Roma | Nimeni nu-l bate pe Berdych de 12 ori la rând: Tomas produce surpriza, Nole, din nou vulnerabil

 

Pentru Djokovic, Tomas Berdych este unul dintre cei mai comozi adversari. De trei ani de zile nu l-a mai bătut cehul, timp în care Nole a acumulat 11 victorii consecutive. Unica victorie în sens invers se întâmpla pe suprafața cea mai slabă a lui Novak, iarba, în semifinalele acelui Wimbledon la care Berdych a făcut parcursul vieții, ajungând până în meciul pentru trofeu. De atunci și până acum am putut să observăm cu ochiul liber, meci după meci, cât de păcătos e match-up-ul celor doi pentru Berdman, cât de ușor absoarbe sârbul loviturile puternice ale oponentului său și cât de bine returnează tot, trăgându-și seva din forța lui Tomas și lăsându-l pe acesta fără aer. Iar când a reușit, totuși, să se apropie pe tabelă de Novak, Tomas a capotat mental, așa cum și-a construit o reputație de-a lungul carierei. În fapt, o altă reputație pe care a consolidat-o din plin Berdych spune că pe cât de incomod adversar este pentru Federer și Murray, pe atât de inexistent este când îi întâlnește pe Djokovic și Nadal.

Azi, vreme de aproape două seturi, toate acele mici detalii de match-up care fac diferența au fost din nou expuse în toată splendoarea lor. Favoritul 1 și-a continuat evoluția foarte solidă, în ritmul sufocant pe care l-a impus și în anterioarele două meciuri câștigate în turneu, în care pierduse doar 10 game-uri. Berdych și-a câștigat doar jumătate dintre punctele jucate cu primul serviciu – semn al eficienței ridicate la retur a lui Nole, și a arătat ca un ins care nu crede în șansele lui. Meciul n-a prea avut istoric până la 6-2, 5-3, moment în care pe Novak, ajuns la doar două puncte de victorie, l-a furat un pic peisajul. Ca niciodată, Tomas a fost acolo, gata să profite de șansă. Întâi un passing, apoi un rever în lungul liniei, și iată break-ul neanunțat de nimeni și de nimic. Consolidat, mai apoi, cu serviciul, și dublat de un al doilea break. Până să ne trezim cu toții, Berdych câștigase 16 puncte din 21 și setul odată cu ele.

“Sunt meciuri în care nu primești nicio șansă să te apropii de adversarul tău. Dar, dacă primești totuși una, trebuie să fii gata, pentru că totul se poate întoarce în direcția opusă. Și asta s-a întâmplat azi”, a diagnosticat foarte corect cehul la conferință. 

Într-adevăr, în decisiv, Djokovic a devenit tot mai frustrat de diverse detalii din afara jocului (vântul care a suflat zgura, o groapă reclamată în zona liniei de fund) și, mai important, a devenit tot mai defensiv și mai pasiv, asta în vreme ce Berdych, jucând pe banii casei, pentru că în mintea tuturor meciul ar fi trebuit să fie gata demult, a căpătat tot mai multă încredere. Tomas a început să găsească unghiurile de care e capabil, plesnind mingea eficient ori de câte ori i s-a ivit șansa. A făcut break-ul, apoi, remarcabil, a supraviețuit întâi unor momente tricky din câteva game-uri pe serviciul său în care a lăsat niște oportunități să-i scape, apoi emoțiilor de final. Victorie în trei seturi, 2-6, 7-5, 6-4, victorie pe care absolut nimeni n-o mai vedea posibilă atunci când Novak s-a găsit la doar două puncte de linia de sosire.

Berdych continuă astfel seria prestațiilor foarte solide din turneele de Masters de anul acesta, el fiind la a treia semifinală în 2013, după cele de la Indian Wells și Madrid. La rândul său, Novak mai adaugă un eșec neașteptat și timpuriu la o serie deja consistentă, care mai cuprinde înfrângerile cu Del Potro, la Indian Wells, Tommy Haas, la Miami și Grigor Dimitrov, la Madrid. Din toată seria Masters, paradoxal, cel mai bun rezultat a venit la Monte Carlo, exact unde teoretic i se dădeau mai puține șanse. 

Nadal l-a bătut iar pe Ferru, e la două succese de locul 4

În semifinale, Tomas va avea de depășit celălalt adversar în fața căruia obișnuiește să rămână în pană de idei și de soluții, și încă unul aflat într-o serie de rezultate de zile mari. Contra lui Nadal, Berdych are un head-to-head dezastruos, de 3-13, ultima victorie întâmplându-se în controversatul meci din 2006. De atunci și până acum a pierdut la spaniol pe toate suprafețele posibile. Cehul va intra însă în meci cu o doză consistentă de încredere și-și va spune, probabil, că dacă a reușit cu Djokovic, poate face același lucru și cu Rafa. 

