Roland Garros, ca-n Anatomia lui Grey: Incredibilul schimb dintre Gasquet și Dimitrov, sau de ce să rămâi pe teren chiar și când nu mai poți sta în picioare

Camelia Butuligă | 1 iunie 2012

Roland Garros, ca-n Anatomia lui Grey: Incredibilul schimb dintre Gasquet și Dimitrov, sau de ce să rămâi pe teren chiar și când nu mai poți sta în picioare

Roland Garros este oferit de


Ieri abia aşteptam meciul Gasquet – Dimitrov. Eram pregătită să văd un joc frumos, cu revere ample şi schimburi pline de fler. Un meci plăcut ca o îngheţată cu vanilie într-o după amiază călduroasă. Aşa a şi fost, până la 5-4 pe serviciul lui Dimitrov în seul 2. Tânărul bulgar se aşezase la cârma meciului şi avea un break în faţă, dar Gasquet a făcut rost de o minge de break. Dimitrov a servit la 30-40 şi după 55 de secunde cât a durat schimbul mamut care a urmat (îl puteți vedea și mai jos, dar, pentru o calitate mai bună, mergeți pe link-ul de mai sus, sau la acesta), nimic n-a mai fost la fel. La sfârşitul celor 38 de lovituri, publicul s-a trezit în faţa unei privelişti greu de crezut: Gasquet (câştigătorul punctului) era aplecat în careu, vomând, iar de cealaltă parte a fileului, Dimitrov era prăbuşit pe teren, zvârcolindu-se în agonia crampelor care-i cuprinseseră coapsa stângă.

 

Pe stadion s-a lăsat o tăcere stupefiată, ca atunci când nu ştii cum să reacţionezi la ceva dureros care se întâmplă sub ochii tăi. Gasquet şi-a revenit, de bine de rău, după câteva secunde. Însă i-a luat lui Dimitrov aproape un minut ca să se târască până la scaunul unui arbitru de linie sub privirile înmărmurite ale publicului. Arbitrul şi trainerul s-au adunat în jurul lui. Însă crampele n-au niciun leac imediat , şi nici nu e permisă cererea unei pauze de tratament pentru ele.  

Cu chiu cu vai, Dimitrov s-a aşezat la primire. De-abia putea să stea în picioare, dar să şi alerge… Gasquet şi-a luat serviciul la 0. 6-5, şi în sfârşit, pauza izbăvitoare. Trainerul a venit  şi i-a făcut un masaj, iar Dimitrov, cu ochii în lacrimi şi-a îngropat capul în prosop. Probabil se gândea la ghinionul fantastic care-i sufla de sub nas un meci pe care îl câştiga. Judecând după severitatea crampelor, mă gândeam că n-are altă soluţie decât să abandoneze. Îngheţata mea de vanilie se transformase în broccoli.

Spre surprinderea mea şi probabil a stadionului întreg, Dimitrov a şchiopătat înapoi pe teren şi a tras de el în continuare, sperând probabil că crampele se vor atenua. Dar nu. A pierdut setul doi cu 7-5 şi pe următoarele două cu 6-2 și 6-3. Misiunea era imposibilă. La fiecare mişcare mai solicitantă pe piciorul stâng, crampele reveneau violent. La un moment dat, nici să servească nu mai putea. A trebuit să-şi scurteze mişcarea şi să nu mai împingă deloc pe picior. Era dureros de privit, sincer. Mă gândeam, ce mai speră? Ce mai crede că se poate întâmpla? Un miracol?

Miracolul n-a venit pentru Grigor, care a pierdut în 3 seturi până la urmă. Însă i-am înţeles alegerea de a sta până la sfârşit pe teren când am aflat ce se întâmplase mai devreme la meciul lui Andy Murray cu finlandezul Nieminen.

Murray s-a trezit de dimineaţă cu o greutate în picior, o senzaţie incomodă pe care a ignorat-o în timpul antrenamentului, sperând că trece. A intrat pe teren: în 460 de meciuri în circuit, nu abandonase decât o singură dată, la Hamburg în 2007. În timpul meciului, problemele, care veneau de la un spasm la unul din muschii spatelui, s-a înteţit. Murray a pierdut primul set cu 6-1, era cu un break în urmă în al doilea, iar la pauze nu mai putea să stea pe scaun de durere.

La conferinţa de presă a mărturisit că era gata să abandoneze la începutul setului doi. De atfel, aşa îl sfătuise şi echipa lui. Ce l-a ţinut pe Murray pe teren? Ce l-a ţinut şi pe Dimitrov: speranţa într-un miracol, speranţa că lucrurile se pot schimba. Şi în cazul lui Murray s-au schimbat, cu un pic de ajutor şi de la adversar. Nemaiputând să alerge nici la jumătate de capacitate, Murray a recurs la tot arsenalul lui de lovituri (care nu e mic) pentru a scurta punctele şi a le câştiga cumva. Paradoxal, faptul că nu mai putea să se bazeze pe alergat, l-a ajutat pe Andy Murray să arate ce poate să facă cu o rachetă de tenis.

De asemenea, adversarul cuiva care e accidentat are şi el probleme cu concentrarea. Nieminen n-a putut să se detaşeze de ce se întâmpla de partea cealaltă a fileului, unde Murray se apleca chinuit şi făcea grimase de durere. Finlandezul a cedat setul 2 cu o dublă greşeală. Nieminen ar fi trebuit să-şi aducă aminte că Murray şi-a sucit glezna anul trecut la RG contra lui Berrer şi tot a câştigat. În meciul următor, cu glezna nerefăcută, a fost condus cu 2-0 la seturi de Troicki şi iar a câştigat.

“Sincer, nu ştiu cum am reuşit. La începutul setului 2, eram gata să abandonez. Echipa mea aşa mă sfătuia. Apoi, el a început să facă greşeli. Ştiu cum e să joci împotriva cuiva care nu se deplasează bine. Nu e uşor. Nu am făcut nimic special, pur şi simplu am dat mingea înapoi peste fileu, iar greşelile lui mi-au permis să revin. Apoi, în setul 3 si 4, spatele a început să nu mă mai deranjeze atât de tare”Murray s-a antrenat azi şi parea că se mişcă destul de bine. Va juca mâine încă un meci, contra lui Santiago Giraldo.

Morala acesor două poveşti cu final atît de diferit e aceeaşi. Miracolele sunt posibile, cu o singură condiţie: să fii acolo când se întâmplă.

Prezența 30-0 la Roland Garros este susținută de
Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi