Roland Garros, ziua a doua | Tenisul nu e Giustino uneori. Sau, de fapt, este, într-un mod pe care îl înțelegem mult mai târziu

Treizecizero | 29 septembrie 2020

La șase ore și cinci minute, meciul dintre Lorenzo Giustino și Corentin Moutet s-a oprit la doar 28 de minute de recordul de cel mai lung meci din istoria Roland Garros, stabilit în 2004 de Fabrice Santoro și Arnaud Clement.

Roland Garros este oferit de

Tenisul este atât de dur. Are cel mai complicat, spectaculos, amețitor, uneori haios sistem de scor din lume. Corentin Moutet a câștigat cu 25 de puncte mai mult decât adversarul său. Asta înseamnă aproape suficientă agoniseală cât să câștigi un set. Dar are ceva de arătat pentru punctele astea? Nu. Doar satisfacția dubioasă de a fi pierdut ceea ce a devenit al doilea cel mai lung meci din istoria Roland Garros, la șase ore și cinci minute: 0-6, 7-6 (7), 7-6 (3), 2-6, 18-16 în fața italianului Lorenzo Giustino; nu suntem noi fanii jocurilor de cuvinte, dar aici era, practic, inevitabil.

Bătălia celor doi a început ieri, iar la finalul primului set, probabil că toată lumea se gândea că terenul va fi eliberat repede. Giustino e un journeyman, așa cum îi numesc jurnaliștii de limbă engleză, fără să facă risipă de afecțiune, pe jucătorii care își petrec zilele prin turneele mici. La 29 de ani, Lorenzo n-avea nicio victorie în turneele de Grand Slam până la Paris. N-avea, de fapt, nicio victorie la nivel de circuit ATP; acesta a fost abia al cincilea său meci la nivel de tur. Are, în schimb, 254 de meciuri în turnee challenger. A intrat pe tablou din calificări, iar la ora startului turneului ocupa locul 152 în lume. Moutet, în schimb, e un francez sclipitor, care poate executa orice lovitură, și care, asemenea multor iluștri predecesori ai săi, parcă trăiește hrănindu-se cu drama și adrenalina pe care o aduce un schimb spectaculos de mingi.

Necazul lui Corentin e că, deși poate lovi orice procedeu din manual, e incredibil de tehnic și e o prezență spumoasă pe teren, nu și-a găsit încă o lovitură-kill, una care să-i aducă punctele atunci când are mai mare nevoie de ele. Dacă ar fi avut una, poate ar fi reușit să închidă meciul într-una dintre ocaziile pe care le-a avut. După ce meciul s-a reluat azi (ieri a fost unicul meci din program întrerupt), Moutet a obținut intrarea în decisiv, unde a recuperat un break și a servit apoi la 4-3. Dar n-a concretizat avantajul, cum n-a făcut-o nici când a servit pentru meci la 7-6, la 14-13 și, vai, la 15-14, pierzându-și de fiecare dată serviciul. Duelul celor doi s-a rostogolit astfel până dincolo de șase ore (numai setul decisiv a durat trei ore), uneori spectaculos, alteori ca o luptă între doi boxeri fără nicio fărâmă de putere rămasă, până când Moutet a clipit, pierzându-și agonizant serviciul pe o minge care n-a mai sărit din zgură. „Mă simt golit de orice acum”, a reacționat francezul mai târziu. Corentin nu doar că a câștigat mai multe puncte, dar a dominat copios și raportul winnerelor: 88-57.

Și dacă figura distrusă a lui Moutet poate obține mai ușor empatie, francezul mai are timp să revină și să poarte astfel de bătălii în anii viitori, să sperăm că pe niște arene pline (chiar, cu un stadion plin de francezi ar mai fi pierdut meciul acesta?). Însă acesta e un moment formidabil pentru Giustino, care trăiește probabil cea mai frumoasă clipă a carierei, arătându-ne, a câta oară, că niciodată nu e prea târziu ca să-ți găsești momentul. Dacă pentru Moutet sentimentul e acum că tenisul nu e drept, pentru Giustino momentul este, probabil, o răsplată pentru ani întregi de răbdare.

Sunt bune oare aceste meciuri lăsate să curgă la nesfârșit în decisiv? Parcă mai degrabă nu. O limită la un moment dat ar fi de folos tuturor. E interesant să privești în acele momente o astfel de partidă, pe măsură ce scorul capătă proporții, iar recordurile de timp sunt în pericol; dar dincolo de cum ne captivează pe moment, cui îi folosește? Giustino va trebui să dea acum față cu Diego Schwartzman, care îl așteaptă odihnit. Iar la cât de mult l-au chinuit slice-urile lui Moutet, Lorenzo probabil că are picioarele distruse acum. Italianul ar fi avut puține șanse oricum, dar acum probabil că opțiunile lui sunt aproape de zero. O reamintire că toate celelalte Slamuri au impus, mai devreme sau mai târziu, o linie de sosire pentru setul cinci: AO are supertiebreak la 6-6, USO are tiebreak normal la 6-6, iar Wimbledon are un compromis între ideea de tradiție și „hai să terminăm odată”, fixând un tiebreak normal la 12-12 în decisiv. Roland Garros a rămas ultimul Slam care lasă setul decisiv să meargă până când se face o diferență de două game-uri.

Spre seară, am mai avut un meci cu prelungiri: Tennys Sandgren a salvat două mingi de meci înainte de a reveni și câștiga cu Hubert Hurkacz, 7-5, 2-6, 4-6, 7-6 (1), 11-9, în patru ore și 31 de minute.

Au revoir Medvedev, Monfils și Kerber

Dintre numele importante care au părăsit turneul, înfrângerile celor trei nu miră aproape pe nimeni. Daniil n-a venit cu multe speranțe la Paris, pentru că zgura a devenit o problemă pentru el, iar la Roland Garros n-a câștigat niciodată un meci. Și nici măcar diferența pe care o aduc condițiile de joc nu a funcționat în favoarea lui. Rusul spera că pe zgura grea de anul acesta o să poată avea ceva succes cu loviturile lui mai flat, însă planul n-a funcționat contra foarte solidului Marton Fucsovic, o tragere la sorți oricum grea pentru favoritul 4: 6-4, 7-6 (3), 2-6, 6-1, pentru prima victorie vs Top 10 pentru Marton.

Meddy s-a luptat, s-a agățat, s-a zbătut, dar, afară de o revenire în setul al treilea, n-a prea știut de unde să apuce meciul acesta. Setul trei a funcționat mai bine poate și pentru că s-a răcorit fantastic la finalul celui de-al doilea. Pierzând un punct cheie în tiebreak, care a dus scorul la 6-3, în loc de 5-4, Medvedev a distrus instant racheta. Cum avea deja un warning, a venit un point penalty care a însemnat și finalul setului.

https://twitter.com/tennis_gifs/status/1310678400571498499?s=20

La Gael Monfils dezamăgirea e mult mai mare, dar probabil că așteptările erau oricum mici. Gael a ieșit complet întors pe dos din pandemie, iar forma lui stelară din startul anului s-a dus pe apa Sâmbetei, motiv pentru care consemnăm prima lui eliminare în turul 1 la Roland Garros din 2005 încoace. Gael a pierdut 6-4, 7-5, 3-6, 6-3 cu Alexander Bublik, care brusc a început să câștige și pe zgură, o suprafață pe care spunea că nu o înțelege.

https://twitter.com/doublefault28/status/1310623724585078785?s=20

Cât despre Angelique Kerber, ea a pierdut iar în primul tur la Paris, a patra oară în cinci ani. De data asta, expediată de tot mai promițătoarea Kaja Juvan, 6-3, 6-3 în doar o oră și șapte minute. Și când te gândești că în singurul an în care a ajuns în sferturi, Angie a făcut o jumătate de meci mare contra Simonei. Cariera lui Kerber ar merita un career Grand Slam, dar șansele ei de a obține piesa lipsă sunt aproape de zero.

Alte nume importante care au ieșit în tăcere: Madison Keys, semifinalista din 2018, învinsă de Zhang, sau Fabio Fognini, care după ce părea în control pe la mijlocul meciului cu Kukushkin, a călcat strâmb în tiebreakul setului trei, apoi pur și simplu n-a mai contat în setul patru.

Categoria meciuri bune, pe sub radar

A trecut aproape neobservată la tragerea la sorți coaja de banană care o aștepta pe Garbine Muguruza în primul tur, în persoana Tamarei Zidansek. Muguruza e dată de mulți drept o potențială finalistă, dar Zidansek e extraordinar de competentă pe zgură și ar fi meritat un traseu mai lung aici. Probabil îl va obține anii următori. A fost o bătălie absolut istovitoare, de trei ceasuri, 7-5, 4-6, 8-6, în care Zidansek i-a dat bătăi de cap până în ultima secundă, ea având și 3-0 în decisiv. Multe schimburi grozave, multă intensitate, dramatism pe tabelă, un meci tipic de primele tururi la Paris, acele bătălii ascunse pe te miri unde. Raportul de winners e impresionant: 44-42 pentru Zidansek, iar Muguruza a depășit și erorile neforțate numeroase: 64-45.

Testată zdravăn, Muguruza poate privi cu încredere spre ce urmează. Și să ne reamintim că atunci când a câștigat aici, în 2016, a făcut-o tot în niște condiții meteo similare – acea ediție plină de ploi torențiale și frig până în ultimele zile.

Alte câștigătoare merituoase? Elina Svitolina, împinsă serios de rusoaica Gracheva, 7-6, 6-4 (Elina a revenit într-un set secund care părea compromis și, întărită de titlul de la Strasbourg, rămâne o potențială nucă tare în acest turneu). Petra Kvitova, care s-a simțit ca la ea acasă în condițiile de sală de care a beneficiat pe Chatrier, reușind 29 winners cu doar 14 unforced în victoria cu Oceane Dodin, 6-3, 7-5.