Campionul en-titre trebuie să fie însă mulțumit de configurația tabloului, precum și de felul în care a reacționat, pentru a doua zi la rând, la o situație aparent complicată. A identificat soluții și a dovedit că e jucătorul mai bun, dacă ar fi să-l cităm chiar din cuvintele lui, de cu o zi înainte. Nadal – Ferrer de la Roma a fost mai puțin dramatic decât Nadal – Ferrer de la Madrid, însă mai bun calitativ. Dacă la Madrid (sau în alte ocazii), punctul slab al lui Ferru l-a reprezentat felul în care a reacționat în momentele cheie, de data asta el a suferit la procentajul mingilor de break: doar trei din 16. Poate și lipsa de încredere să fi jucat un rol major; cu amintirea meciului de săptămâna trecută încă proaspătă, David a părut destul de neîncrezător în primul set, dar s-a scuturat repede de această stare, desprinzându-se la 4-0 în manșa secundă, grație unui joc mai curat și mai agresiv. Deși a pierdut ambele break-uri avans, actualul număr 4 a închis setul la 6-4 grație unui alt break. O a doua minune după cea reușită de Berdych ceva mai devreme n-a mai fost posibilă. Decisivul s-a jucat, practic, în game-ul trei, unul extraordinar de disputat, cu multe egalități și cu o însemnătate mare în economia generală a jocului. Odată pierdut acel game, lui Ferrer i s-au tăiat complet aripile. Încă o dată, Rafa a știut să-i rupă  încrederea și consistența, în ceea ce a devenit, ulterior, a 19-a victorie din 23 de întâlniri directe.  Cel puțin pentru o vreme, David are nevoie disperată de o pauză de Rafa.

 

Midnight Roger

Prima întâlnire a lui Jerzy Boy cu Roger s-a încheiat, previzibil, cu un meci cât se poate de plăcut de urmărit, dar care n-a avut câtuși de puțin de-a face cu zgura. Durata o poate confirma: o oră și 26 de minute pentru două seturi strânse, mai rar vezi așa ceva. Rar, dar explicabil, când avem doi jucători preocupați numai de atac, cărora, cu câteva excepții izolate, le-a mers serviciul din plin. 

Deloc emoționat de ocazie (în fapt, una din trăsăturile care-l fac atât de periculos o reprezintă exact lipsa respectului pentru the big guys), JJ a început mai bine și a avut primele șanse de break în game-ul trei. Roger a evitat momentul, apoi s-a mers cu serviciul până la 5-4 pentru elvețian, timp în care acesta a depășit și cota 8.000 în ce privește așii serviți în timpul carierei (abia al 5-lea jucător din istorie care reușește asta). La 5-4, punctual ca un ceas, Federer a pus mai multă presiune pe serviciul polonezului și a fructificat prompt prima șansă de care a beneficiat, la o scurtă previzibilă a lui Jerzy, în uralele unui stadion cam înghețat și nu tocmai dornic de a o lungi prea mult după miezul nopții. 

Neimpresionat, Janowicz a început și mai agresiv setul secund, făcând break în primul game, în singurul serviciu slab făcut de Federer în tot turneul. Un break pe care Federer ar fi putut să-l plătească, dar el a evitat asta. După o serie prelungită de hold-uri confortabile de ambele părți, finalul a aprins bine de tot atmosfera. La 5-4, Jerzy a arătat iar partea proastă a talentelor sale, exagerând întâi cu un alt drop-shot, apoi cu un al doilea serviciu prea puternic. Întâi, JJ s-a putut redresa și chiar a avut minge de set, salvată însă de Federer. La a treia șansă de break, Roger n-a mai ratat, punctând cu o combinație drop shot – vole și încă o dată arena a explodat ca la un gol al lui Totti ceva mai încolo, pe Olimpico.

Minute mai târziu, după două șanse de meci salvate de New Jerzy la 6-5, Federer a câștigat cu autoritate tiebreak-ul, rămânând singurul semifinalist fără set pierdut la Roma, în vreme ce JJ, care și-a mai atras niște fani cu un nou parcurs remarcabil, promite să își continue evoluția. Până la urmă, tunsoarea scurtă și tricoul verde, non-polo, nu-s așa de rele. Prima semifinală după două Mastersuri ratate (IW, Madrid) și alte două sărite (Miami, Monte Carlo), iar Federer, la fel de focusat și de precis ca și în primele două meciuri, învață să se bucure din nou de victorii. Doar revelația Benoit Paire îi mai stă acum în calea către prima finală a anului și prima la Roma din 2006 încoace, de la acel Fedal istoric. Un Fedal care s-ar putea repeta acum.