gură de apă şi meciul putea începe.

Şi a început cu primul dintr-un lung şir de breakuri pe care Nadal le-a reuşit.  După numai două minute, casele de pariuri îi scăzuseră lui Rafa cota la 1,004 pentru o victorie. Într-adevăr, cu Rafa, cam de două minute e nevoie pentru a-ţi da seama dacă asişti la un măcel pe zgură sau la un set de tenis. În cazul de faţă, aveam de-a face cu varianta A. Măcel pe zgură. În tot setul întâi, doar cele două duble greşeli făcute consecutiv de Nadal au fost privite ca o şansă pentru Andujar.  În rest, s-a mers într-un suflet şi într-o singură direcţie. După numai 25 de minute şi 9 puncte câştigate, Pablo Andujar se alătura unei liste selecte de tenismeni spanioli împotriva cărora Nadal are set la zero:  Verdasco, Moya, Portas, Robredo, Martin, Montanes, Ramos şi, desigur, preferatul său, David Ferrer.

După un astfel de set şi cu un Wawrinka-Berdych la numai câteva ore distanţă, nu poţi să nu te întrebi când a mai văzut Madridul semifinale atât de diferite la capitolul echilibru. Mai mult, din 2008, de la Paris, nu se mai pomenise un turneu de Masters 1000 fără niciunul dintre primii patru favoriți în semifinale.  Totuşi, Andujar nu avea să se predea atât de uşor. Michael Jordan avea dreptate, uneori e nevoie să primeşti una-n cap pentru a realiza că te afli într-o luptă. Iar cu Nadal, totul pare o luptă.

Clătinat serios după primul set, Andujar a avut grijă ca al doilea să arate ca o semifinală de Masters, şi nu ca un prim tur la RG, între cel mai bun şi cel mai slab din turneu. A luat totul de la zero, câştigându-şi pentru prima oară serviciul. A renunţat să joace exclusiv de pe linia de fund, unde, dacă nu te cheama Djokovic , e greu să faci cine ştie ce ravagii în contul lui Nadal, şi a început să vină mai des la fileu. Pe la 3-2 în setul secund, avea deja un procentaj de 100% la punctele câştigate la fileu: nu mai puţin de 7 din 7. Game-ul 6 animă şi mai mult partida, căci Nadal este nevoit să salveze trei mingi de break.  Ca în toate meciurile de săptămâna asta, Rafa a primit un Time Violation, însă de astă dată l-a ambientat imediat cu un as. Game-ul imediat următor a fost gazda celor mai frumoase două puncte din meci, cu tweenere excepţionale reuşite pe rând de cei doi spanioli. Nu tocmai pline, tribunele au ştiut să-l aprecieze pe cel mai frumos dintre ele:  tweener-ul lobat al lui Andujar , atât de rarisim şi de elegant executat, explică într-o oarecare măsură cum a ajuns el aici, în finalul de săptămână al unui turneu mare. Un parcurs care îl ajută pe Andujar să sară de pe locul 113 direct în primii 60 de jucători ai lumii.

Până la urmă, breakul a venit din nou în contul lui Nadal care s-a apărat perfect şi a servit apoi pentru 6-4 fără să greşească. Acele lovituri de backhand slice în lung de linie, defensive şi perfide, închid punctul atât de neaşteptat şi de puţin spectaculos pentru Nadal! Atât de bine le execută, încât imi imaginez că adversarii săi ar vrea să strige din când în când, ca nişte copii ofticaţi, „asta se repetă!”.  Bineînţeles, nu se repetă niciodată, şi Rafa e în finală. Din nou. Pentru a șaptea oară în tot atâtea turnee jucate de la revenire. 

(Codruț)

 

Finală perfectă în turneul feminin. Pe de o parte, Serena Williams, reîntoarsă într-o finală pe zgură roșie pentru prima oară din 2002. Pe de altă parte, Maria Sharapova, noua forță a circuitului feminin când vine vorba de zgură, suprafață pe care n-a mai pierdut de 21 de meciuri. Suficient de inedit, este abia primul meci direct între cele două mari rivale pe zgură. Și ca să fie miza și mai mare, învingătoarea va prelua (sau păstra, în cazul Serenei) locul 1 în clasamentul WTA valabil de săptămâna viitoare. Context perfect pentru un turneu împănat cu atâtea surprize. Ultimul meci direct dintre Serena și Masha, finala de la Miami, ne-a arătat o rusoaică din cale afară de inspirată, foarte aproape să găsească o rezolvare la complexul creat în fața lui Williams. Tot n-a fost de ajuns, dar, în pofida înfrângerii dureroase, Maria se arăta atunci absolut convinsă că poate s-0 bată din nou pe Serena. Și să transforme în sfârșit această rivalitate într-una reală.

Meciul începe duminică, de la ora 14:00. De la ora 17:00 este marea finală masculină, între Wawrinka și Nadal.

Îți place?
Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

7 years ago today I made my Top 10 debut. 346 weeks later I’m still there 😝

What a wild, beautiful journey it has been, feeling very proud of this streak and excited for what’s ahead 🙃