Și, peste toate, Iga Swiatek, care a arătat, într-o victorie sonoră cu finalista de anul trecut, Marketa Vondrousova (6-1, 6-2), de ce este considerată una dintre potențialele viitoare campioane ale circuitului feminin. Vondrousova a spus, după meci, că nu știe ce ar fi putut face mai bine și că Swiatek a fost „prea bună”.

S-a pornit bine și Serena, care a găsit o altă viteză începând cu tiebreak-ul primului set din meciul cu Kristie Ahn (7-6, 6-0). Se va revedea acum cu Tsvetana Pironkova, într-o rejucare a sfertului de finală de la New York, din urmă cu câteva săptămâni.

Tabloul de pe partea Simonei e complet pentru turul al doilea

Swiatek e de urmărit în zona de tablou din preajma Simonei, iar ea și Svitolina par a se desprinde, deocamdată, în topul jucătoarelor care par a fi pe un val bun. Tablou care e acum complet pentru turul al doilea în primele două sferturi. Iată-le:

(1) Simona Halep – Irina Begu; Pera – (25) Anisimova; Gavrilova – Bouchard; Hsieh – Swiatek; Gauff – Trevisan; Rakhimova – (20) Sakkari; Pavlyuchenkova – Siniakova; Errani – (5) Bertens.
(3) Svitolina – Zarazua; Sharma – (27) Alexandrova; Garcia – Sasnovich; Kanepi – (16) Mertens; (10) Azarenka – Schmiedlova; Podoroska – (23) Putintseva; (32) Strycova – Krejcikova; Pironkova – (6) Serena.

Rafa și Domi, primele obstacole depășite

Rafael Nadal a făcut primul pas către un potențial istoric titlu 13 la Paris (ca și cum 12 ar fi cumva altfel decât istoric), trecând în trei seturi de bielorusul Gerasimov, 6-4, 6-4, 6-2, pentru a 94-a sa victorie la Roland Garros.

Outsiderul s-a ținut destul de bine până în setul trei, când a călcat strâmb și și-a sucit glezna; Nadal a servit bine per total și va fi mulțumit de o victorie fără incidente, însă știe că mai e mult până departe: „Șase luni fără niciun meci de tenis nu e ușor. La Roma, după primele două victorii, mi-am zis: nu poate fi așa, știu că revenirile sunt foarte grele”. De data asta, Rafa trebuie să execute o revenire nu după una din prea numeroasele lui accidentări, ci după un alt tip de absență, și n-are nicio marjă de eroare în condițiile acestui turneu. „E un proces la care o să lucrez în continuare. Singurul lucru de făcut e să rămân pozitiv, să-mi fac treaba, să încerc tot ce pot în fiecare zi. Și asta am făcut și în meciul de azi: unele puncte bune, winnere în lung de linie, ceea ce e o lovitură importantă pentru mine. Dar am și lovit uneori prea scurt. Pentru primul meci, am făcut ce era de făcut. Nu am așteptat nici mai mult de atât, nici mai puțin”.

Potențialul său rival din semifinale, Dominic Thiem, a pornit și el cu o victorie în trei seturi, un 6-4, 6-3, 6-3 încurajator contra lui Marin Cilic, care a împlinit azi 32 de ani. „Principala grijă a fost să intru iar în acea tensiune specifică de meci. Pentru că am fost atât de conectat timp de două săptămâni la New York, apoi m-am odihnit o săptămână, am vrut să mă și relaxez, dar am încercat să nu pierd acea tensiune, pentru că vreau să fac un turneu bun și aici. Cred că am găsit o modalitate bună de a le avea pe amândouă”.

Dominic ar putea avea un avantaj în aceste condiții grele, pe de o parte pentru că jocul său are exact forța necesară pentru a lovi printr-o astfel de suprafață; pe de alta, pentru că a crescut în condiții asemănătoare. „Știu cum să joc în aceste condiții, pentru că în Austria, evident, aveam multe zile ca acestea, iar ca junior am jucat în multe turnee similare”.

Thiem a mărturisit în presa elvețiană că a vorbit des cu Roger Federer, care i-a scris un lung mesaj de felicitare după titlul de la US Open. „Promit că voi face totul să-l țin pe Roger numărul 1”, a râs Thiem. „M-a felicitat, ceea ce m-a făcut tare bucuros. Înainte de US Open am vorbit de asemenea mult la telefon. Voi fi bucuros când Roger va fi înapoi în circuit. Toată lumea simte așa”.

Grupul celor patru

Marți, ochii noștri vor fi pe cele patru românce care încă n-au intrat în turneul de simplu: Monica Niculescu, Sorana Cîrstea, Irina Bara și Ana Bogdan sunt toate programate în prima parte a zilei, Ana și Moni de la 12 (vs Babos și Collins), urmate imediat, pe aceleași terenuri, de Irina și Sorana (vs Vekic și Rybakina).

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi