România caută să treacă de Slovenia în Cupa Davis; Horia și Florin își încep pregătirea pentru Rio

An de an, în jurul Cupei Davis și Fed Cup se naște aceeași discuție despre oportunitate, reformă și interesul jucătorilor de top sau a fanilor. În ciuda tuturor comentariilor, cele două venerabile competiții merg mai departe cu aceeași producție tipică de adrenalină și interes ocazional; deși în an olimpic riscă să fie, totuși, mai afectate decât de obicei.

Cu toată critica pe care o atrage formatul considerat greoi și depășit, ambele competiții își păstrează intact nu doar farmecul, ci și principalul punct forte: impactul asupra comunităților locale. Dacă nu te-a convins, de exemplu, atmosfera de la Cluj, e suficient să arunci o privire în aproape orice locație care găzduiește un meci din cele două competiții. Entuziasmul, căldura și bucuria din tribune vor fi mai mereu aceleași, indiferent că e vorba de Buenos Aires, Montreal, Belgrad sau Tokyo. Aici aduc Cupa Davis sau Fed Cup o plus-valoare; poate că rezultatul unui “tie” va fi aproape irelevant pentru restul fanilor de pe planetă și va conta puțin în felul în care văd aceștia sezonul de tenis, însă pentru cei locali este adesea o chestiune de viață și de moarte. Iar impactul asupra comunităților și a tenisului local nu e câtuși de puțin neglijabil, pentru că oferă adesea unor orașe care nu-s implicate în cele două circuite șansa să găzduiască nume de calibru. Or, nu trebuie subestimată niciodată influența pe care astfel de evenimente rare o au asupra copiilor care-s abia la început de drum în tenis.

Caracterul contradictoriu se păstrează și când vine vorba de format: ce-i considerat, pe bună dreptate, greoi este drumul către trofeu, care presupune multiple suprafețe și deplasări, plus un format de promovare chinuitor și frustrant. În schimb, formatul de cinci meciuri care alcătuiește scenariul unui “tie” rămâne însă fermecător și oferă pe mai departe unor jucători de eșalon secund oportunități să devină eroi pentru un weekend; în plus, pune adesea jucătorii de dublu în ipostaza de a juca meciuri decisive cu tribunele pline. În toate aceste detalii stă forța Cupei Davis sau a Fed Cup. Și poate că ele acoperă toate celelalte neajunsuri.

Unde găsește această ediție echipa României? Acasă, contra Sloveniei, într-un inspirat tur național care continuă la Arad, după prezențe la Constanța, Galați, Sibiu, Brașov sau Cluj.  

Echipa națională masculină este, firește, eclipsată în aceste vremuri de cea a fetelor și se găsește într-un status quo previzibil de câțiva ani. În așteptarea ajutoarelor de la generațiile următoare, obiectivele realiste ale acestui an rămân rezonabile. Adică menținerea în Grupa 1 și o șansă în plus pentru cuplul Tecău – Mergea să se antreneze împreună și să lucreze în condiții de meciuri oficiale, pentru a-și oferi o șansă cât mai bună la Jocurile Olimpice. Dacă la Cupa Davis cei doi dubliști de top mondial pe care îi avem nu pot aduce mai mult de un punct și nu-și pot converti clasamentul în ceva palpabil, Turneul Olimpic este șansa lor de a-și valorifica potențialul într-o performanță imensă. Cupa Davis le poate oferi mai multe ocazii de antrenament la comun înainte de Rio, iată un câștig imens și deloc de neglijat.

Ca să existe un al doilea meci înainte de Rio, trebuie să batem Slovenia la Arad. Dacă facem asta, aducem Spania la noi acasă. Că va fi sau nu Nadal în România, asta-i discutabil. Dar, indiferent de componența Spaniei, un meci acasă contra ibericilor promite să readucă entuziasmul în jurul echipei de Cupa Davis. Ceea ce nu trebuie uitat e că acest entuziasm trebuie cumva alimentat și păstrat, fie și numai pentru a contribui la inspirarea generațiilor următoare. La asta pot contribui mediatizarea și discuția publică pe care un asemenea meci le poate produce. Un meci cu Spania pe 15-17 iulie, adică într-o perioadă fierbinte pentru tenisul românesc, după dubla RG-Wimbledon, simultan cu turneul feminin de la București și cu o lună înainte de Olimpiadă, iată un obiectiv pe care avem motive să ni-l dorim îndeplinit.

Pe hârtie, meciul cu Slovenia e cât se poate de echilibrat. Afară de un accident de proporții imense, am putea începe calculele de la 1-0, dacă slovenii păstrează echipa anunțată la dublu. Meciul tot trebuie jucat și câștigat, dar Horia și Florin au prea mult în bagaj pentru Ternar/Radinski. Primul n-are clasament, al doilea e abia pe 1.337 la dublu.

Asta înseamnă că ne mai trebuie două puncte din cele patru meciuri de simplu. Vineri, Marius Copil (202) deschide cu Blaz Rola (160), pe care nu l-a mai întâlnit anterior. Marius n-a început strălucit sezonul, dar a jucat bine la Cupa Davis în ultima perioadă, iar Rola e în zona lui de clasament, chit că stângaciul a fost cel mai sus pe 78. În plus, Marius joacă acasă, în orașul în care s-a născut, și va fi interesant de văzut cum îl va influența pe teren acest detaliu; dacă se va simți presat sau, dimpotrivă, va fi energizat. Adrian Ungur (193) îl vede apoi pe Grega Zemlja (181), omul cu cele mai multe victorii în această competiție pentru echipa Sloveniei; nici cei doi nu au mai jucat până acum.

Pentru Adi e încă proaspătă revenirea pe teren, după probleme la încheietura dreaptă, el admițând că își pusese problema unei absențe mult mai îndelungate. A apucat să joace trei meciuri oficiale anul acesta, toate pierdute, dar Cupa Davis rămâne întotdeauna o altă competiție, cu alte reguli.  

Adrian nu l-a întâlnit nici pe Rola, adversarul din reversed singles de duminică, dar Copil are două meciuri directe cu Zemlja, ambele pierdute.

Rămâne important obiceiul echipei de a lua alături de lot și doi tineri care să participe la antrenamente; la Arad a venit rândul lui Călin Manda și Nicolae Frunză.  

Și rămâne important, cum spuneam la început, impactul pe care îl poate avea Cupa Davis asupra comunității locale. Horia Tecău: “„E foarte important ca meciurile din Cupa Davis să se dispute în mai multe oraşe, ca mai multă lume să aibă oportunitatea să ne vadă jucând. Pentru că jucăm acasă, e foarte important să avem susţinerea publicului, pe care ni-l dorim numeros şi care să ne susţină gălăgios””.

Și, dincolo de toate celelalte, tenisul mai poate produce și asta: 

 

Ce-i de văzut în Grupa Mondială

De unde începe această nouă ediție de Cupa Davis în Grupa Mondială? Dacă ne uităm la primii cinci jucători ai lumii, doar doi sunt la start. Federer e accidentat și probabil că oricum a închis definitiv ușa către această competiție, cum probabil a făcut-o (sau o va face) și Wawrinka. Nadal ar fi jucat, dar Spania are bye, așteptând rezultatul de la Arad pentru a-și afla următoarea adversară. Sunt, însă, pe teren Djokovic și Murray, cumva surprinzător. Sârbul miră un pic cu reincluderea Cupei Davis, mai ales că are obiective mari anul acesta, iar problemele de la ochi i-au dat emoții recent. Iar Murray, proaspăt tată, tocmai ce a câștigat Cupa Davis în urmă cu câteva luni, după un efort imens, și sugerase că va fi dificilă începerea unui nou drum.

Ambii sunt, însă, la start, dar poate și faptul că-s gazde a ajutat în decizia lor; asta, apropo de una din temele eterne de discuție preferate de contestatari, locația mereu imprevizibilă a meciurilor din Cupa Davis. Djokovic, Troicki și restul Serbiei primesc la Belgrad echipa Kazahstanului, care a mai fost incomodă în trecut în Cupa Davis, în vreme ce Andy Murray, fratele său Jamie și echipa Marii Britanii întâlnesc Japonia lui Kei Nishikori la Birmingham. Potențială coajă de banană pentru Andy? O înfrângere acasă contra lui Nishikori n-ar fi tocmai o pregătire ideală înainte de Indian Wells și Miami, dar și așa s-ar putea să fie insuficient pentru ca Japonia să adune trei puncte.

Restul țintarului Grupei Mondiale? Fără vreun atu, Elveția caută imposibilul în Italia, iar Polonia debutează într-un timing nefast în liga cea mare, fiind afectată de accidentări înainte de meciul cu o Argentina (Mayer, Pella, Olivo, Berlocq) și ea mai subțire decât în alți ani. Franța e iar bine plasată, dar Franța arată bine la fiecare început de Cupa Davis, iar succesul final se lasă încă așteptat. Cu Monfils și Simon la simplu, Gasquet și Tsonga la dublu, echipa vechiului-noului căpitan Yannick Noah e favorită clară contra Canadei lipsite de un Milos Raonic încă în refacere. Francezii sunt, discutabil, cea mai tare echipă în ce privește opțiunile disponibile. Iar într-un an ca 2016, șansele cele mai mari le va avea o echipă care are opțiuni.

Cehia a fost ani la rândul o echipă specialistă în Davis Cup, dar seria bună a cehilor riscă să-și fi trăit vremea. Testul din Germania pentru Berdych și Rosol (dublați de Stepanek și Vesely) se anunță unul greu; la gazde, pe lângă Kohlschreiber, mereu om de bază, va debuta Alexander Zverev, cel care deja l-a impresionat pe Berdych recent. Va avea șansa s-o facă iar într-un meci de trei din cinci.

Finalistă anul trecut, Belgia nu pare destinată unui traseu similar; cu Cilic și Coric, Croația arată mai bine decât oferta gazdelor (Goffin și Coppejans anunțați titulari la simplu).  Meciul-șoc al programului rămâne Australia – SUA, atât prin tradiție, cât și prin suprafață. Se joacă pe iarba de la Kooyong, a 46-a întâlnire între cele două țări gazde de Grand Slamuri. În vreme ce Lleyton Hewitt cântărește dacă ar fi sau n-ar fi o mutare smart să renunțe deja la retragere doar pentru că Nick Kyrgios e bolnav, americanii îi aduc pe Isner și Sock la simplu. Groth – Isner e meciul de debut, dar, din fericire, de anul acesta avem tiebreak în decisiv, în caz de nevoie.